Nimeni nu e profet în țara lui


De cum a trecut de Sfântă Mărie Mică, toamna își intră în drepturi, înălțându-se prin seva copacilor și a ierburilor. Strecoară printre ramuri lumina blândă a soarelui înmuind în culori calde frunzele arborilor. In aer, mirosul s-a schimbat și aerul răcoros aduce cu el, aromă de livadă și grădini. Miroase a struguri, a varză și a praf. În Apuseni, țăranii din Gârbou întâmpină toamna firesc, ca și cum așa ar trebui să fie, fără să o mai bage în seamă, prinși cu treburile câmpului care se înmulțesc. E dimineață și soarele ivit dintre dealuri râde vesel în tufele daliilor, în culori aprinse ce își înață căpșoare colorate și curioase de prin toate curțile și peste garduri. Dimineața aceasa, forfota se simte mai deasă. Copiii încep școala și în grupuri ies din curți, acoperind cotcodacitul găinilor și lătratul câinilor.
Augustin, un tânăr cu privirea hotărâtă a omului care are o misiune, se îndreaptă și el spre școală, pe ulița prăfuită, pe care mergea până nu demult, când era și el școlar. Salută în stânga și în dreapta, femei care își aduc pruncii de mână, până în curtea școlii. Are o mină plină de importanță, ținând sub braț mapa în care are pregătite lecțiile știind că zeci de priviri ăl fixează. Micuții, stiu că el e învățător, suplinindu-l pe domnul învățător Munteanu, ce trebuise să se interneze în spital pentru a-și trata o boală veche. Gusti, îi zic prietenii și cunoscuții, intrase la facultate la seral iar pentru că părinții sunt oameni săraci și nu îl pot întreține la școală s-a ambiționat să învețe carte, pe banii lui și pe propriile puteri. Îi e dragă cartea și vrea mai mult. Visează să se facă profesor de istorie cândva și ambiția de a-și împlini visul îi dă aripi. Știe că dragostea aceasta a lui, de trecut și de literatură îl vor scoate cândva, din lumea satului și va ajunge ”domn la oraș”. În curtea școlii, o clădire scundă și veche, în care crăpăturile își fac loc prin tencuială, copiii încep să se adune în cârduri, pe clase. Se oprește la grupul său de elevi, de-a doua. Iuți și fără stare, frământă cu piciorușele lor troscotul din curte. Puștii îl privesc cu curiozitate, chicotind. Îl zărește pe mezinul vecinilor săi, Ionică, un copilaș blond, cu o claie galbenă în cap și ochii două mărgeluțe vii care nu se dezlipesc de tânărul învățător. Băiețelul e îmbrăcat în hăinuțe ieșite de soare și cu petece semn că fuseseră purtate de frații mai mari. Sunt decolorate, doar petecele erau în culori vii. Patalonii îi sunt scurți deja, ridicându-se deasupra gleznelor. Ghetuțele îi sunt și ele mai mari cu un număr. După ce discută plin de elan cu colegii începe să se aprpie de învățător, încet, cu sfială. Înaintează câte un pas și se oprește gata să o ia la fugă. Când e îndeajuns de aproape, cam la un metru distanță, se proptește serios pe picioare și ridicând capul îl fixează cu îndrazneală pe învățător. Vocea lui subțirică cu o intonație cântată, cu accent neaoș, ardelenesc se ridică spre urechea tânărului.
– D-apoi mă Gusti, măăă! De-amu tu ne ești dascăăăl?
– Io, măăă! răspunse Augustin și râse îmitându-l.
Micuțul se întoarse pe călcâie, cu pieptul plin de mândrie, către colegii săi. Fața îi era luminată de izbândă și de curajul de a pune o întrebare dascălului. Zâmbetul său cald, dezvelind niște dintișori albi voia să spună: ”Noah ați văzut, mă? E Gusti din vecini!”

Posted on 11 Septembrie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 15 comentarii.

  1. Ha ! Ha ! Ce poveste frumoasa. E ff promo scolarizare.

  2. Un episod impregnat de o atmosfera blanda si cu semnul unui surâs in coltul gurii. Intelepciunea toamnei si iscodirile vârstei copilăriei merg bine împreuna. Frumoasa istorie!

  3. … reincepem scoala..parte in amintiri, parte cu cei de langa noi.
    Ehei, da ce fain m-ai purtat cu gandurile !

    • Povestea aceasta mi-a povestit-o într-o zi, profesorul meu de istorie din liceu, la un număr de ani după ce terminasem școala. Am zâmbit si am considerat-o o lecție iar momentul este unul in ton. Începe școala. Nu am copii la școală dar începuturile anului școlar îmi stârnesc nostalgii.

  4. Frumoasă poveste! Şi numai bună acum, că o să-nceapă şcoala. Ce mi-ar fi plăcut să-l pot auzi pe Ionică cum grăia ardeleneşte. Cât despre Gusti…concluzia e clară, aşa cum ai zis în titlu. Dar dacă nu poţi fi profet, eşti sigur… „Gusti din vecini!”🙂
    Frumos mai era când mergeam la şcoală pe 15 septembrie. Ce hărmălaie şi ce veselie, de parcă nu ne mai văzusem de ani de zile. Urma practica de toamnă la muncile câmpului şi abia mai târziu şcoala propriu-zisă. Dar era frumos, căci eram la vârsta magică a copilăriei!
    O duminică frumoasă, dragă Gabriela!🙂

    • Pentru mine, lumea copilariei avea o atmosfera magica. Fiecare zi de 15 septembrie incepea cu sosetute albe, uniforma si cordeluta (o chestie ce ma enerva rau). Mama ne dadea buchete de „ochiul boului” din gradina si dalii. Era un miros de toamna, de racoare si de fructe. Muncile agricole insa nu mi-au placut niciodata.🙂 As fi invatat de doua ori decat sa ma duc la cules de mere ori de cucuruz sau mai stiu eu ce de pe campuri.
      Nostalgii.🙂 Sa ai o seara placuta, Alex!

  5. „Domn la oras” ?… Aaa…o…leu ! Vai de mama lor de domni, profesorii astia !😦 Au fost odata, prin respectul care li se arata, ca lefuri bune n-au avut niciodata. Acum nu mai e nici respect. Nu ma refer la cazurile izolate, ci la marea masa a cadrelor didactice, la statutul cadrului didactic in societatea romaneasca actuala.

  6. Frumoasa istorie si plina de umor!!
    Dar te rog, fa-l sa-si doreasca altceva, nu sa fie profesor de istorie! Mâine, poimâine o sa vrea sa fie presedinte!

    • Dane, e cam tarziu. S-a facut profesor. A ajuns domn si m-a invatat pe mine istorie in liceu. A facut cercetari istorice si a scris carti. Mai are putin si face 80 de ani.🙂

  1. Pingback: Ardei umpluti - Retete culinare pe inteles - Zinnaida

  2. Pingback: JURNAL DE FEMEIE - Pagina 15 - Zinnaida

  3. Pingback: JURNAL (15) Iarbă verde, ardei roșii și păreri | Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: