Din Frankfurt


Trecuseră doar trei ani de la Revoluție și românii încă nu se dezmeticiră bine ce e cu capitalismul în care au fost proiectați brusc. O avalanșă de schimbări și modificări întreține cu grijă o confuzie generală, de către cei care erau in funcții de conducere în institutii și la frâiele puterii. Directorul Popescu e în funcție de vreo douăzeci de ani și cunoaște toate șmecheriile partenerilor externi iar ceea ce se întâmplă pe plan intern era pe înțelesul său, numai că tace chitic, beneficiind și el de banul statului cum poate, ca să mai pună deoparte niște bani albi pentru zile negre.
Plecase cu lista nevestei în gând și cu sfaturile consistente despre ce trebuie sa aduca din Germania, finețuri care nu sunt de găsit pe aici: parfumuri crème de față, lenjerie, haine. La aeroport își găsi colegii, directorul economic și cel tehnic, veseli și puși pe gume, așteptându-l cu nerbdarea celor care văd Frankfurtul pentru prima dată. În interesul fabricii, fac toti trei o delegație de trei zile, ca să li se înmâneze un premiu. Știa despre ce e vorba, că doar avea o colecție de astfel de trofee, într-o vitrină din biroul personal și se mândrea cu ele, de câte ori avea ocazia. Făceau parte din seria de distincții pe care fabrica le primea în mod constant. Acestea erau insa niste trofee speciale, din plastic cu incritpii aurii și un mesaj relevant sa umple de mândrie orice director al unei firme de stat: ”Pentru merite incomensurabile la afacerile lumii”. carlsbergpearl1Pentru bucata aceasta de plastic și călătoria în străinatate fabrica plătea 20.000 de mărci. ” Ai dracului capitaliști! Cum știu ei sa faca bani. Ne invită la festivități exact cand hotelurile sunt in criza de clienti și ne fac oferte scumpe, valabile în plin sezon, nu acum. Dar daca statul plateste… De ce să refuzăm? În fond nu e din buzunarul meu.” Auzise că și directorul unei fabrici chimice, aflate în faliment primise o astfel de invitație dar știa că la nivelul directorilor, solidaritatea functionează și călătoria va trece în ochii curioșilor ca una absolut normală. Trecură de cheking și în timp scurt sunt în avion. O experiență unică pentru cei doi novici, care zburau pentru prima oară și care le erau recunoscatori șefului lor până peste cap pentru cinstea pe care le-o face să îi ia cu el, fărăr a ști că invitația era valabilă pentru delegații de trei persoane.
La aeroport, îi aștepta mașina hotelului care îi plimbă prin oraș cât să admire minunații zgârie nori din centrul financiar, sediile unor companii de renume, aproape de Main-ul ce curge liniștit de veacuri, fără să îi pese ca trei români se plimbă pe aici iar in cele din urmă automobilul îi lăsă, ca pe niște oaspeți de vază ce erau, la intrare. Tânăra de la recepție îi primește cu multă cordialitate, nesperată chiar, față de răceala nemților, de care ei auzira de atâtea ori și le oferă în engleză toate detaliile necesare despre facilitățile de care beneficiază pe durata cazării.
Ceremonia de decernare urmează să aibă loc abia mâine, timp suficient pentru plimbări și cumpărături. Cu cheile în mână cei doi directori primesc ultimele indicații înainte de a urca în camere.
– Dacă vreți sa va plimbați, vă recomand să luați un taxi și să vă notați de pe acum numele și adresa hotelului, că nu știți limba și s-ar putea să nu mai ajungeți mâine la conferință.
– Eu mi-am și notat, domnu Popescu, spune directorul economic arătându-i agenda în care scrisese cu litere de-o șchioapă, numele citit pe reclama verde de la recepție: CARLSBERG.

Posted on 28 Iulie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 31 comentarii.

  1. Beton armat! Mulțumesc!

  2. Eu le am cam greu cu prozele cu subiect realist, dar am parcurs tot textul si m-a amuzat planta din final. Altfel, istoria e bine scrisă, in sensul ca stilul e fluent, fără stridente, sobru, lipsit de artificii de stil. As spune ca stilul a împrumutat ceva din alura eroilor prezentati (nu știu daca in bine sau in rău). Senzatia generală e de ceva caldicel. Parca as simți nevoia de ceva mai… dat dracului!🙂

  3. brindusa.frunza

    „românii încă nu se dezmeticiră bine ce e cu capitalismul în care au fost proiectați brusc” ei aici m-ai dat gata!Romanii nici acum nu stiu in ce au fost proiectati, ca numai in capitalism nu! Si astazi e cam tarziu sa realizeze „teatrul absurd” dar extrem de bine jucat de butonari! Restul e ….CalsberG!

    • Iti dau perfecta dreptate. Li se vand mereu iluzii, cosmetizate, readaptate si minciuni triste, indepartandu-i mereu de realitate, cu diferite pretexte si motive, oferindu-li-se mereu obiective indepartate, pentru care trebuie sa se sacrifice.

  4. brindusa.frunza

    Din pacate zambetul de jurul imprejurul urechilor _( banuiesti cine este titularul), indiferent ce forme au fost incercate, a ajuns la final: : Nu asa ca v-am mintit bine?:) Suntem tara lucrurilor aproape terminate, nicodata incepute si duse la bun sfarsit!

    • Da. Pentru ca acceptam in continuare sa fim mintiti. E atat de simplu sa se rezolve lucrurile in Romania. Toata abureala cu criza e intretinuta ca sa se poata fura si mai abitir decat pana acum.

      • brindusa.frunza

        Da Gabriela! Pentru ca nu exista constiinte, voluntariat si liantul care sa adune! Manipulatorii si-au facut cu brio lectiile! Cand e vorba de lipsa increderii si o toleranta aproape tampita te iei cu mana de par ( daca mai ai macar cateva suvite de-o baie🙂 ) cand vezi ca la nivel de balanta VORBE-FAPTE suntem pe plus! La productia de vorbe suntem tare , Doamne! ( parafrazandu-l pe Alex Andries)!

      • E o masinarie care functioneaza perfect, cea a manipularii maselor. Ceva trebuie sa recunosti ca functioneaza.🙂

    • brindusa.frunza

      De-ar fi numai la noi! Stii cum e: „La VITA e bella” adica : Vaca paste iarba increzatoare!Of, of, of mai,mai!
      Gabriela mie mi-e lehamite de incercarile motivationale vandute la taraba, iar in spate se bat monede calpe in cardasie!Si nu numai la noi! Asta-i drama!

      • Peste tot se intampla asta. Insa diferentele dicteaza. E greu sa creezi presiuni si manipulari de constiinta folosind metode arhaice unui neamt. El nu poate fi constrans material pentru ca sistemul ii permite o decenta a vietii, indiferent de statul lui ori momentul social. In Romania, starea de saracie indusa si impusa insa este un teren foarte bun si ieftin de a-l constrange pe om cu diferite ”oferte” de moment. Nu cred ca la mine te-ai referit apropos de incercari motivationale. Cunosc perfect realitatea din tara si destul de bine pe cea de aici ca sa inteleg cum functioneaza lucrurile. Nu are sens sa discuti de motivatie cand nimic nu functioneaza normal si nici nu se doreste. De exemplu: studentii la Stiinte Economice invata dupa regulile de piata si economia vestica insa cand ajung pe teren, vad cu totul altceva, fara nici o noima. Studentii la Jurnalism, la fel si cand incep sa profeseze descopera cu uimire ca media romaneasca e cu totul altceva…asta e valabil in mai toate domeniile.

      • brindusa.frunza

        Nu, Gabriela! Nu am facut nicio referire la tine! Ma refer strict la incercarea NAROADA de a standardiza niste percepte care nu functioneaza aici in zona tarilor de desfacere ( pardon, foste emergente! -astazi la marginea experimentului). Nu uita ca si Germania a aderat la semnarea unor rezolutii UE ante …proliferare nu stiu ce😛, dar DE FACTO schimburile economice si relatiile comerciale au mers ca UNSE!🙂 Ma refer la nivel de Europa!
        Diplomatia economica si declaratiile politice ale Germaniei nu au avut congruente! Germania stie sa-si protejeze cetatenii!

  5. Ai uitat să ne spui că cel cu Carlsberg, acum chiar face afaceri cu Carlsberg, şi că din 2000 încoace are vreo trei mandate de senator român!!!🙂

  6. Ha ! Ha ! Zau, ce exact asa de bine ai descris starea de confuzie si uluiala initiala, dar si asa in general tema aleasa. Si mie imi place ff mult ca tu o faci cu empatie si intelegere, nu cu rautate sau dramatism exagerat. Ca mai sus Daniel O zicea ca tonul i se pare mai degraba „caldicel”, pai tocmai asta mi-a placut mie, ca nu e de loc asa cu patos sau naduf inutil, e chiar tocmai adecvat care demonstreaza intelegerea ta atat fata de cultura germana cat si cea romana, probabil si limbile respective, inclusiv gramatica si mentalitatile ultimelor 2 generatii mai recente…pt ca la un anumi nivel desigur ca si germanii sunt sau pot fi oarecum uluiti si confuzi, numai ca ei reactioneaza oarecum mai altfel la diverse surprize.

    • Ai dreptate, Rudolph, numai ca in povestirea mea nemții nu erau deloc confuzi. Erau doar nițte abili oameni de afaceri care au speculat ”plăcerea” liderilor comuniști de a primi premii și titluri și i-a pus sa platească pentru asta, oferindu-le niște trofee în valoare de 2 euro.sau două mărci. Pot să spun la fel de corect, de doi bani.😀

      • Mda, cand am zis nemti confuzi ma gandeam mai mult asa la poporul neamt dar vazut asa din perspectiva romaneasca asa oarecum prin ceata, plus si cum ei privesc la romani tot asa oarecum neatent, nu la oamenii specifici de afaceri, nu stiu de ce m-am gandit asa mai mult la atmosfera generala a intregii povesti ca la un fel de oportunitate ratata decat la personajele specifice descrise in poveste.

  7. Foarte tare!!
    Nu ma indoiesc nici de realitatea din spatele povestii tale…chiar daca asa de trist e tocmai faptul ca e…adevarata. As fi dorit sa fie tot o poveste si asta…

    • Dana nu aș vrea să te dezamăgesc dar la mine, rareori poveștile sunt doar povești.😀 La noi în oraș, exista un mare combinat de hârtie și vitrina din biroul directorului era plina de astfel de trofee de plastic iar pentru vizitele în străinatate s-au plătit bani grei, din buzunarul altora. Șmecheria era pusă la cale de un lanț de hoteluri occidentale care în extrasezon, invita lideri comuniști sau din tările fost comuniste, pentru a le decerna premii ”pentru merite deosebite la afacerile lumii”. Eu am vazut aceste invitații, chiar și pe cea a acelei fabrici ce intrase in faliment. Și directorii de fabrici se duceau bucuroși să primească o bucățică de plastic negru inscripționat cu auriu plătind sume uriașe pentru câteva zile de cazare in hoteluri de lux.

  8. Niste naivi . Inca mai pierdem copilareste la ruleta tarilor ce-si vor dezvoltarea.🙂
    Si-mi plac finalurile povestirilor tale ! Neasteptate .

  9. la mulţi şi buni ani! la multe împliniri.:)

  10. La mulți ani, cu bucurii și toate împlinirile sperate!!
    să fii iubită, Gabriela!

  11. Ha, ha! Ce hazlie întâmplare! Și câte altele asemenea nu s-au mai întâmplat în acele vremuri, cu românii noștri nu prea ieșiți prin lume.
    O zi minunată, dragă Gabriela!🙂

  12. Îmi iau vacanţă şi trec la recuperări. Ce am găsit pe aici…îmi unge sufletul. La citit cu mine. …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: