Zborul (partea a doua)


Strada Donath, artera ce străbate cartierul Grigorescu pornind din centru Clujului, până în poarta Studioului Teritorial de Televiziune TVR Cluj, este intersectată de numeroase străduțe. Una dintre acestea, Tăietura Turcului, are o legendă interesantă. Pe vremea stăpânirii otomane, un localnic, pe numele său Donath a alergat câțiva kilometri, să îi avertizeze pe clujeni, că se îndreaptă spre oraș hoarde de năvălitori. Preveniți, orășenii s-au înarmat și au respins atacul pe aceasă stradă, în pantă abruptă, care pe vremuri fusese doar o pantă de deal. În secolul trecut, municipalitatea i-a făcut o statuie acestui erou însă cu vremea a fost uitată, abandonată într-o gradină și acoperită de verdeață. Când ajungi în vârful străzii, înainte de a începe coborâșul, dai de un drum ce o ia în stânga și trece pe lângă Muzeul Satului, traveresează un câmp și ajunge în Padurea Hoia, un loc în care oamenii se duc cu teamă. S-au auzit că aici se întâmplă lucruri necurate. Ba că au trecut pe aici extratereștii, ba că oameni s-au rătăcit în timp. Adevărul nu îl știe nimeni decât cei care au fost martori la acele întâmplări stranii. Cei mai tari de înger râd și nu iau în seama astfel de scorneli. La poala pădurii au loc de multe ori serbări câmpenești ori lumea se adună la iarbă verde și grătare.
Soarele asfințește lăsând loc umbrelor să se furișeze tăcut. Rar se mai aude cucul, cu un cântec trist și gol. E răcoare si frunzele începutului de toamnă foșnesc sec și uscat sub pasi. Ici și colo se aude câte o pocnitură de vreasc. Robert și Angela coboară ținându-se de mână, pe drumul bătucit, stârnind frunzele.
– Noi o luăm pe scurtătură, spune celălalt tânăr ținându-și soția de mână.
– Cum vreți. Mai veniți și duminica viitoare? continua Robert.
– Dacă ne lasă vremea și nu plouă, da.
– Servus. Aveți grijă de voi!
– Servus! Și voi la fel!
Cei doi se depărtează dispărând în desișul pădurii.
– Parcă nu-mi place că au luat-o pe scurtătură. Cine știe ce li se poate întâmpla?
Angela privește încă în urma lor ramurile care se leagănă. Pe fata albă, încadrată de bucle negre și în ochii ei căprui se citește îngrijorarea. Se înserează.
– Ce să li se întâmple? Pădurea e umblată, mai trec oameni.
Robert se opri să o îmbrățișeze și o sărută acolo, în mijlocul drumului. Erau singuri. Doar ei si freamatul pădurii printre șoapte și foșnete. Din față se aud voci.
– Ai văzut? Nu suntem singurii.
Pașii se apropie și voci vesele de bărbați le ies în întâmpinare. După un cot al drumului se întălnesc cu ei. Trei bărbați tineri, cam amețiți, râd povestind poante fără perdea. Robert dă să treacă pe langă ei. Cel mai în vârstă dintre ei îl oprește însă punându-i mâna pe piept.
– Dar ce faceți ciripoilor? Ați fost la pădure să v-o trageți? Un rânjet i se întipări pofticios pe figură lasând să se vadă strungăreața dintre dinți.
Ceilalți doi râd prostește, acompaniildu-l pe acesta. Robert îi da mâna deoparte și încearcă să îl evite. Este însă înhățat cu putere și ținut de individ.
– Băieți, ce ziceți? Ne distrăm și noi un pic? De ce să se distreze numai el? Uite ce domnișoară simpatică avem aici. Bunăăă!
Angela începu să îl lovească pe bărbat încercând să îl elibere pe Robert. Acesta parcă nici nu simțea loviturile ei însă le facu semn celor doi.
– Hai, legati-l de copac. Il facem spectator.
Cei doi executară imediat. Țipetele Angelei sfâșiau pădurea stârnind păsările din cuiburi dar nimeni nu trecea pe acolo să îi audă plânsetul și rugămințile. Într-o vreme, după ce totul s-a terminat și bărbații au plecat râzând, se ridică de jos, cu hainele sfășiate și frunze în păr. O pasăre albă se ridică din tufișuri cu zgomot iar strigătul ei sparse tăcerea. Căută tremurând din toată ființa, în sacoșă, un cuțit și cu mâinile pline de pământ și de sânge îl dezlegă pe Robert, de la copac apoi se prăbuși la pământ, în genunchi. Nu îi văzu mâinile însângerate nici lacrimile din ochi. În fața ei era întuneric și nu auzea decât ecoul strident incarcat de râsul celor trei. Plângeau amândoi îngenuncheați și îmbrătișati în durerea lor. În cele din urmă o porniră spre oraș. Un taxi îi duse la spital și într-o vreme apăruse și Poliția. Angela auzea dar cuvinte fără noimă:”nume…semnalmente…identificare…medicina legală…declarații”. Luminile de la Stația de Urgență îi dădeau o oarecare siguranță. Se uita la femeile ce treceau pe lângă ea, plutind într-o apă trasparentă, liniștite, senine. Ce femei libere și fericite! Într-un târziu, au ajuns acasă. Apartamentul lor de tineri căsătoriți era straniu de pustiu. Tăceri și umbre se piteau prin colțuri. Stătu o vreme în baie, se spălase, își frecase lacrimile, mizeria dar nu putea scăpa de mirosul de tutun și alcool al barbaților, oricât s-ar fi frecat. I se făcu brusc greață și vomită, ca un bețiv, ținând în brațe wc-ul. Se mai spălă încă o dată și intră în dormitor, cu privirea în pământ evitând ochii soțului ei, ca și cum contactul lor ar fi pângărit-o. Își luă perna în brațe și adormi spre dimineața, lângă pat și se trezi cu un țipăt scurt și dureros, când razele de soare începeau să îi mângâie pleoapele.

Posted on 6 August 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. 😦 trista poveste…

  2. Da. Viața nu este mereu frumoasă. Uneori îți trimite in fața provocări pe care nu știi dacă ești suficient de puternic să le treci.

  3. Nu m-am dumirit dacă fragmentul aparţine genului social-realist sau e începutul unei nuvele poliţiste. Oricum ar fi, acţiunea e bine condusă, iar recursul la trecut, cu istorisirea legendei turcului, mă face să cred că ambiţia acestei proze depăşeşte graniţele impuse de de genul poliţist. Curios să ajung la pasajul care justifică titlul ales, „Zborul”.

    • Nu e o nuvela polițista. Sunt pea puține elemente pentru așa ceva. În ultima parte o sa fie mai multe argmente care motiveaza titlul. Zborul e începutul lor in viata, doi tineri căsătoriți ale căror aripi, abia deschise pe drumul in doi sunt sfâșiate de întâmplarea aceasta, care le marchează existența.

  4. Si mai e…incep sa deslusesc…sau macar sa banuiesc usor usor…

  5. Gabriela, tare nedrept mi se pare ca atunci când o scriere are un subiect trist cititorul să rămână doar cu acest gând. Viaţa îmi dovedeşte des că suntem martorii multor întâmplări deloc plăcute. Nu cred că suntem tot timpul cu zâmbetul pe buze. Soţul meu face aceeaşi greşeală ceea ce aduce polemici uşoare în casa noastră. Povestea e tulburătoare, dar te ţine cu sufletul la gură. Nu cunosc Clujul …dar parcă m-am plimbat cu tine pe strada în pantă căutând statuia localnicului. De Pădurea Hoia, locul ielelor şi al fenomenelor stranii am auzit. Se pare că acum fărădelegea are chip de om. Aştept ….te aştept cu următoarea. Mulţumesc.

    • Adriana, povestirea are și o urmare. Să vedem ce se întâmplă în continuare. Întâplarea este una adevărată, din nefericire, la fel ca și descrierea locurilor. Pe internet sunt sigură că găsești informații despre semnalarea unor OZN-uri în zona respectivă. Cineva mi-a povestit că pădurea are zone cu energii stranii. Nu știu ce să zic. Eu am trecut pe acolo. Oricum, face parte din pitorescul peisajelor clujene, cu legendele ei cu tot.

  6. Am avut norocul sa citesc ambele fragmente, astazi.Asa am inteles mai multe…Maleficul padurii Hoia (despre care am citit) si-a pus amprenta pe neoamenii,care au pangarit Iubirea !Astept cu nerabdare urmarea; ai mult talent !

    • Ma bucur că ți-a plăcut povestirea, Naica deși nu e una vesela. E o întâmplamre de viață. Și eu așa am gândit legat de Padurea Hoia. E ceva straniu acolo. Probabil ca mâine voi posta continuarea.

  7. brindusa.frunza

    Si eu astept! Din ce in ce mai captivant! Dar vorba ta, cam trist, o cumpana cumplita pentru cei doi!

    • E cumplit doar sa îți imaginezi prin ce au trecut cei doi. Eu însă, când vine vorba de suferința umană, mă pun mereu în locul celor care trec prin situații limită și mă doare durerea lor.

  8. Aoleu, e chiar mai horror decat imi place mie. Eu imi imaginasem la inceput ceva asa mai gen Oliver Twist, nu ceva asa gen Irreversible (filmul, pe care nici nu l-am vazut dar am auzit ca are o scena ff dificil de suportat, de aia se si cheama probabil Irreversible, nici nu vreau sa-l vad)

    • Rudolph, imi pare rău că te-am dezamăgit. E o poveste de viață, cu niște întîmplări zguduitoare. Viata e uneori cu totul altfel decât ne-am putea-o imagina.

  9. M-a impresionat forta pe care o au cuvintele tale. M-ai facut sa vad intreaga scena de parca as fi fost acolo.
    Trista poveste… Cand eram copil, obisnuiam sa merg pe un camp din apropiere impreuna cu prietenii de la bloc, la prins de soparle. Intr-o vara, cineva ne-a spus ca prin acele locuri s-a intamplat o nenorocire, ca o fata a fost violata de fata cu prietenul ei, ca pe el l-au batut pana cand l-au bagat in spital… Tot trei idioti erau… De atunci nu am mai calcat pe acolo…
    Cred ca este ingrozitor pentru ambii… Cum mai poti trai dupa toate astea? Nu imi pot imagina…

    • E o trauma care te marcheaza pe tot restul vietii. Angela a facut terapie ani de zile, ca sa isi revina. Imi place cand imi spui despre felul in care percepi ce scriu. Eu nu stiu ce simte cititorul. Ce senzati are.

  10. Groaznică întâmplare! Nu cred că este ceva mai traumatizant pentru o femeie, precum violul. Iar dacă se mai întâmplă și sub privirile omului drag, silit să asiste la siluire, așa ceva dă peste cap definitiv viața acelei persoane.
    Sunt pornit rău pe aceste bestii care își satisfac poftele prin forță. Nu am cuvinte să-mi exprim disprețul și cât i-aș călca în picioare. Ar merita scopiți, fără nicio milă! Pentru că nu există nicio scuză pentru fapta lor mizerabilă.

    • Pentru acest gen de indivizi dispretul nu este suficient pentru ca ei nu au notiunea bunului simt. Nici nu stiu daca a fost vorba de o pofta. Cred ca mai degraba a fost in ideea de a-i batjocori pe cei doi, umilindu-i si aratandu-le astfel cine e puternic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: