Berăria culturală cu o dezbatere despre patrie și patriotism


Dragii mei prieteni, daca v-aș cere să definiți patria și patriotismul, ce ați spune? Cred că vi s-ar părea o discuție nepotrivită, dat fiind contextul politic, social și economic. Credeți că e de la sine știut și înțeles și că nu mai e nimic de spus. Totuși în aceste momente se face apel la sentimentul patriotic, prin toate mijloacele. Cei care lucrează în media, în publicitate ori vânzări știu că oamenii sunt ușor de manipulat prin intermediul emoțiilor, de aceea, când cineva îți vinde ceva, în mod profesionist îți va creea o emoție. Când se vrea să fiți distrași de la ceva vi se va creea o emoție. Vi se cere să fiți patrioți și să o demonstrați făcând ceva.

Am acceptat invitația domnului Ion Novacescu șiIMG_0798 provocarea de a asista la o dezbatere pe tema aceasta, miercuri, în berăria din Fabrica de Bere Ursus, din Cluj Napoca. Pentru cei care nu îl cunoașteți pe Ion Novacescu vi-l prezint ca pe un bănățean ”așezat” la Cluj, absolvent al Facultății de Istorie, jurnalist, scriitor, care organizează de ceva vreme niște întâlniri speciale, de suflet și de cultură ce reunesc, în același cadru, în Berăria culturală, oamenii frumoși ai orașului, de vârste diferite, ce participă la dezbateri interesante, o adevărată Agora. Tema dezbaterii a fost: ” Patriotismul şi sentimentul de moşie la românul european”. Eram curioasă care va fi abordarea acestor noțiuni, atât de invocate în ultima perioadă. Invitații serii au filosoful Aurel Codoban, conferențiarul Ioan Cârja– Facultatea de Istorie, dr. Lucian Năstasă-Institutul de Istorie, preotul Theodor Lazăr-Catedrala ”Schimbarea la fata”, editorialistul Ionut Țene si Teofil Lung, profesor-chirurg- Clinica de chirurgie maxilo-facială Cluj. Ei au prezentat din puncte de vedere ale perceptiei proprii, conturată de profesia fiecăruia.
Mi-a stârnit admirația intervenția profesorului Codoban, care definea noțiunea de patriotism drept o forma de iubire, asemănătoare cu iubirea pentru părinți. M-a încântat depotrivă ideea că românii manifestă pentru patrie un sentiment pregnant matern, adică un corespondent al unei iubiri necondiționate. Arăta ca nouă, românilor nu ne plac intituțiile statului, deci oarecum nici nu suntem adepții unei iubiri paterne care presupune responsabilități. De aceea așteptăm mereu ca patria să ne dea și mai puțin să facem ceva în mod responsabil. Ceilalți invitați au adus și ei argumete cu privire la cele două noțiuni.
IMG_0799Din discuții s-a desprins o altă idee. Că noi, românii suntem patrioți dar nu știm cum să ne exprimăm și manifestăm patriotismul. Seara a continuat in spiritul acelor idei și mie îmi este greu sa redau în câteva cuvinte ceea ce au spus invitații, de aceea vă invit, dacă aveți dispoziție și răbdare să ascultați înregistrarea audio. În partea a doua a serii, invitații din sală și-au expus și ei puncte de vedere proprii, cu privire la cele două noțiuni. Au fost încântătoare momentele în care un trio muzical, surorile Neamțu, au interpretat instrumental melodii patriotice. S-a recitat poezie dintr-un volum abia ieșit de sub tipar, de catre poeta Elena Emilian. Am simțit că oamenii au venit la eveniment din dorința de a cunoaște și am remarcat  o mulțime de tineri, care au participat din propria voință, nu pentru că le-ar fi impus cineva. Am trăit cu adevărat, în acele momente, un sentiment patriotic, într-un spațiu în care care, toți cei prezenți s-au adunat pentru aceeași idee, de apartenență la o comunitate și la valorile ei.

Eu am învățat patrotismul afară trăind între turci și între nemți.
Știți cum sunt turcii patrioți? Să vă dau câteva exemple. Mă refer acum, la cei care sunt în Germania. Cumpără produse din magazine turcești. Își ajută semenii și prietenii. Dacă un turc are o problemă și are nevoie de ajutor, imediat comunitatea îl susține. Nu le e rușine să fie turci și spun asta cu mândrie. ”Sunt osmanische man!”- mi-a spus cineva. Am cunoscut mulți emigranți turci și pot să afirm că 90 la sută dintre ei și-au păstrat casele și terenurile în Turcia, deși unii sunt la vârste înaintate. Se duc acolo în fiecare vară. Unii muncesc un an să își permită să meargă acasă o lună, în concediu. Nu am auzit de turci care să uite să vorbească turcește. E o limbă pe care o auzi vorbindu-se peste tot. Nu își uită religia și nu îi deranjează să fie musulmani într-o țară creștină. Nu le e jenă să poarte însemnele naționale, oricând, de la bijuterii cu semilună, la bluze sau fulare cu steagul turcesc. Iar pe stadioanele pe care joacă echipe turcești în GermaIMG_0800nia, mai mult de jumătate din spectatori sunt turci. Știu că sunt în stare se călătorească sute de kilometri pentru a participa la un astfel de meci.
Cum sunt nemții patrioți? Vorbesc germana și nu acceptă altă limbă nici în domeniul tehnologiei. Cumpără produse nemțești cu prioritate, pentru că, pentru ei sunt cele mai bune. ”Lucru nemțesc!” e un brand național. Au un foarte bun sistem administrativ si social. Cetațeanul neamț este protejat de stat. Locurile de muncă vacante sunt oferite întâi cetățenilor nemți. Sunt mândri de valorile lor naționale. Sunt mândri de cultura și istoria lor, de industrie, de armată, de politica, de pozițiile de lider între alte națiuni. Vezi mereu în curți, la geamuri, arborate drapele germane și uneori cele ale landului în care locuiesc. Chiar în magazine, înainte de meciuri de prima ligă, am văzut tricouri, șepci, fulare și alte obiecte pentru fanii care doresc sa participe la meciuri, cu însemnele țării. Nemții manifestează solidar pentru diferite cauze. Imediat ies în stradă organizat. Ei sunt mândri de automobilele lor, pe care le cumpără cu prioritate. Aș putea continua enumerările.
De la nemți și de la turci am învățat să fiu mândră de ceea ce sunt, de limba pe care o vorbesc, de țara din care vin și de valorile pe care le are. Sunt în Germania tot atat de româncă pe cât sunt în România și nu am să uit a vorbi românește oricâte limbi străine aș învăța.

Posted on 19 Septembrie 2013, in Povestiri altfel and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 53 comentarii.

  1. Un alt punct de vedere frumos randuit al dezbaterii de aseara. Multumesc pentru repostarea linkului inregistrarii.

    • Cu mare drag! Mi-a făcut plăcere să asist la evenimentul de aseară și l-am simțit, ca pe unul de suflet, un suflet al comunității din care, cu mândrie fac parte. Oamenii frumoși ai orașului care se întâlnesc pentru a schimba idei. E ceva nou și binevenit in peisajul social de azi din România. Eu vă mulțumesc, pentru că ați pus la dispoziție această înregistrare.

      • Mai sunt si altele (de la alte editii) si or sa mai fie, totul e numai sa tineti aproape (de cultura si de blog). Apropo, rasfoiti putin contul de mixcloud pe care am postat inregistrarea. Multumesc!

  2. O să țin aproape.🙂 Mulțumesc.

  3. Frumoasă iniţiativă, generoasă temă de discuţii. Să crească şi să sporească! Felicitări organizatorilor şi participanţilor deopotrivă. Mulţumesc pentru semnalare, Gabriela.

    • O inițiativă inspirată ce își câștigă cu fiecare ediție, din ce în ce mai mulți simpatizanți, interesați să asculte idei noi și să participe la dezbateri. Mi-a plăcut prin ineditul său dar și ca substanță a ideilor și discuțiilor. Îi spuneam domnului Novăcescu că și ceea ce face dânsul, cu această manifestare, este o formă de patriotism.

  4. „De aceea așteptăm mereu ca patria să ne dea și mai puțin să facem ceva în mod responsabil.” – Da, de câte ori nu am auzit şi de câte ori voi auzi de acum încolo cuvintele devenite deja clişeu: „Da’ ce-a făcut ţara asta pentru mine ca să fac eu ceva pentru ea?!” E păcat.
    Mă uit în jur şi îmi tresaltă inima de încântare. Avem o ţară frumoasă rău! Pe o întindere relativ mică, nu-i lipseşte nimic, are de toate! Mă uit, văd lucruri care se fac, unele se fac bine şi mi se spune… „Ce-ai vazut tu că s-a făcut?! Câţi kilometri de autostradă s-au făcut?!” – chiar dacă persoana care se plânge nu are nici o treabă pe autostradă, dacă ceva scârţîie, nu mai vedem nimic! Există oameni de excepţie, sunt printre noi, sunt români! Dar nu-i vedem, pentru că privim în jos cu gândul la ce lipseşte… Ridic privirea şi atrag atenţia că s-a cam jerpelit drapelul şi ar trebui schimbat, sunt repezită: „Auzi, tu ai un fix cu drapelul ăsta?!” Nu, frate, da’ s-a rupt! Din fericire, am putut constata că nu sunt singura care-şi mai ridică privirea către drapel, din când în când, pentru că, în scurt timp, a fost schimbat. Ba, am descoperit ceva ce m-a încântat peste măsură! Un director de şcoală a reuşit să păstreze catargul! Iar astăzi flutură un drapel nou în vârful lui! La care s-a mai adăugat unul, în vârful altui catarg ce fusese tăiat şi apoi dat uitării în curtea altei şcoli, pentru că primarul, care vrusese iniţial să taie tot, a constatat… de fapt nu ştiu ce a constatat că n-am dat ochii cu el ca măcar să-i spun ce vreau eu, dar a făcut ce speram să facă. Doar că e… jumate de catarg. Aşa că acum sunt pe cale să număr şcolile ce vor urma exemplul, doar aşa, pentru mine. Cred că patrotismul, acest cuvânt „comunist” pentru unii, desuet pentru alţii, este, de fapt, făcut din toate acele lucruri mărunte pe care le trecem, din păcate, prea uşor cu vederea… O hârtie pusă la coş, un proprietar de pădure care ţine cu dinţii de pădurea lui şi o îngrijeşte împotriva „modei” de a defrişa tot, acel drapel schimbat la timp, acel catarg scăpat din mâinile tuturor care vroiau să dea cu el de pământ, un copac plantat, o zonă turistică reabilitată, o afacere păstrată în ţară, o etichetă lipită pe un produs din coş, vorbirea corectă a limbii române şi nu stâlcirea ei sub scuza odioasă „mie îmi place engleza!” – şi eu ador franceza! Şi care-i legătura?! Confundăm ţara cu guvernul, în general… Frustraţi mereu că nu ne convin guvernanţii, nu facem nimic – ba mai aruncăm şi hârtiile pe jos. Uite-aşa, în ciuda lor!

    • Notiunile de patrie și patriotism nu sunt deloc desuete. Dimpotrivă. Poate că au fost folosite prea des în campaniile de manipulare. Patria e locul unde ne-am născut. Unul dintre invitații de miercuri spunea, că ne identificam cu gustul primelor înghițituri de apă sorbite, că apa aceea se așază in celulele noastre, ca un fundament. Patria e pământul, munții și râurile, mama și tata și toti cei dragi. E locul de unde pornesc radacinile noastre, coborând în timp și care ne atrage magnetic, în orice colț al lumii am fi. A fi patriot înseamna a demonstra că esti responsabil fața de țara ta, în diferite modalități începând de la a purta cu mandrie simbolurile naționale, până la a nu defrișa pădurea, a proteja economia națională, oamenii acestei țări, valorile culturale. Un steag pe catarg demonstrează mândria de a fi român.

  5. Felicitari pentru articol, draga Gabriela! Este o problema foarte importanta pentru zilele noastre. Tocmai pentru faptul ca romanilor de azi le cam lipseste… patriotismul. Iar aceasta realitate este rezultatul ultimilor 23 de ani de „democratie” in care am cam uitat de valorile nationale.

    Mi-a placut mult cum ai povestit despre „lectia de la patriotism” pe care ai primit-o de la nemti si de la turci. Avem multe de invatat si de la altii. Iar daca vom reinvata sa ne iubim tara, neamul, pamantul, limba, oamenii, valorile, asa cum o faceau inaintasii nostri, sigur ne va fi mult mai bine.

    Iti doresc numai bine!🙂

    • Multumesc Alex.Românilor nu le lipsește patriotismul dar nu îl stiu manifesta, pentru că manipulatorii s-au folosit de acest sentiment, determinandu-i să acționeze în masă in spiritul unor idei cu care nu rezonau. Poate ca, simti uneori mai intens acest sentiment cand ești plecat din țară, când te străduiesți să îți păstrezi identitatea și cultura și când te raportezi la radacinile tale.

  6. Iti doresc o zi plina de sens:) Odorica

  7. E ciudat ca un subierct atat de des folosit, cantat in epopei, preamarit si folosit ca manipulare din toate timpurile poate fi explicat foarte simplu, pentru mine.
    A-ti place tara in care traiesti nu e patriotism, e ceva normal, explicabil. A o refuza, inseamna ca esti dezamagit de asteptarile tale. Dar astera nu sunt nici patriotism si nici antipatriotism.
    Cred ca patriotismul este o chestie ce tine de egoism, adica de urmarirea propriilor interese. Si mai inseamna si intelegerea faptului ca exista interese colective, ce inglobeaza interesele tale personale. Adica, daca tara mea o duce bine, inseamna ca si eu o duc bine. Daca nu inteleg asta, pot ajunge rob, alaturi de ceilalti conationali ai mei.
    Pentru mine, a fi patriot inseamna, deci, intelepciune amestecata cu multe emotii.🙂

    • Foarte frumos spus:” A fi patriot înseamnă înțelepciune amestecată cu multe emoții”. E interesantă ideea că patriotismul ține de egoism. E adevărat. Însă e în contextul în care fiecare își apară propria identitate. Omul în structura sa este o ființa plină de neliniști câutînd mereu să răspundă la întrebări existențiale.”Ce este omul, cine sunt eu?” Ideea de apartenență îi elucidează oarecum una dintre aceste enigme iar o apară uneori cu prețul vieții. Mă gândesc acum cât e de puternică chemarea interioară spre cunoaștere încât să fie dispus să moară pentru asta.Omul e o ființă minunată..

      • Voiam sa adaug „emotii bazate pe afinitati comune”, caci cei ce se nasc in aceeasi zona au o legatura invizibila intre ei, au gusturi apropiate etc. Insa dadusem deja drumul comentariului.🙂
        Da, exista si latuira aceasta pe care eu n-am atins-o deloc. Adica poporul si tara tra tre ajuta sa intelegi cine esti. Foarte buna completarea si ma bucur c-ai facut-o.

  8. Oare cum e posibil sa inveti sa te bucuri ca esti roman de la turci si de la germani?

    • Am învătat mândria de sine, mândria de a fi român, oriunde ai fi, Am învățat că oriunde aș fi, cele mai bune lucruri sunt cele românești, Că oriunde aș pleca în lumea aceasta rădăcinile mele sunt acasă. Turcilor nu le spune nimeni să fie patrioti. Ei sunt. Șefului meu din cafenea ii spuneam uneori:” Vino să îți arăt ceva frumos despre Romania, pe internet.” El se uita și apoi îmi spunea imediat. „Da. Dar stai sa vezi ce avem noi in Turcia. Incomparabil.” La început m-a deranjat și apoi am înțeles că orice i-aș fi arătat eu, despre tara mea, a lui e mult mai grozavă, că e a lui. Nu mi-a arătat nici de Germania, nici de America ori China. Viața și admirația lui se raporta la Turcia. Și era mândru de asta. Așa am înteles ca și eu trebuie să fiu mândră de țara mea. La un moment dat a fost o întâmplare care m-a impresionat. Toți clienții cafenelei, turci stăteau la masă și la televizor se prezenta concursul de la Eurovision. Când a început să cânte repezentanta Romaniei, unul m-a avertizat. Toti s-au ridicat în picioare și au inceput să aplaude. Nu aș putea să vă descriu sentimentul pe care l-am trăit atunci. Dar pot să vă spun cu certitudine că eram mândră că sunt româncă și că oamenii din jurul meu mă apreciază.

    • Am uitat să spun că am văzut în locuințe turcești portretul lui Ataturk. Nu îi obliga nimeni. E un semn de adimirațe pentru acest om care a avut atâta voință și determinare încât a schimbat în profunzime societatea turcă. În timpul revoluției din Turcia, din aceasta vară, tinerii au vent să demonstreze cu portretul lui Ataturk, cerând să fie respectate principiile pe care el le-a instituit. Ma gândeam ca noi, românii nu avem astfel de oameni reprzentativi ori nu știm să îi apreciem. Avem însă un nărav ciudat: de a-i acoperi cu noroi pe cei care se ridică peste medie ori pe cei care fac ceva pentru neamul nostru. Nu știm să respectăm.

      • Asta e una dintre problemele noastre: nu stim sa apreciem personalitatile, oamenii deosebiti. Si nu e de azi, de ieri, ci de multa vreme. Dau ca exemplu pe Eliade, Cioran… care nu s-au afirmat acasa, ci in strainatate. Multi romani se afirma mai usor in strainatate decat acasa.
        Dar avem si noi personalitati precum Ataturk. Mai multe, nu numai una si nu numai din domeniul guvernamental, insa nu sunt atat de recente. Personalitatile noastre au ajuns un fel de eroi ca-n povesti si parca si-au pierdut realismul. Asta e vina scriitorilor si a patriotilor, caci din buna intentie si admiratie sincera le-au exagerat calitatile si reusitele, mitologizandu-i.

      • Hmmm…nu stiu dacă asta e explicația. Eu tind să cred că e alta. Hai sa vorbim întâi de personalitațile politice, administrative. Crezi că românii au conducători patrioți? Dacă ar fi să pui acasă, în ramă o fotografie a unui om reprezentativ, pe a cui ai pune-o? Și Ataturk a fost și este încă intens mediatizat. Nu cred că asta e explicația.

      • Cred ca explicatia faptului ca nu ne apreciem valorile este obsesia noastra de a privi la alte valori, din afara.

      • Nu sunt de aceeași părere. Dacă privim în afara ar trebui să apreciem valorile de acolo. Ori noi nu facem asta. Am senzația că națiunea română, fiind mai tânără, nu s-a maturizat complet nu e ”copt” sentimentul acela de națiune și de respect pentru tot ce inseamnă asta.

    • Pai eu personal chiar m-am simtit bucuros si patriot de cate ori am interactionat cu vreun turc pt ca toti cu care am interactionst eu , ce-I drept nu la ei acasa, se luminau la fata daca le ziceam ca sunt din Romania plus deveneau brusc asa ca niste mamici ocrotitoare fata de mine, nu chiar ca mamaeapersonala dar asa ca niste mame ale unor colegi, de exemplu, plus ma intrebau toti daca e mai bine acum in Romania decat o parea la Tv, si daca ma serveau cu ceva ma serveau cu mai mare atentie. Cu nemti care sa ma serveasca nu am interactionat pana acum decat cu unii care doreau diverse informatii de la mine asa ca aia nu m-au intrebat de unde eram ca au presupus asa de la dine ca daca ma intreaba ceva eu sunt intr-o pozitie de autoritate locala asa ca si-au zid ca daca oi fi asa de mare stab (in capul lor desigur ca eu doar treceam pe acolo asa la intamplare pe unde eram si cum ma opresc pe mine diversi sa-mi ceara informatii ), atunci nu mai conteaza de unde sunt ci doar informatiile necesare lor. Dar si asa, macar daca am stiut raspunsul, eu tot m-am simtit bucuros si patriot pt ca mi-am zis in sinea mea, uite ca un neamt a primit informatii corecte si utile de la mine si asta inseamna ca si romanii pot oferi informatii si indrumari corecte cat de cat credibile pt un neamt ratacit…marog desigur pe vreme de pace, ca daca era razboi faceam pe prostul si de fapt asta pt mine nu e prea greu…

      • Rudolph, nu se poate sa faci un comentariu fără să-mi așterni un zâmbet pe față. Turcii pe care i-am cunoscut eu sunt oameni de treaba. Am mulți prieteni turci. Nu știu cum sunt cei din Turcia. Ce știu este ca turcii iși tratează cu grad prietenii. Sunt oameni cu suflet cald, ca și noi, românii. Dacă un turc te acceptă ca prieten nu te va trăda niciodata, ba chiar va face sacrificii pentru tine. Așa sunt ei educați. Despre nemți, nu stiu ce să spun. Nici ei nu sunt toti la fel. Sunt doar politicosi. Prietenia lor impune o distanță și nu vor avea ospitalitatea aceea pe care o avem noi ori turcii. E nu m-am gândit așa departe ca tine, trebuie să recunosc. Nici la vreme de pace nici de razboi și nici ce as face diferit, în funcție de asta.

  9. brindusa.frunza

    ” profesorului Codoban, care definea noțiunea de patriotism drept o forma de iubire, asemănătoare cu iubirea pentru părinți. M-a încântat depotrivă ideea că românii manifestă pentru patrie un sentiment pregnant matern, adică un corespondent al unei iubiri necondiționate. Arăta ca nouă, românilor nu ne plac intituțiile statului, deci oarecum nici nu suntem adepții unei iubiri paterne care presupune responsabilități. De aceea așteptăm mereu ca patria să ne dea și mai puțin să facem ceva în mod responsabil. Ceilalți invitați au adus și ei argumete cu privire la cele două noțiuni.”
    Aceasta definitie excelenta data de profesorul Codoban, despre care am auzit a definit filonul milenar al natiei care este MAMA are mereu obligatia sa hraneasca, sa ocroteasca,sa oblojeasca, sa apere si sa fereasca. Tatal nu este implicat in aceasta zona de responsabilitate transmisa arhaic pana astazi 20.09.2013😛.

    • Profesorul mai spunea că patriotismul de ”tip iubire paterna” este intâlnit la națiunile mari. ” Nu te intreba ce face patria pentru tine. Întreaba-te ce faci tu pentru patrie”. Cred că avem nevoie să schimbăm puțin perspectivele, să depășim stadiul de iubire maternă. E posibil ca, evenimentele pe care le trăim zilele acestea să ne demonstreze că ”am mai crescut”, ca sentiment patriotic, că devenim mai responsabili și că ne putem orienta spre sentimentul de ”patrie”, nu de ”matrie”.🙂

  10. Pentru mine patriotismul este o forma de respect. Respect de sine in primul rind. De aici porneste totul, de la respect si onoare cred eu.
    Multumesc pentru articol.

    • Patriotismul este o formă de respect de sine și de iubire. A fi patriot înseamnă și să îți pese de ceilalți, să iubești valorile naționale, să îți simți identitatea, apartenența la neamul tău și să nu lași pe nimeni să îți ia asta.
      Mă bucur că ți-a plăcut postarea, Fluavius și bine-ai venit pe blogul meu!

  11. Am citit cu atentie tot. Şi articol, şi comentariile. Eşti specială şi tare sunt mândra sa gasesc in tine un exemplu. Te văd pe fb, in comentarii la altii pe blog, in povestile tale, dar in seara asta ai stralucit, cumva, intr-o lectie pe intelesul tuturor. O viziune curata, cu exemple utile, cu informatii plăcute şi cu un efect rar asupra mea. Îţi multumesc din suflet!

    • Adriana, mulțumesc din suflet pentru apreciere. Eu nu pot străluci fără oameni ca voi, în jurul meu. Degeaba ești stea dacă în jurul tău este beznă. Am adus aici, special, câteva rânduri scrise de prietenul si poetul Adrian Suciu și cred că își găsește un loc în acest context.

      Despre patrie

      Dacă vecinul tău îţi vorbeşte despre patrie dar pămîntul său e nelucrat, casa lui în paragină şi curtea nemăturată, trimite-l întîi să le îndrepte pe acestea.

      Dacă îţi vorbeşte despre patrie unul care a trăit toată viaţa din bani publici, ascultă-l ca pe un negustor care vrea să îţi vîndă scump o marfă proastă.

      Dacă îţi vorbeşte despre patrie unul despre care se ştie că a amăgit poporul cu promisiuni mincinoase, scuipă-l! Apoi, şterge-te la gură căci te-ai spurcat scuipînd înspre el.

      Dacă îţi vorbeşte despre patrie unul care stîlceşte limba pe care se întemeiază patria lui, întoarce-i spatele!

      Dacă îţi vorbeşte un prost despre patrie, trimite-l la culcare!

      Dacă îţi vorbeşte un înţelept despre patrie, ascultă-l! Patria înţeleptului e într-o inimă bună din care izvorăşte adevărul pe care se întemeiază patria tuturor.

      Dacă îţi vorbeşte fiul tău despre patrie şi vei zări în ochii lui o lumină curată, să mulţumeşti lui Dumnezeu că ţi-a dăruit un fiu.

      Dacă îţi vorbeşte Dumnezeu în vis despre patrie, roagă-l să-ţi arate unde a aşezat el, cu mîna lui, hotarele dintre patrii.

      • Bine ca ai zis ca e poezie si asa are voie sa fie plina de licente poetice si sa nici nu fie inteleasa concret, pt ca eu la inceput am citit aceasta lista si am avut obiectii ff serioase principiale la punctele 2, 4, si 5, plus obiectie teoretica la punctul 8 !

      • E o poezie. Nu poți pretinde că ești patriot când tu, în tot ce faci, demonstrezi altceva.

  12. …ei, acum chiar stiu cât aş pierde dacă nu aş citi blogurile voastre. Minunate versuri.

    • ”Cei ce se aseamană se adună”.🙂 Îți place să fii modestă însă scrii și tu la fel de bine ca noi si din suflet.

      • Am vrut să distribui acest articol pentru a fi citit. Se vede că nu mă pricep, pentru că nu era decât să mă loghez aiurea apăsând pe simbolurile de mai jos. Să înţeleg că ai altă viziune. Mie tare mi-a plăcut şi ştiu că unii oameni ar fi bucuroşi dacă le-aş sugera să citească şi altceva

      • Dar nu am facut nimic. Nu stiu de ce nu il poti distribui. Numai daca nu e ceva din setari. Ma uit acum. Decenu l-a preluat si nu a avut probleme sa ii dea reblog. Este acolo sus un buton, reblog, si e suficient sa apesi pe el.

      • Am încercat. Blogspotul cred că e mai sărac în posibilitati. De ce nu-l pui pe facebook? Mi-ar fi fost usor să-l preiau de acolo. In definitiv pe blogul meu vin aceeasi oameni ca aici, cu mici diferente. Dar pe fb…e altfel. Am intrat şi iesit pe blogul tau de 7 ori. Cred că sunt neatenta rau.

    • Adriana aveam doar link pe facebook. Uite, o sa il postez… Am incercat dar e prea lunlg pentru o postare pe facebook.

  13. Domnule patriotismul ala ca sentiment asa nebulos e probabil oarecum mai asa ca religiozitatea, cf diversi desi inca neconfirmat ff clar. Dar patriotismul ala practic util dupa care pare a tanji lumea, ala se educa, se educa politic, inca de la varste mici…problema e ca dupa Revolutie, desigur ca romaniii nu aveau chef sa mai auda in viata lor de educatie politica si patriotica, si din pacate inca nu si-au revenit, astfel incat sa re-introduca patriotismul adecvat asa in curriculumul si manualele scolare,in massmedia de larga circulatie, etc.

    • Rudolph, patriotismul nu e deloc un sentiment nebulos. E o emoție legata de mandria de a aparține unei nații și a te simți responsabil fața de ea. Tu nu ai simțit asta niciodată? Cred că da însă nu ai fost atent. Vorbești și scrii românește, te gândești la locurile natale, la copilaria petrecută în România. Te simți mandru față de oamenii de valoare a acestui pământ, față de cei care și-au dat viața pentru a salva țara aceasta. Politica nu are legatură cu patriotismul și e chiar indicat să stea departe de el pentru că oamenii politici au dovedit în timp, că nu sunt patrioți si nu-și iubesc patria.

      • Sorry, m-am exprimat gresit, nu voiam sa zic nebulos in sens de putin inteligibil, sau putin intens, sau paclos asa firav ca un fum de ceata la infatisare, si la patriotism in sine, ci mai degraba inca neclarificat total , deci posibil paclos si ca un fum de ceata in legatura cu mecanismul de producere si chiar posibila educare si modulare optima a acestui sentiment, (ca asta ar fi chiar poate practic de stiut atunci cand s-o alcatui programa aia de educat patriotismul si in scolile si massmedia de lb romana, desi ma rog, eu stiu ce trebuie facut, dar zau daca as avea chef sa o fac, si zau daca exista cineva care ar face asa ceva gratis pt beneficiul tineretului Romaniai, asa total voluntar, zau, cine naiba mai face ceva la nivel voluntar, zau, nici nu cred ca e recomandabil de a te angaja voluntar sa educi lumea, mai ales daca nu te pricepi, desigur nu tu, eu…), dar nu am stiu sa folosesc cuvantul corect, plus ca devenisem o clipa enervat in timp ce contemplam ce aveau aia de zis acolo…din motive personale, de orgoliu personal excesiv, dar si de patriotism nejustificat din ala asa exagerat si inutil la nimica, asa cum am incercat sa explic pe blogul lui Decenu, e din motive pt ca sunt prea pretentios, cand aud eu un profesor universitar de de istorie sau chiar un istoric profesionist simplu care nu e profesor la vreo facultate, vorbind in lb romana in massmedia, zau, eu vreau sa fie brici, (daca se poate sa si arate brici, mai ales daca vrea sa fie filmat si propagat prin mass-media, ca asa devin mai indulgent), nu asa ca si cum nu a mai deschis o carte de 30 de ani de cand o fi luat si el diploma…soryy, imi pare rau, am fost exagerat.,

      • Rudolph, îți iubești patria? Eu cred că da. Nu trebuie să te învețe nimeni asta. E ca și iubirea pentru părinți. Necondiționată. Deci orice discuție, legată de subiectul acesta, nu poate decât să îmbogățească forma aceasta de iubire, indiferent din partea cui vine. Poate fi un țăran, fără educație ori un profesor universitar. Oricine îți poate da o învățătură. Îmi amintesc de spusele unui tată, ”chiabur”, prin anii 50, către fiul său, ce avea vreo 10-12 ani.
        ” Tata mi-a spus așa: “ când mergi pe drum, cu căruța și ai să vezi în drumul tău un țăran mergând pe jos, să nu treci mai departe, fără sî îl iei. Și dacă l-ai luat și ai ajuns la capătul drumului, fără să înveți nimic de la el, să știi că atunci, tu esti prost și el e deștept. Asta să nu uiti, Pamfile! Să nu minți, că un bărbat adevarăt nu minte. Iar când te bărbierești și te uiti în ochii tăi, în oglindă, dimineața, să nu îți fie rușine de ce ai făcut în ziua care a trecut. Să nu uiți lucrurile acestea!”
        Când mie mi-a povestit asta, Pamfil avea aproape 70 de ani. Nu a uitat.

  14. Am citit încântare editorialul dvs. și comentariile de pe blog, doamna Ilieș, gândindu-mă la plus valoarea intelectuală pe care ar aduce/o acești oameni la dezbaterile de la Berăria Culturală. Ar fi minunat dacă ați putea veni, miercuri, 25 septembrie, ora 19, la dezbaterea: „A fi Român versus a fi ardelean”, la care invitat este Academicianul Ioan Aurel Pop – rectorul UBB. Am făcut dezbaterea cu patriotismul la românul de astăzi pentru că am simțit golul și rătăcirea sufletului național. Noi, ca națiune, avem un suflet colectiv, care, ca orice suflet, este alimentat de o credințăș de trăiri, iubiri, nevoi, lipsuri și vise. Această credință a oricărui suflet național din lumea sat cred că e patriotismul. Cei care doresc să vadă înregistrarea video a dezbaterii o pot accesa pe: http://www.novacescu.ro. Respect, Gabriela Ilieș. Vă aștept pe toți miercuri.

    • Domnule Novacescu, prietenii mei cititori sunt oameni speciali, cu drag de frumos, de cultură și de țara lor. Le va fi greu să ajungă în Berăria Culturală, pentru că locuiesc în toate colțurile țării iar unii sunt stabiliți în alte țări. Dar le voi oferi posiblitatea, să vadă cum se trăiește româneste, prin intermediul postărilor. Voi aduce însă cu mine prieteni clujeni, interesați de viața orașului, a comunitații din care fac parte. Vă mulțumesc pentru linkul către înregistrarea video și vă doresc un final de săptămână cât mai plăcut!

  15. Si de altfel, desigur, pana si titlul acelui eveniment e destul de sugestiv de nivelul de calitate la care ne putem astepta atunci cand ne decidem sa audiem o astfel de prrezentare, zau Berarie, nivel de berarie, asta este, si nu e ceva care pe mine personal ma incanta, eu am altfel de pretentii de la un istoric, dar desigur daca doar vrea sa+si vanda si el o carte e OK, e permis in asemenea eventuri comerciale, ca desigur ca nu e interzis, lumea in general e atrasa de a merge la conferinte la care se poate servi alcool, fie bere fie vin, eu personal nu sunt atras de acest fel de mediu si de nivel de educatie, pur si simplu nu sunt, nici nu ma atrage, nici nu doresc…daca zicea asa poate ceva gen supermarketul cultural, sau hai, cafeneaua cu biscuiti culturali, hai si festinul, ospatul, sau banchetul cultural, poate, dar beraria, zau, eu nu ma duc la un asemenea eveniment, pur si simplu nu ma duc nici in real life la acest fel de evenimente pt c asunt de o calitate si o utilitate indoielnica, si sincer…uite, NU vreau sa se serveasca tineretului Romaniei chestii de calitate perimata sau mai joasa decat as prefera eu…e din patriotism intr+o oarecare masura, dar e si din cauza ca eu personal NU am aptitudini din astea de expresie in lb romana asa cum mi-as dori eu astfel incat sa pot adresa in mod elegant teme care ar putea fi real util patriotic educative in lb romana, dar pretentii de la altii care se angajeaza in asa ceva chiar am…zau, e din motive personale, e ca sunt pre apretentios fata de oameni..de mult mi-a zis un sef de-al meu sa o las mai moale cu pretentiile personale fata de altii, ca nu e folositor nici macar pt mine, o sa fac ulcer de stress daca imi mentin in continuare un asemenea nivel de intransigenta referitoare la pretentiile mele de calitate, mai ales referitoare la calitatea educatiei din spatiul public, la educatia publica in general…si de aia nici nu ma bag, nici pe blog, pur si simplu nu doresc sa fac ulcer de stress si inca si pe gratis, adica fara sa am vreun beneficiu personal din asta, e ceva de nivel de chin, si eu nu doresc sa devin educator public, nici jurnalist, nici scriitor, in general nu doresc asta, ca daca doream asta efectiv ma faceam si eu profesor ca atatia altii, si urmaream sa iau si eu un master in management si un doctorat in pedagogie publica sau academica, si incepeam sa scriu carti de fictiune sau non-fictiune pt publicare, si as fi fost totodata si mai entuzias in a dori sa devin tata, dar NU vreau, din egoism si lene si lasitate personala, pur si simplu NU vreau, NU vreau, si stiu ca e ca o criza de copil din ala de 2 ani, care e obligat sa mearga la gradinita, si trebuie tarat de mana, si el nu vrea sa se angajeze in asa ceva, si plange asa NU vreau, NU vreau, NU vreau, cu un mare NU luat in brate, un refuz total, plus cu sentimente de suferinta personala total egoista si copilaroasa…si asta ma enerveaza cel mai tare in spatiul civic UE, e chestia pe care o suport cel mai putin, aceasta obligativitate aproape morala, nu numai pragmatica, de a te angaja civic inclusiv educativ fata de altii, e ceva care pt mine este aproape intolerabil…are de a face cu sentimentele mele fata de educatia catolica, am fost expus la asta si am vazut ce autentic inalt calitativa poate sa fie, plus totodata am avut si profesori non-catolici asa de excelenti, incat efectiv de-al lungul vietii mele, atat de copil cat si ca adult mai tanar, am fost sigur mereu, clipa de clipa, ca eu personal nu sunt bun la asa ceva, si nu are nici rost sa ma angajz vreodata in asa ceva ca activitate fie profesionala fie de hobby, pt ca va iesi un dezastru, atat pt altii cat si pt mine, si decat sa contribui si eu la degradarea calitatii invatamantului in lb romana, zau, mai bine imi cunosc lungul nasului si trag o linie aicea, o linie ff clara, ca eu personal NU doresc sa educ pe nimeni, desi raman disponibil la a fi educat, dar sa fie total super-calitativ, ca altfel la chestii de nivel de berarie, pur si simplu nu vreau, nu vreau nici la chestii de nivel cu branza si vin, si stiu ca astea sunt importante si pt socializare si networking si chiar politic economic utile si chia benefice pt mai multi, chiar si pt o parte din public, nu atat pt educare util informativa, dar tot nu vreau. Cred ca e o parte de sufletul meu de tigan, care e asa de recalcitrant la educatia asta…ca desi nu sunt socializat cultural asa ca tiganii, totusi trebuie sa ma gandesc si la aceste aspecte mai primitive daca ma angajez vreodata in vreo declaratie publica sentimentala si non-birocratica, si nu vreau, resping, nu vreau nici sa-mi asum raspundere paternalista, nu vreau, totodata stiu ca pe Internet citeste si tineret, si sunt ff constient de raspunderea uriasa pe care as avea-o daca m-as angaj eu personal in vreoo activitate educativa in scris sau vorbit real public, si prefer sa nu ma angajez in asemenea raspunderi, chiar si daca ar fi moral recomandabil pt mine sa incep sa imi asum si acest fel de raspunderi, ca si dl Dan Savage zice ca daca noi nu ne educam pe ai nostri, atunci cine naiba sa o faca, o sa o faca mereu altii, cf cine naiba stie ce deontologii si interese si mai ales cu competente scazute sau de mana a 2-a, si d-na Mira Nair zice ca daca un grup cultural anume nu isi spune el povestea, o sa ajunga sa i-o spuna altii, toti spun asta, oameni pe care eu ii admir, dar eu nu pot, nu vreau, e o raspundere prea mare, adica stiu ca ar fi o chestie adult recomandabila, plus si bani buni de castigat din asta, adica din sectorul particular de educatie, dar nu vreau.

  16. Rudolph, cred ca te pripești. Unde discuta oamenii cel mai lejer? Nu acasă, nu pe stradă, nu la facultate. Ideea acestei berarii nu este o instigare la consumul de alcool ci o invitatie intr-un spațiu degajat, intim, in care un gurp poate comunica. Aici nu e vorba de ținut discursuri savante care se adresează doar elitelior. Se propune o temă, câțiva invitați o abordează, apoi publicul își poate expune punctele de vedere. Domnul Novacescu a postat în comentariul său la aceast articol, un link către înregistrarea video. Dacă ai câteva minute libere intră și vezi exact despre ce este vorba.

    • Oamenii înţeleg prin patriotism un soi de încrâncenare, amestecată cu ceva crispare şi congestie. De aceea sunt refractari la acest gen de dezbateri. Citeam comentariul lui Rudolph. El şi-a făcut din felul de a comenta, un fel de a combate, în fapt. Orice. Nu contează! E genul de discurs care nu arată implicare(deşi, aşa ar părea), nici patos, ci detaşare. Vorbitul de dragul vorbelor. Nu spun că nu e constructiv. Dimpotrivă! Aşa şi cu discuţiile astea despre patriotism, patrie…Până la urmă e vorba despre apartenenţă…eu simt că aparţin României mele. Scriu în limba ei şi îi mulţumesc că-mi oferă uneori „construcţii” de vis. Nu ştiu dacă mă face acest lucru patrioată. Nu mă văd nici cu vreo banderolă pe mână împărţind dreptate obştească în stânga, în dreapta. Sunt un cetăţean al României şi încerc să fiu un om onest, încercând s-o fac cunoscută prin ceea ce pot să fac eu. Dincolo de vorbe…făptuind.

      • Nu știu dacă a fi patriot presupune a împărți dreptate. Poate că doar atunci când asta îți e meseria. Patriotismul cred ca e un fel de mandrie fața de originile tale și de valorile umane din acelați spațiu cu tine. Patriotismul se demonstrează fiind pur și simplu ceea ce ești, făcând foarte bine ceea ce faci, trăind cu ideea de a păstra și a promova țara ta, cu lucrurile frumoase.

      • Ah uite ca nici nu citisem comentariul lui almanahe cand am stat in cumpana daca sa dau click sau nu pe comentariul meu ceva mai implicat si pasional de mai jos…chiar am stat sa deliberez cca 1 minut, un timp urias de deliberare, daca sa public ceva atat de pasional si emotional si la fel de neinformativ util mai larg (decat poate despre propriile mele emotii momentane cauzate de consumul unei cesti de cafea si a constiintei vinovate ca am sa intarziu la sedinta obligatorie de relaxare corporatista de dimineata)

    • Adica cu alte cuvinte e o sesiune de relaxare speculativa si de psihoterapie de suport reciproc…zau, exact de asta are nevoie tineretul analfabet functional, printre care in mare parte si eu desigur, si nu de informatii concrete, credibile, si practic utile. Uite, eu personal obiectez la tratarea unor teme filozofice si istorice si sociale in limbaj literar de sec 19 si in cel mai bun caz in limbaj critic literar de acum 40 de ani. Vrei inca o generatie sedusa si abandonata ca Emma Bovary, sau vrei progres si competitivitate crescuta autentica pt tineretul Romaniei, atat baieti cat si fete, atat cat se poate desigur plus totodata cu pastrarea idealurilor pasnice si de stabilitate si prosperitate ale burgheziei, nu cu sustinerea vreunui anarhism sau a inca vreunei revolutii etc ? Nu am solutii de oferit pt ca eu nu sunt educator de public si nici nu am de gand sa ma perfectionez in a deveni, insa stiu ce vreau eu de la un educator astfel incat sa fie credibil in fata ochilor mei plus demn de luat in seama si de emulat ca tinuta morala si general comportamentala asa pt mine in viitor…si in NICI un caz nu e unul din ala paternalist sau maternalist, ca tot aia este, sfatos sau chiar asa aparent facilitant amical prietenos care valideaza si ma intelege in timp ce-mi serveste vrajeli si platitudini culese din brosuri de mana a 2a astfel incat sa ma tina asa satisfacut multumit in loc infasat acolo si infantilizat pe vecie doar doar sa invat sa oracai mai gratios. Pur si simplu desi desigur acest fel de educatie este total acceptabila la nivel de copii mici speriati de gradinita sau chiar si in scopuri banal seductive la adulti, zau eu am totusi un nivel intelectual de clasa a 6a si e cazul sa vii si cu altfel de maniere pedagogice decat astea de sueta la cafenea intre diverse domnisoare si gentilomi, ca de aia te prinde o lume intreaga ca habar nu ai ce sa faci daca se pune vorba unui simplu plagiat ordinar si comun, ca doar nu a fost caz unic sau ceva asa total neobisnuit. Inca sunt suparat…si STIU ca sunt suparat la fel ca urmasii lui BP Hasdeu dupa rascoala de la 1907, adica nu am pretentii ca oi fi eu cumva mai breaz in mentalitate, dar macar ma chinui sa mi-o imbunatatesc si sa aleg in mod mai calitativ critic ce conferinte servesc si la ce anume sa fiu si atent pt ulterioara retinere in cadrul acelor conferinte in afara de oportunitatea de a servi branza si vin sau de un one night stand intrun hotel oarecare finantat de altii intr-o zona turistica agreabila, etc. Desi desigur ca e util la socializare, dar nu e util educativ de aia ma vait in mod intransigent si nedrept, ca STIU ca sunt exagerat pretinzand excelenta si calitate pt toti…stiu lucrurile astea stiu ca e un defect personal de intoleranta fata de fakeuri si de chestii de calitate joasa cand zic ca asta trebuie educat la tineret sa stie sa recunoasca ce e calitate plus sa se infraneze cat poate sa nu mai cumpere marfa fake nici posete fake Vuitton de la chinezi nici filme gratis de la diversi (desi ma rog asta e mai greu si dilematic ca e cu libertatea cuvantulu
      i etc), dat uite asta ar fi practic util atat la propriu cat si la figurat de educat la tineret ca e atat in binele lui pe termen scurt si mediu si e si in binele UE si a Romaniei din cadrul ei…chiar destul de util patriotic dupa parerea mea. Cine se pricepe sa faca asta in mod etic, zau, ala este un educator de public demn de ascultat…nu vrajelile astea pseudo embrionar psihanalitice la care a renuntat pana si dl Freud mai tarziu ca sia dat seama ca nu folosesc la nimica in nici un caz in mediu de pseudointelectuali dar nici pt burghezi sau proletari. Vreau elitism burghez cat mai larg plus aplicabil si minoritatilor…este o utopie desigur, plus mai rau, poate deveni chiar contraproductiv ceva gen Savonarola…stiu deja, de aia nici nu ma bag pt ca ma enrrvez prea tare desigur din motive personale care nu sunt din vina distinsilor istorici de curent literar romantic de mai sus, si pe care e normal sa ii asculte o audienta in principal interesata de arte si literatura, pt ca ofera relaxare si validare si pt tumultul lor interior. Dar eu pot sa obtin aceleasi lucruri si prin frecventarea unui bar sau club oarecare, nu am nevoie de chestii din astea atunci cand vreau sa ma educ cu adevarat, sau cand ma framant in mod inutil cum sa devin un om mai bun, mai competent astfel incat sa fiu si eu mai bun pt a face cinste vecinilor parintilor mei din blocul lor autentic multinational si multicultural din sectorul 2 Bucuresti contemporan fata de care eu ma simt chiar patriot.

  17. Gabriela, cred ca in afara tarii poti mai usor, mai bine sa-ti dai seama daca esti sau nu patriot ( nu stiu, n-am lipsit mult din tara), nefiind incurcat de formatorii de opinii sau de situatiile ivite pur si simplu.
    Sa nu uitam ca Vieru a fost ignorat , Paunescu a fost blamat, iar Pruteanu a fost ridiculizat tocmai de cei care ar fi trebuit sa-i sustina.
    Iar la Cluj, citi i-au intins o mina ( de cuvinte in mass media) lui Sabin Gherman cind si-a afirmat radacinile in Ardeal?
    Afara, dorul iti defineste radacinile.

    • Să știi că e adevărat. Când ești departe începi să înțelegi altfel cine ești și îți dorești să nu schimbi asta. Se mai spune că nimeni nu e pofet în țara lui. Și asta e adevărat însă noi, românii, cred ca nu suntem suficient de maturizați ca nație. De asta nu apreciem valorile când ele sunt in jurul nostru. Poate că tinerele generații, care nu stau cu ochii proptiți în televizor, vor începe să gandească altfel. Aș vrea să cred că încet, cu timpul vor schimba asta. Dar așa cum spui, afară, dorul definește rădăcinile. Eu m-am simțit afară, ca acasă, pentru că am păstrat legătura cu prietenii mei din țară si spațiul virtual mi-a adus noi prieteni, oameni minunați. Revenind în țară după doi ani am avut senzația că, în plan spiritual, lucrurile se mișcă. Dar mai avem mult de lucru.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: