Zborul


Stând în stația de autobuz, privea fără țintă troturarul celălalt pe care trecătorii defilau, grăbiți de frig ori băteau din picioare pe loc, așteptând troleul și ei să îi ducă într-o direcție opusă. Zăpada așternută în strat subțire și frigul, îi trimiteau spre casă. Îi treceau prin minte tot felul de gânduri amestecate și ochii îi erau tulburi. În privirea aceea verde-gri, de argint topit poți întrezări cu ușurință valurile unei pasiuni ce arde mocnit din interior. Peste tinerețea înscrisă pe chip i se așternuse o maturitate venită pe neașteptate. Nu părea să aibă mai mult de 25 de ani și dacă nu ar fi durerea aceea dăltuită în expresia lui, ai zice că e în perioada de transformare dintr-un tânăr atrăgător într-un bărbat cu trăsături bine conturate. Robert își trecu degetele prin păr simțind că trebuie să facă ceva anume iar apoi își strânse geaca gri, îmblănită pe lângă el. Simți obrajii arzându-i iar aerul devenise dens, greu respirabil. Poate că sunt numai gândurile și insomniile, care îl bântuie de câteva luni încoace, de când viața lui s-a schimbat iremediabil. Ar fi vrut să întoarcă timpul până la momentul în care putea lua o decizie, să o schimbe dar așa ceva era imposbil. Trăia cu ură neputința lui din ziua aceea și îi venea să plângă de furie. Strânse din dinți și își încleștă pumnii. Știe că nu poate face nimic și așteaptă ca un condamnat autobuzul care întârzia, să îl ducă în Mănăștur, cartierul Clujului de ce găzduia cu generozitate, populația unui oraș întreg. Deodată privirea îi fu atrasă de apariția unui barbat. Necunoscutul se postase rezemat de toneta de ziare. Pare în jur de 35 de ani și e indiferent față de înfățișarea lui dezordonată. Cizmele îi sunt murdare de noroi deși afară era înghețat. Pantalonii și scurta jegoasă la manșete fac parte din același tablou. Prin sacoșa de plastic pe care o ține în mână cu stângacie se văd contururile unei franzele și a unei sticle de băutură, probabil coniac. Unghiile degetelor nespalate îi sunt tivite cu negru. În cealaltă mână, țigara aprinsă din care trage cu un gest reflex, lasă rotocoale sure prin aerul rece. Robert își pironi privirea pe el și tresări puternic. Omul acesta mergea spre Mănăștur ca și el. A fost mereu atât de aproape și nu a știut nimic! Se apropie iar necunoscutul îi zâmbi ca unei cunostințe lasănd să se vadă strungăreața. Robert era aproape și fiecare pas îi pompa în suflet o ură și o putere ce se cereau să iasă la suprafață ca o explozie. Totul dispăruse în întuneric, orașul, oamenii și nu mai vedea decât rânjetul bărbatului și strunga dintre dinți iar în amintire îi înviase un hohot de râs sarcastic. E în fața lui . Îl privește fără un cuvânt iar pumnul său înțepenit se proeictează cu forța unui obuz în obrazul barbatului iar ochii lui exprimă uimirea. Sacoșa îi zboară din mână, lovindu-se de trotuar și lichidul cafeniu si scurge prin zăpada subțire. Următorul pumn îl puse la pamânt. Loviturile tânărului cad una după alta, cu nemiluita iar bărbatul e aproape inconștient. Geme de fiecare dată când gheata ori pumnul îi caută trupul și i-l înmoaie dureros stârnind câte un urlet de disperare a celulei vii. Se aude un murmur ce traverseaza ceața și zgomotele surde.
Sirena Politiei sparge liniștea cazută între cei doi și trecătorii speriați asistă neputicioși la spectacol. Robert e oprit cu greu de politiști iar mâinile înroșite îi sunt încercuite în cătușe. Se uită cu scârbă la arătarea însângerată din fața lui și se urcă în mașină simțind o mare eliberare.
– Amandoi la sectie! spune politistul nedumerit de întâmplare.

Posted on 5 August 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 20 comentarii.

  1. Ştii, de câte ori vine vreun prieten din străinătate acasă, instinctiv întreb: când pleci? Târziu am realizat că sar peste nişte etape, măcar de politeţe. Aşa am vrut să întreb şi acum: mai urmează sau îmi construiesc eu sfârşitul? Tare mi-a plăcut. Sunt genul meu de poveşti. Le-aş citi în neştire….

  2. Minunat. Abia aştept! Te îmbrăţişez…cu drag!

  3. Te îmbrățișez și eu cu drag, Adriana!

  4. Din comentariile anterioare am înțeles ca fragmentul face parte dintr-o proza mai lunga. Daca acesta e chiar începutul, atunci pot sa spun ca e construit inteligent. Alegerea incidentului declansator de suspans e bine plasata pe firul epic, iar misterul ce invaluie cele doua personaje, bine dramuit. Remarcabil si ochiul atent la detalii. Echilibrata alternanta a perspectivei interioare, vizând psihologia eroului, cu cea exterioara, fixata pe conditia socială a celor doi. Un detaliu care m-a contrariat putin: „Nu părea sa aibă mai mult de 26 de ani” Oare nu e cumva un exces de precizie aici? Daca ar fi fost rotunjita vârsta la 25 ori la 30 de ani?

    • Da.. se poate corecta asta. Ai dreptate. Între cele două personaje e o diferență de vârstă vizibilă. Multumesc pentru observatii, Daniel si ma bucur ca apreciezi modul in care am prezentat povestirea.

  5. Aşteptăm să citim ce se întâmplă la secţie!

  6. brindusa.frunza

    Leoaica tanara, nu ai banuieli, TU! Tu stii ca maine e o zi fara repetitie! Te voi citi cu drag!

  7. Ah, precis omul ceva mai in varsta este un tata vitreg cu care mama eroului principal s-a incurcat acum vreo 10 ani, cand baiatul avea 16 ani, iar amantul avea chiar varsta de acum a eroului principal, 26 de ani, si ea era doar o idee mai in varsta, avea 32 de ani (deoarece pe primul copil il nascuse la 16 ani, (exact la varsta pe care o avea acest baiat cand a aparut si tatal vitreg in viata lui), si acea femeie a decedat nascand un frate vitreg mai mic, de care acest tanar a avut el grija ca de ochii din capul lui, deoarece betivul nu era in stare, ba chiar s-a apucat de baut si mai rau, dupa ce a ramas vaduv, insa copilul cel mic a decedat din pacate intr-un accident misterios cand avea 2 ani, poate chiar in seara cand tanarul nostru trebuia sa sarbatoareasca succesul de la Bacalaureat, pt ca betivul nu a fost atent tocmai in acea seara fatidica, iar acest tanar inca isi plange mama plus fratele vitreg, si simte nevoia de razbunare, desi pana acum a fost un baiat cuminte care a luat si Bacul, a trecut si de facultate, acum are si serviciu, desi lui nu ii pasa de serviciu si doar o vrea pe mama lui si pe fratiorul lui vitreg inapoi. Zau, nici nu fac misto, si mi se pare un scenariu chiar plauzibil, care nici nu mi-ar fi dat prin cap daca nu incepeai tu poveste ade mai sus, si exact la aceasta poveste m-am gandit din prima ! Desi sper ff sincer sa fie totusi alta poveste, pt ca ar fi prea de tot sa ma fi repezit din nou sa stric bucuria scrierii acestei povesti in continuare !

    • Rudolph, îmi place că visezi și îți pui imaginația la încercare. Eu zic să mai ai puțină răbdare ca să vezi continuarea poveștii.🙂 Nu pot să își divulg mai multe dar m-a amuzat scenariul facut de tine. Poate să fie și asta o ipoteză.

  8. Astept nerabdatoare….momentan m-ai prins in plasa curiozitatii, stii asta, nu?🙂

  9. Am avut si eu, ca si Rudolph, tendinta de a construi un scenariu pe baza celor aflate, insa m-am oprit la timp… Nu vreau sa ii rapesc din farmec… Totusi, nu pot sa nu ma intreb cum ai putea sa bati un om ce pare deja batut de soarta…😉

    • Se pare ca exista mereu posibilitati. Chiar finalul povestirii o arata. Sau poate ca nu am inteles eu clar. La cine te referi cand spui ca omul pare batut de soarta? Stai ca am inteles. Pai continuarea povestirii iti spune cheia intamplarilor. Omul acesta batut de soarta a distrus viata unei familii, in cel mai cumplit mod posibil.

      • La tipul cu strungareata ma refer. Un om caruia nu imi mai pasa de felul in care arata mi se pare demn de mila, insa acum, dupa ce am citit si partea a doua, incep sa imi schimb parerea.😉

      • Eu ma intreb uneori ce resorturi interioare trebuie sa ai, privind din perspectiva victimei, sa treci peste o astfel de situatie. Cum reactionezi dupa acest gen de intamplare. Cum poti privi in ochii celor din jur, care te cunosc si care de fiecare data se vor gandi prin asocierea la povestea aceasta. Cume sa iti privesti parintii, rudele ori chiar sotul in ochi. Ce putere uriasa trebuie sa ai ca sa poti trece peste puntea care te scoate din infern? Si ma gandeam si la el. Cum iti poti sterge neputinta de a-ti ajuta persoana iubita intr-o astfel de situatie? Ce i-ai putea face unui astfel de individ, ca tipul cu strungareata, daca l-ai intalni?
        Privit din afara, un act de viol pare o intamplare nefericita.
        Dar din interior, din sufletul si mintea celor care l-au trait e cumplit.
        Aveam o prietena careia niste hoti i-au spart casa si i-au furat ce ai gasit ei pe acolo, eletonice si ceva bani. Mi-a povestit ca, ii venea sa isi arunce toate hainele. Mereu avea senzatia ca ii cotrobaie cineva prin lucruri. Dar cineva care e agreat in acest mod? Sunt probleme psihologice pe care in mod obisnuit le ignori, ca spectator.

  10. Mi-ai captat cu totul atenția! Foarte frumos povestești, dragă Gabriela! Acum trec la continuare.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: