Mata Hari sau intrigi jurnalistice (2)


Ședința de redacție începu la ora șase după amiază, cu punctualitate. Biroul, redacția, toate erau în încăperea mică, de vreo 30 de mp ocupată de câteva birouri, scaune și trei calculatoare. Dana bifa în agendă subiectele deja abordate.
– Oana, spune-mi te rog ce ai pe social.
– Păi am fost la familia aceea săracă de la Nima, ce dormea intr-o baracă muncitorească. Am făcut și fotografii. O să mă apuc de scris.
– Bine. Astept să văd când e gata, ce formă i-ai dat.
– Ajuta-ma numai să încep.
– Care e ideea principala?
– O familie cu șase copii trăiește, în condiții greu de imaginat, pentru secolul acesta.
– Ei, vezi! Ai inceputul. Construiește povestirea pe ideea aceasta și sună apoi la primăria arondată, vezi daca primarul știe ceva de soarta lor și la modul concret, ce poate ori vrea, să facă. Apoi, spune-mi ce i-ar ajuta pe oamenii aceștia, să iasă din starea în care sunt. Scrie întâi textul în agendă. E mai lizibil, ai o altă perspectivă asupra conținutului și pe urmă s-ar putea să mai ai nevoie de el.
– Da. E de ajuns daca are 2000 de semne?
– Dacă ai fotografii, da.
Dana trecu la Alexandru, care ședea într-un colț răsfoind în agendă. Îi plăceau descoperirile lui în lumea fascinană a satului care aduceau prospețime și inedit.
– Alex, ce avem azi?
– Am fost la Chiuiești. Primarul m-a dus la un bătrân. Să vezi ce poveste uimitoare are.
Dana zâmbi așteptând povestea uimitoare.
– Bătrânul Pavel are vreo 65 de ani, dacă nu mai mult. În sat i se spune ”americanul”. Oamenii nici nu îi mai spun pe nume. Pe vremuri, după război a fost plecat în America. Numai el știe prin câte peripeții a trecut, să ajungă acolo. L-a ajutat cineva. Ajuns acolo, a încercat să își găsească de lucru însă fără succes. În cele din urmă, a ajuns la o fermă și l-a rugat pe fermier să îl angajeze. Văzuse el niste oameni muncind pe câmp și s-a gândit că, poate e loc și pentru el. Fermierul a spus însă că are destui angajați și nu își poate permite să îl platească. Pavel nu s-a lăsat ori nu a înțeles prea bine. A zărit niște unelte, a pus mâna pe o sapă și a început să sape, spre suprinderea fermierului. ”Ți-am spus că nu am din ce te plăti!” ”Nu e nimic. Lucrez fără bani.” Fermierul se holbă la el, impresionat de hotărârea lui și l-a angajat pe loc. Nu mai văzuse pe nimeni atât de dornic să lucreze.
– Mi-a plăcut. E o poveste interesantă. Abia aștept să o văd scrisă. Scrie și despre felul în care este el văzut acum, în sat. Nu sunt mulți, cei de acolom, care să fi plecat departe și să se întoarcă. De ce nu a rămas?
– Mi-a spus ca americanii sunt cam bătuți în cap și nu le place rânduiala gospodăriei, ca la noi. Și-a făcut bani și s-a întors acasă.
– E o concluzie interesantă. A simțit că locul lui nu e acolo.
Ușa biroului se deschise iar directorul apăru în prag, însoțit de o tânără înăltuță, brunetă cu ochii vii.
– Buna seara! V-am adus musafiri- spuse el. Sau chiar mai mult. Ea este Ramona, noua voastră colegă.
Tânăra zâmbi și nu păru deloc stânjenită de faptul că era în atenția tuturor. Se prezentă singură și își căută din priviri un scaun.
– Ramona, spune-ne câte ceva despe tine. Eu nu te cunosc. Poți să aduci un CV, zilele următoare.
– Pai am 18 ani și sunt elevă la Liceul Industrial din Beclean. Și până zilele trecute am lucrat la Gazeta locală.
– Interesant. Te descurci și cu școala și cu munca?
– Da. După amiaza sunt liberă și am timp să scriu. Îmi place asta.
– O să vedem. Nu te deranjează să lucrezi cu noi? Până zilele trecute eram concurența ta.
– Nu. Deloc. Acolo, se pare că nu mai aveam loc iar șefii se purtau cam aiurea cu noi.
– Aha. Ai vreun subiect în vedere?
– Da. Câteva. O să le aduc mâine. Cum am discutat și cu Tudor, redactorul șef de la Cluj, pot veni de 2-3 ori pe săptămână la voi și să aduc materialele. Uneori chiar mai des, depinde ce am.
– Sunt curioasă să văd cum scrii și mi-ar place, să te poți integra ușor în echipa noastră. Suntem ca într-o familie și doresc o atmosfera placută la serviciu.
Dana o mai studie de câteva ori pe furiș. Nu era încântată de noua colegă. Avea ceva ascuns, fals în ceea ce făcea, în atitudine. O prea mare îndrăzneală pentru vârsta ei, prea mult spirit critic când personalitatea ei, nici măcar nu era finalizată. Ramona avea trăsături mai puțin delicate iar mâinile îi erau mari, cu încheieturi groase, cu o osatură puternică. Degetele lăcuite cu o ojă aproape neagră atrăgeau atenția într-un mod neplăcut. Părea mai matură decât cum ar trebui să fie o tânără la vârsta ei. Prea trecută prin multe și probabil prea versată. La 18 ani să ai deja experiența a două redacții și să îți atragi comentarii dure, din partea cititorilor criticați, replici cărora să le faci față, arătau deshis că avea de-a face cu un personaj, la care va trebui să fie foarte vigilentă.
– Ramona, știi că ziarul nostru are o politică editorială diferită? Nu scriem cu scopul de a lovi în oameni. Nu suntem ziar de scandal. Dealtfel, materialele vor fi verificate și abia apoi publicate.
– Da. Dincolo ni se spunea că un articol agresiv vinde bine ziarul.
– Așa o fi. Dar a scrie pentru a vinde, înseamnă prostituție de presă. Noi nu suntem agresivi. Trăim între oamenii orașului. După ce ziarul se închide, noi rămânem aici, între ei iar dacă i-am făcut rău vreunuia, nu ne iartă și nu ne uită vreodată. De aceea, eu țin foarte mult la asta și am rugămintea să ții cont și tu, în materialele tale. Nu vrem articole tendențioase.
Tânăra încuviință însă Dana simți o anume încordare în acceptul ei.

Posted on 4 Octombrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , . Bookmark the permalink. 25 comentarii.

  1. Uite că iar ne-ai lăsat cu ochii în soare.
    Și? Mai departe? :-??

  2. Mel, trebuie să vă introduc corect in peisaj. :)))) Nu se poate aaltfel. Tocmai v-am prezentat trei povești într-o poveste.
    Am încercat să intru pe blogul tău dar nu se poate. Nu știu de ce.

  3. Adevărul e că sunt mai mereu nişte comentarii sub articolele din ziare, de-ţi vine să verşi(şi oful)…
    Că unele îs meritate, şi aici drept îi…

    • Hmmm…nu stiu exact la ce te referi.

      • „La 18 ani să treci deja prin experiența a două redacții și să îți atragi comentarii dure din partea cititorilor criticați, replici cărora să le faci față…”🙂 Tu nu citeşti ziare on-line? La asta mă refeream, în principiu…la jurnalism, în general, nu la intriga textului, pe care încă nu ne-o dezvălui în splendoarea ei.

      • Aha. Numai că acțiunea se petrece într-o redacție de ziar tipărit, un săptămânal, Dealtfel era pe la începuturile internetului. Pe vremea aceea, comentariile se primeau la redactie si erau urmate imediat de pocese de calomnie prin presa.
        In ce priveste comentariile articolelor online, subscriu. Cititorrii sunt de toate felurile.

  4. iar m-ai incitat si m-ai lasat asa😆 astept continuarea…

  5. Nu ma asteptam sa fie atat de tanara noua colega… Abia astept sa aflu ce planuri ai cu ea, ce rol i-ai dat in aceasta poveste. :))))

  6. …poveste in poveste, şi iar in poveste. Ileana Vulpescu şi mai multe nu. Ce gând bun am avut să-mi termin săptămâna cu poveştile tale. Abia acum mi-a fugit răceala de tot. Parcă văd redacţia aia, cu strangere de inimă…că devin din ce in ce mai rare. O seară bună şi tie!

    • Adriana, sper că ești bine acum. Și eu am exersat o răceală, să nu uit cum e. Redacția aceea a fost o perioadă frumoasă, intr-un alt timp. Să ai o zi senină!

      • …sunt bine, deşi bruma nu mă lasă să maio scot nasul prin Brasov…lejer. Eram sigură că redactia aia a fost şi casa ta o vreme.

      • A fost o vreme frumoasă. Toti colegii îți amintesc cu plăcere de ea deși viața ne-a risipit prin dierite locuri. Mi-a fost drag să lucrez cu ei și să traiesc atâtea întâmplări. Munceam mult și petreceam la serviciu cea mai mare parte a zilei. Timpul și distanța nu au fost însă suficient de puternice ca să ne șteargă prietenia. Mi-e drag de ei și uneori râdem amintindu-ne.

  7. Uşor, uşor, se încălzeşte atmosfera. Aştept continuarea…

  8. Bune principii are Dana. Sa vedem daca va supravietui cu ele…

  9. Eu am o nedumerire, in legatura cu gandul venit din partea personajului sef Dana fata de noua angajata, si anume, ca tanara parea sa aiba „prea mult spirit critic când personalitatea ei, nici măcar nu era finalizată”….ca eu credeam, dar nu stiu daca e adevarat si daca si altii cred asta, ca tocmai atunci cand personalitatea cuiva nu e finalizata si e in activa formare si consolidare, acel cineva da dovada de un spirit chiar ff inalt critic, asa, ca orice adolescent…dar nu stiu daca aceasta eroare, (daca e o eroare), ne poate spune ceva critic negativ despre personajul Dana, in sens de ca ne atrage atentia ca nici ea nu e asa de breaza cu experienta de leadership si de a evalua diversi oameni, desi e sefa de redactie de ziar…

    (desigur asta doar daca am eu dreptate in legatura cu spiritul critic mai ridicat la adolescenti decat la oamenii maturi…desi nu stiu daca am dreptate…ca desigur ca exist asi adolescenti docili si neinteresati de nimica, sau altii care sunt introspectiv critici numai fta de sine insusi in mod mai egoist si nu critica si lumea din jur, etc)

    • 🙂 Rudolph, un ziarist care scrie articole critice la adresa unora presupunem ca are si spirit critic. Când un adolescent, fără experiență de viață, își dă cu părerea despre adulți, despre oameni care au deja o profesie, o cariera, un rol și un nume în societate cred că spune multe. Tu ai tras rapid o concluzie superficială, fără să fii atent la esență. Spiritul critic nu se referea strict la a combate verbal pe cineva ci a face caracterizarea unor adulți, cu experiență de viață. Crezi că un tânăr de 18 ani, fără studii, fără a fi avut timp suficient să cunoască oameni, datorită vârstei tinere, fără experiență profesională, fără înclinații spre studiu poate face o analiza corecta și o evaluare corectă a unei persoane și poate scrie articole prin care să critice? Un astfel de articol poate distruge viața cuiva. Ai idee măcar, cât de periculos poate fi un astfel de jurnalist?

      • Pai nu ma refeream la calitatea criticii, ci la tendinta crescuta de a critica a unui adolescent ! Calitatea va fi corespunzatoare altor parametri ai acelui adolescent, de ex daca e indeajuns de constiincios atunci cand critica sa verifice si cateva surse cat de cat credibile, plus critica de specialitate care deja a fost facuta si de generatiile anterioare de ganditori critici profesionisti ai lumii, la un nivel cognitiv mai inalt, nu sa scoata critici din burta adica, sau bazate pe zvonuri sau mai rau, pe copy-paste, desi desigur nu se poate elimina si posibilitatea unei gandiri chiar originale la un rar adolescent de geniu, insa asa in general de obicei de aia merge la o scoala cat de cat acreditabila ca secundara/liceu, ca sa invete sa aiba spirit critic la un nivel calitativ mai inalt, TOCMAI atunci cand e si potrivit pt el sa fie cat mai inalt interesat critic din intreaga lui viata, presupun, ca doar nu degeaba exista liceul, sau macar asa 10 clase acuma, si sa stie ulterior sa si-l si exprime fie direct, fie si in scris, daca e cazul, de ex la vot, sau la Bac sau la gazeta scolara, sau chiar ca jurnalist sau blogger profesionist ulterior, sau chiar ca filozof, sau viitor judecator, sau viitor leader politic, cine stie, acele opinii critice, ca daca e vorba doar de a critica filme si de modele VIP, chiar si carti, asa la nivel de barfe intre amici la o bere, zau, asta nu e critica, aia e sueta de relaxare, si asta e destul de comuna si la adultii obisnuiti, indiferent de profesia lor. Dar, din punct de vedere al unui redactor sef care primeste un jurnalist tanar de 18 ani pe capul lui, desigur ca nu spiritul critic e ala cel neasteptatul, ci calitatea acestui spirit critic, si asta se poate vedea clar din revizuirea a catorva mostre din articolele scrise de acel tanar angajat in joburile lui anterioare, sau in perioada de internship la un jurnal de liceu, sau ceva de genul asta. Plus desigur, imediat se pot verifica si modul in care acesta isi obtine informatiile, si cum isi verifica si sursele, si daca e etic, chestiile astea se vad de la o prima vedere de un redactor sef cu experienta, presupun, desi desigur au exsttata cateva cazuri de scandal ff larg cunoscute, ca de ex cazul Glass de la The New Republic, dupa care s-a facut si un film artistic, in care acel jurnalist pur si simplu inventa surse din burta, si scria chestii total fictive, sau mai recent oarecum similar, desi nu la acelasi nivel de anvergura, mai ales ca nu era cu interes politic, ci era in cadrul unui jurnalism mai degraba public educativ cultural, asa mai similar oarecum cu activitatea unui blogger comun cultural, ca de ex Tomata cu Scufita sau Vienela, (desigur si altii, dar am dat asa exemplu primii care mi-au trecut prin minte, plus desigur ca respectand si diferenta ca acesti bloggeri sunt freelance, nu angajati corporatisti profesionisti), cazul Jonah Lehrer, de la The New Yorker, care pe mine m-a mahnit pt ca eu ii citeam articolele cu ff mare interes, si chiar l-am citat pe blogul meu, dand link o data la un articol de-al lui, si cand am aflat ca a scos chestii din burta, si a si fost data afara de la The New Yorker pt asta, zau, am fost ff mahnit, zau, dar nu am avut inima sa ma duc sa scot linkul ala de pe blogulmeu, pt ca mi-am zis ca dinpunct de vedere etic daca e ceva de interes cultural nu e asa de grav ca si cum ar fi daca ar fi fost vorba de o stire de tip clar politic, de ex despre Ponta sau ultimul congres PSD, mai stiu eu ceva de genul asta.

        Dar nu am inteles din prima din poveste, de aia cred ca mi-a sarit in ochi, pt ca eu imediat intru in alerta, deci nu mai pot fi atent la intreg peisajul sau contextul, sau la tot paragraful, ci devin asa alertat desigur de obicei in mod inutil sau exagerat, daca vine vorba de personaje tinere si inca in formare personala sau chiar profesionala, chiar indiferent de profesie, de cine or fi, chiar de sex, etc.

  10. Daaa,nu stiu cum,dar am citit toate articolele(cele trei) astazi !Nu pot fi de acord cu,asa zisul ”spirit critic”,atata timp cat nu esti tu insuti un caracter vertical, cu o etica dovedita in timp,cu alte prilejuri.”Etichetele” puse de unii jurnalisti, fara dovezi, pot distruge vieti !Dar…astept continuarea, ca tare mi-a placut !

    • Naica, e greu sa fii vertical dar nu imposibil. In ce o priveste pe Ramona, Dana i-a facut o radiografie corecta. Munca ei de ani de zile, in cabinetul de avocatura, intalnirile cu oameni de toate categoriile, experienta sa a determinat-o sa poata face o evaluare obiectiva.

  11. …Dar acuzele sunt pentru Ramona, nu pentru Dana !!

  1. Pingback: Despre bancheri, o schita de Alphonse Allais - Povestiri de lecturi școlare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: