Un parfum trădător


Toamna stropise frunzele copacilor în roșu și auriu, cu penelul abstract al unui pictor distrat, într-o frenezie fantastică și oriunde te întorci îți scalzi privirea în tonurile acestei capodopere. Razele soarelui se furișează călduțe printre ramuri și se sting în iarba verde încă, înviorată de ultimele ploi ale toamnei. Învățătoarea urcă pe aleea dintre blocuri, îngândurată, purtând pe umăr poșeta uriașă, în care duce jumătate de școală, cu râsetele copiilor cu tot. In cealaltă mână se leagănă o sacoșa, ”pungă de un leu”, cu câteva cumpărături, prin care se văd contururile rotunde, ale unor conserve. Mariana e o femeie înaltă, zdravănă, cu șoldurile late, sugerând originea ei țărănească, arătând că știe să muncească la camp dar și să fie ”doamnă”, la oraș. E îngrijită, cu o îmbrăcăminte clasică iar părul castaniu, ondulat permanent i se revarsă pe umeri încât, în adierea vântului ies la iveala cerceii de aur, două verigi încrustate. Degetele îi sunt și ele pline de inele iar gâtul ușor îngroșat de apariția bărbiei duble, semn de maturitate, îi e îmbrățișat cu grație de un lănțișor din același metal prețios. Chipul însă îi e umbrit de tristețe și de supărare iar ochii încercănați spun povestea frământării nopților în care, somnul i s-a ascuns în spatele lunii ori doarme pe la alte case. De o vreme o ține așa și nu poate face nimic. Nu îndrăznește să îi spună soțului ei dar e mereu cu ochii în patru. Simțurile ei de femeie îi șoptesc că se întamplă ceva ciudat cu el și ea nu e dispusă să renunțe la luptă. E gata să își asume și pierderile. Nu se maritase degeaba, cu un popă și nu era pregatită să își lase statului ei important, printre ceilalți oameni, să îi fie suflat de vreo fetișcană, care l-ar impresiona în vreun fel pe milosul si binevoitorul ei soț. Învățătoarea simțise cu ceva vreme în urmă, un parfum ciudat, venind dinspre hainele lui, un parfum de femeie, greu și grețos așa cum numai femeile ieftine poartă. Se întâmpla asta o dată, la câteva zile, așa că începu să il verifice atent, prin buzunare, prin portmoneu, la gulerul cămășii. Nu gasise nimic, doar hainele purtau acel parfum feminin, ce se estompa în încăpere, ca un gaz toxic. Ar fi vrut să îl urmărească, dar nu putea. Era peste zi la serviciu, în același timp cu el și apoi, daca s-ar fi aflat, s-ar fi facut de rușine încât multă vreme, povestea ar fi fost de bârfa enoriașilor și a colegelor profesoare, care mereu erau cu ochii pe ea și pe familia ei. Știa ca pe la 45 de ani, barbații trec printr-o criză de identitate, așa citise ea în reviste și caută să întinerească, simțind în același timp trecerea nestavilită a timpului. Părintele tocmai trecuse de 45 de ani și era un bărbat zdravăn, înalt, cu puțina burtă așa cum trebuie să arate un barbat serios, la vârsta asta. Cine știe câte dintre femeile care îl zăreau ori care veneau la biserică, nu erau cu gândul la el. Mariana urcă treptele blocului fără chef, obosită când aude niște zgomote. Pe la etajul doi, vocea unui barbat și a unei femei, în murmur stins o făcu să devină atenta. Urcă și se oprește din când în când. Vocea soțului ei era inconfundabilă, cu acele inflexiuni tainice, cu care o cucerise și pe ea în tinerețe deși ei nu i-ar fi trebuit mult să se lase cucerită. Părintele Ioan fusese o partidă vânată de multe fete din sat însă doar una a caștigat competiția. Urcă treptele tiptil străduindu-se să prindă din conversație dar tocmai atunci cineva pornise un aspirator și nu auzea mai nimic, mai mult bănuia. O vazu pe tânăra care îl fixa cu privirea, suplă și înaltă, cu tocuri înalte, îmbrăcată în haine elegante de culoare închisă. Preutesei i se înnegri în fața ochilor și aerul devenise atât de dens, aproape irespirabil în timp ce o căldură subită îi inundă corpul, aducând-o brusc, la cunoarea racului fiert. Deci asta era femeia nopților ei nedormite! Se repezi spre ea și înainte ca rivala să înțeleagă ce i se întâmplă ori să poată riposta, începu să o miluiască și să o alduiască pe nefericită, cu plasa cu conservele transformată brusc în armă ofensivă. Două cucuie vesele și roșii îi apărură brusc tinerei femei, în frunte. Părintele privea uluit și îi smulse cu greu, preutesei, sacoșa din mână, care eliberată, se transformă într-o mașina de dat palme. Părintele începu să o mângâie pe tânără, dar preuteasa era de neoprit așa că tratamentul continua, tot cu câte o palmă și câte o mângâiere, până când necunoscuta scăpă și se retrase din zona de conflict, speriată, ciufulită rapid într-o coafură instant și cu două cucuie, semn că preuteasa ține cu ștrășnicie să își apere proprietatea „divina“.
– Mariana dragă, ce ai? Incercă să o calmeze popa, pe belicoasa lui soție.
– Ce am?!! Știi tu mai bine! Cu asta mă înșeli tu pe mine? O recunosc după parfum, de la o poștă! Rapandula dracului!
Femeia se uita uluită peste umăr, căutându-și degrabă cheile în fundul poșetei și nedibuindu-le de frica. Își facu semnul crucii și intră în casă, nu înainte de a le spune, cu vocea gâtuită de spaimă și indignare:
– Familie de nebuni, ce sunteți! O să ne vedem la tribunal, că acolo vă e locul! Zgomotul ușii trântite cu putere se auzi cu ecou încât două bătrânele își scoaseră rapid capul pe ușă, să vadă ce se întâmplă și la ce spectacol au lipsit.
– Mariana, vino te rog în casă. Ce e cu tine dragă? Doamna e noua noastră vecină și are o problema în familie, mi-a cerut un sfat.
– Da? Și atunci de ce se parfumează într-atat?

Posted on 23 Iulie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 35 comentarii.

  1. Cred ca si femeile si barbatii trec prin criza varstei mijlocii !Dar lipsa de incredere si de respect genereaza multe drame;Si situatii ilare !

    • Gelozia e o bola grea. Are substratul în comparația cu ceilalți. Cred că problema preutesei nu era soțul, ci propria viziune despre ea și despre criza pe care, probabil, tocmai ea o traversa..

  2. Delicioasă istoria și bine scrisă🙂 ; Construită cu grijă și echilibrat dozată.
    ´mnezo ´ț-alduiască talentu´!

  3. Iar ne lași în serial? Cum ai spus și tu, în comentariul anterior, problema poate fi a preotesei, nu a preotului! Dar, de la tine, mă aștept și la surprize!

  4. Acesta nu are serial. Atât a fost povestea.🙂

    • Cred că merită o continuare! Parcă mai este ceva de spus! Sau doar mintea mea vrea continuare?

      • Cam ce ai vrea sa stii, Mugur?🙂

      • Nu despre asta e vorba! Credeam în continuare! Dacăi fapt real, cum ne-ai obișnuit, lucrurile nu s-au oprit aici.

      • pot sa iti povestesc continuarea. S-au intalnit la proces iar preuteasa a primit o amenda penala si a trebuit sa ii plateasca respectivei niste bani, nu putini, contravaloarea stabilita de instanta, pentru cucuiele si freza aplicata.

      • Bănuiam, dar pentru poveste mi-aș fi dorit un alt final.

      • Mugur, mai fac cate o schimbare de registru.

      • Nu-i rău! Mai ales că, în ultima vreme, ne bucuri mai rar cu prezența ta!

      • Mugur, am luat doar o pauza de ragasire. M-am regasit. Eram aici, doar eu si cu mine. Asa ca m-am apucat de scris, ce altceva mai bun stiu eu face?

      • Scrisul este doar o completare a personalității fiecăruia! Unii, ca tine, o pot avea. Alții, ca mine, doar încearcă să găsească această completare!
        Tu ți-ai găsit drumul, te-ai regăsit! Este bine, iar noi ne bucurăm de darul tău!

      • Mie imi face bine sa stiu ca va place ce scriu si ca va folosesc la ceva lectiile mele de viata. Eu am invatat din fiecare, cautand sa scot la iveala frumusetile sufletului si ale omului. Nevoia de a scrie este de fapt o nevoie de exprimare a personalitatii. Ea nu vine gata, desavarsita ci e rezultatul unui proces. Eu scriam prost la inceput. Dar acum am urcat putin. Am invatat si m-ati invatat.

      • Omul, fără evoluție, este un nonsens, pe care, din păcate, prea des îl văd în jurul meu!
        A scrie este-un har, doar puțin îi trebuiește spre a fi divin! Știu că se cere muncă, dar fără har, degeaba trudește cineva!

  5. eu am rămas în minte cu o imagine: femeia înaltă, cu şolduri zdravene, arătându-şi originile, dar şi valenţele de doamnă. şi mă gândesc că am trăit mereu cu această idee că doamnă te naşti, nu răsari după moment, împrejurare, este un dat al puţinor femei. dar poate că greşesc eu… şi cred că o doamnă ar fi inventat o metodă mai şlefuită de răzbunare.

    mi-a plăcut povestea, am râs, deşi nu era deloc de râs, ci de plâns. e greu să nu ai încredere în cel de lângă tine. măcar ei au rămas împreună? deşi cred că da, este una dintre cerinţele preoţilor aceea de a fi căsătoriţi… cel puţin aşa ştiu. dar cu ce preţ, cu ce preţ…

    • Așa si e povestea: un râs amestecat cu plâns. Gelozia e dureroasa oricum dar cand omul iubit e mereu expus tentațiilor, e cu mult mai greu.
      Aș fi vrut să vorbesc despre gelozie și ce anume o declanșează. Se spune că persoanele geloase nu iubesc. Ele invocă o iubire, pe care în realitate nu o au și conceptul că ” e gelos din prea multa dragoste” e fals. În substratul său, gelozia e o emoție puternică, regăsindu-și rădăcinile în comparație. Oamenii sunt învățați de mici să compare și să se compare. Preuteasa în cauză, cred că se afla într-un proces acut de comparație cu orice altă femeie, conștientă de transformările prin care trecea ea însăși. Gelozia mai înseamnă și posesie, ceea ce mă face pe mine să cred că, din ce în ce mai putini oameni formează cupluri, bazate pe o relație de iubire reală deși fiecare dintre noi suntem înzestrați cu acest sentiment magic.

  6. Pai da dar totusi daca hainele acelui preot miroseau in halul ala de zile si zile in sir a parfumul prost al acelei vecine asta inseamna ca acel preot o consiliase in cadru ingust si neaerisit de destul de multe ori pe acea vecina ca sa ajunga sa-i miroasa hainele de la parfumul ei, plus ce cauta sa o consilieze in pivat off serviciu, si oare cum era retribuit si oare platea taxele la fisc cum trebuie si TVA/ul, ca uite asa se ajunge la povesti mai tragice ca aceea anterioara in care s-a sacrificat o femeie sa mearga ea la inchisoarre in loc sa intre atat ea cat si sotul, dar de fapt totusi comisesera o ilegalitate, ca daca nu o comiteau de la bun inceput nu mai era cazul sa se sacrifice nimeni. Chestia asta cu consilierea oferita de preoti este un lucru ff serios, exisat reguli deontologice, exista norme de consiliere, nu se poate efectua asa oriunde si oricand si, mai ales daca nu se desfasoara in cadrul serviciul organizat al preotului respectiv, in biroul lui oficial, nu e ceva recomandabil de a fi facut in privat la modul gratis sau fara chitanta, ca uite asa se transgreseaza diverse limite deontologice, si pe urma lumea da vin ape intreaga biserica organizata, din cauza de lipsa de standarde cat mai riguroase, si pe urmatoot lumea pierde ca se indeparteaza de credinta, nu mai socializeaza asa frumos si la biserica, ci mai mult pe strada sau cine stie pe unde, pe urma incepe sa devin aatee, nu beneficiaza nici de educatie, nici de corectiile socieattii, si pe urma incepe toata lumea sa se vaite pe bloguri ca ce pazesc parintii, ce pazeste scoala, ce pazeste statul, etc, ce se intampla cu Institutia Casatoriei, ca de ce fetele umbla topless, etc, ca au fost numai subiecte din astea de mare indignare sociala asa prin toate blogurile de cand s-a intrat in vacanta de vara. Eu zic sa sprijinim si biserica si Institutia Casatoriei plus sa contribuim si la scaderea criminalitatii, (care se stie ca e in crestere de obicei vara in zonele temperate), prin a aduce aminte de regulile unei consilieri adecvate numai in birou oficial, plus cu chitanta cu TVA’ul la vedere.

    Adica de ce sa ne incasuneze numai pe preoteasa, ca daca sotul ei era un preot asa de competent, plus de mai devreme stateau sa-si faca un plan inca inainte de a implini 45 de ani, (desi nici acuma nu e prea tarziu, ca 45vde ani e mic copil in zilelenoastre cand se traieste panan la 90 de ani, mai ales categoriile favorizate de gen intelectual preot si intelectual educator), pana acum aveau si birou privat 1/2 de consiliere particulara pt el, si 1/2 de meditatii particulare pt ea, totul legal, si lucrau de cadeau jos, dar si castigau, colaborau la o antrepriza privata ca 2 colaboratori responsabili, ea ii aduce articole edcative,el ii aducea articole psihologice, invatau si unul de la altul, si avea si casnicia de castigat, si aveau si slujbele lor de la stat principale de castigat, prin competentele sporite pe care le capatu prin colaborarea si activitatea lor comuna, deci intreaga socieatate, si nici nu mai avea timp nici d-na invatatoare sa-si faca probleme de gelozie, nici vecinii nu ii mai luat peste picior cerandu-le sa le dea sfaturi pe gratis sau repezindu-se dupa aia sa dea vina numai pe ei imediat ce copilul lor personal nu lua Bac-ul, sau cine stie ce probleme personale aveau de nu voiau sa plateasca un consultant expert, sau nici macar nu se deplasau pana la Biserica si voiau pe moca de la preot asa in casa scarii, doar in virtutea faptului ca cica preotii trebuie sa aiba har si sa fie mereu asa buni la suflet, rabadatori, milosi, super-ultra-seriosi, plus sa munceasc acat mai mult pe gratis, etc, de parca ei nu ar fi oameni, sau ar fi toti calugari iezuiti de persuasiune comunista plus super-inalt educati asa ca Papa Francisc.

    • Rudolph, m-ai făcut să zâmbesc. Preotul trăiește in România, deci nu se taie chitanța pentru consiliere. In plus, nici nu se știe sigur dacă parfumul pe care îl simțise preuteasa era același cu al vecinei. Ea avea o obsesie, stârnită de o anume gelozie. Varsta de 45 de ani e o vârsta de aur pentru barbați, aceștia aflandu-se in deplinătatea potențialului lor vocațional, material, fizic în timp ce vârsta de aur a femeii e ceva mai devreme. Nu greșise deloc aici preuteasa. Vezi, comparațiile de care vorbeam. Acestea generează sentimentul de gelozie și cu cât e mai reprimat, cu atât ”explozia” lui e mai puternică.

  7. PS Deoarece inca mai am energie de cheltuit, doresc sa comentez si ca nu toate femeile de la tara au soldurile late, ca soldurile late tine de la schelet, iar faptul ca poate unele depun si grasime in plus peste oasele deja late predominant pe solduri adica, asta tine mai mult de estrogeni, si pana acum nu s-a determinat daca poluarea cu estrogeni (proveniti asa din diverse reziduuri si mancari artificale si naiba stie de unde) despre care se barfeste peste tot (si care e una din presupusele cauze ale pubertatii mai precoce din ultimii 15 ani si a obezitatii la copii, desi desigur ca nu e numai asta) dar nu s-a determinat ca ar fi mai mare in zonele rurale decat in cele urbane, si de fapt teoretic ar fi cea mai mare in zonele suburbane, de ex de gen poate pe la padurile alea de langa Bucuresti unde au vile toate VIP-urile, unde se deverseaza diverse deseuri si e poluare destul de mare.

    Plus ce e cu aceasta imagine de rural vs urban, ca poate dincauza asta s/o fi simtit acea d/na preoteasa asa mai lezata la imagine, ca i/o fi fost rusine ca ea e de latara si ca vecina parea ca e de la oras. Uite ca pot eu sa anunt atat d/nei preotese cat si vecinei cat si cititorilor acestui blog, ca zau TOTI din UE din aceasta generatie sunteti/suntem de la tara daca nu locuiti/locuim in cateva arondismente de la Paris si cateva cartiere din Londra, (nu am chef sa dau detalii care), inclusiv TOT Berlinul, si ala e „de la tara”, nici nu mai vorbesc de Viena sau de Hamburg. De la tara sunteti/suntem cu totii ! Niste tarani si provinciali, asta sunteti/suntem cu totii, sa nu mai prind pe nimeni ca se lauda ca e de la oras, sau ca ii e rusine ca nu e de la oras, sau invers ca se lauda ca are vila si familie rurala, si altii nu au decat un apartament la bloc, ca NU arhitectura determina ruralitatea, la fel cum nici soldurile nu determinau ruralitatea d-nei preotese, desi e posibil ca oamenii sa-si faca EI idei (sau char probleme) ca ar fi asa chiar daca nu e asa in realitate, si acest tip de probleme vin direct via Coana Chirita de la Paris, pt ca acolo exista un dispret imens fata de provinciali si provincialism, si NU sunt de vina d-nii Blazac, nici Flaubert, NU e de vina nici statul francez, ca el a incercat si a reusit sa introduca cai ferate inca de la vremea lui Napoleon, sunt de vin afrancezii fata de ei insisi, efectiv le e rusine de cine sunt, si au internalizat acest lucru, la fel cum probabil iincerca Gabriela sa zica despre d-na preoteasa, dar CULMEA, romanii au invatat asta direct de la francezi, in mare parte invatat si in continuare si cu ajutorul unor intelectuali chiar romani, pt ca in tarile anglo-saxone, chiar deosebit de inalt industrializate, NU exista aceasta rusine fata de a fi de la tara cum exista in Franta sau in Romania (si in Italia intr-o oarecare masura, acolo nu am fost atent de unde vine, tot de la francezi probabil li se trage plus pt ca au avut mereu conflicte cu elvetienii sau ceva de genul asta, elvetienii fiind niste mari iubitori de ruralitate).

    • Rudolph din nou trebuie să aduc niste explicitări. La țară este o vorba:”grasă si frumoasă”. Femeia de la țară trebuie sa fie zdravănă, in putere, ca să reziste muncilor câmpului, sa poată ține gospodăria și să își crească pruncii. Preuteasa așa și era, o femeie masivă slefuită puțin de faptul ca locuia la oraș. Femeile mutate de la țară la oraș dobândeau o anumita psohologie, echivalentul unei evoluții, dacă vrei. Mariana devine brusc ”doamna Mariana”, titlul de noblețe dobîndit datorită mediului urban în care trăiește. Nu e nimic rău să provii de la țară. Dora mentalitatea noilor orășeni e alta.

  8. Finalul e amuzant…ciudat ca „doamna” isi intreaba sotul de ce se parfumeaza vecina intr-atat, nu de ce miroase el de nu stiu cand a parfum, cand vecina era noua…
    Gasesc ca popa a reactionat extrem de calm la poveste. Parca neverosimil de calm. Mai e si o continuare?

    • Toata lumea a fost surprină de reacția preutesei și se stie că în situații de acest gen oamenii reacționează neasteptat. Însă așa s-a desfășurat povestea. Nu cred că mirosul era unul și același. Poate că totul era în mintea femeii. Nu are continuare povestea. Se înțelege ce a urmat.🙂

  9. Poate ca cei care au comentat pina acum nu stiu chiar totul despre preoti si de aceea au fost atit de transanti.
    In majoritate covirsitoare preotii se casatoresc cu fete de la tara,in special din zonele unde se practica religia,nu doar se invata.Pentru ca sotia preotului sa stie ce trebuie facut in situatiile specifice.
    In ortodoxie spovedania nu se face intr-o incapere ci , cel care se spovedeste este acoperit cu patrafirul.Deci hainele preotului vor fi in contact cu hainele celui spovedit si cu emanatiile acestor haine.Asta ar explica mirosul resimtit de doamna.
    Preoteasa este si la tara si la oras, „doamna preoteasa „.Nu lelea preoteasa.
    Avind acest statut, normal ca va lupta sa-l pastreze.Si daca este si genul belicos , rezulta scene ca cea descrisa de tine.

    Saru’mina!

    • Fosile, ai descris foarte bine și cu subtlitatea unui cunoscător situația. Exact așa e. Singura incertitudine e că, femeia care a primit corecția, se poate să nu fi fost cea in cauză, daca a fost întradevar una. Eu nu exclud nici varianta că simțurile preutesei să fi devenit acute și să exagereze, dintr-o gelozie alimentată și neexprimata.

      • N-am comentat articolul tau,dar nu-i exclus sa fie geloasa pe sot, pe alte femei, pe oameni in general.
        Ochii tuturor sint atintiti asupra lui.Deci si femeile in vad,pot sa-l placa, sa viseze si mai ales , sa comenteze.Iar aceste comentarii sa ajunga si la urechile preotesei (sint multi binevoitori prin preajma).
        Nu-i exclus ca ea sa fi acceptat cererea in casatorie pentru statut,nu in urma unei frumoase povesti de dragoste.

      • Și eu sunt de aceeași părere.

  10. A propos de mirosuri posibil inchipuite si ruminatii geloase exagerate, stiati ca invatatul arab Avicenna, (980-1037), al carui mare tratat numit Canonul Medicinii a fost predat si de poetul si astronomul si filozoful Omar Khayyam (care a trait cu 1 secol mai tarziu) cat acesta a ocupat un post de profesor la vremea lui, a descris in acest tratat melancolia cu elemente obsesive si posibil alte elemente psihotice ca de ex halucinatii de care parea ca sufera aceasta doamna preoteasa, desi in vremurile noastre faptul ca e posibil sa fi manifestat halucinatii olfactive (de miros) ar reprezenta o posibila indicatie pt ca medicul ei de familie de la stat sau medicul ei personal particular (cu chitanta si TVA) sa ii ia macar un puls, daca nu si o tensiune, si sa ceara eventual si vreo 2-12 analize, plus/minus vreo 2 investigatii radiologice inainte sa se grabeasca sa ii prescrie un antidepresiv sau chiar si numai plimbari in natura si o dieta sanatoasa plus un program de viata si de lucru regulat (ca la vremea lui Avicenna) ? De fapt asta ar fi fost primul lucru pe care ar fi trebuit sa il faca d-na invatatoare plus sotul ei sa o incurajeze si el sa il faca in clipa cand au primit citatia de la tribunal pt a fi dati in judecata de persoana agresata, pt ca zau, poate ca se mai reducea si amenda, gasindu-se circumstante atenuante, si era posibil de adresat mai din timp cine stie ce posibila cauza pt un comportament atat de ciudat, care totusi nu cred ca avea de a face cu structura soldurilor late ale acelei doamne, desi e posibil sa fi fost ea asa intr-o perioada mai vulnerabila cu imaginea de sine, insa nu stiu daca vulnerabilitatea a precedat criza, sau criza a accentuat o vulnerabilitate, ca totusi nu se prea vedeau semne de asa ceva, ca totusi d-na educatoare era o femeie de obicei constiincioasa, constienta de indatoririle ei, plus meseria de educator plus indatorirle de sotie de preot sunt niste activitati destul de stresante, si pana acum aceasta doamna le indeplinise cu brio inca din tinerete, fara probleme, iar 45 de ani e totusi cam devreme pt o criza de varsta mijlocie, si prea a survenit totul asa de paroxistic si cine stie poate ca avea un nodul pe tiroida sau ceva chiar mai rau si noi stam aicea, pierzand vremea cu tot felul de speculatii despre gelozie si varsta mijlocie, plus posibil discriminanad impotriva ei pe baza ca e femeie, sau ca e de la tara si s-a mutat la oras, (desi desigur si asta e stressant numai ca ea fusese la oras mai toata viata ei adulta, probabil ca facuse si studiile tot la oras, si se obisnuise chiar destul de bine), cand pana acum deja un posibil nodul tiroidian hiperactiv era scos, sau doamna deja pornise pe dializa pt insuficenta renala survenita in contextul unei nefropatiii balcanice cu alterare de nivel de hormon paratiroidian si elemente de gelozie, si doamna era deja revenita la o stare de sanatate optima…noroc cu povestea din Cafeneaua Turceasca despre Omar Khayyam, care, printre a scrie poezii si a face cercetare fundamentala in matematica si astronomia, el totusi se ducea constiincios si la facultate si preda cursul despre Canonul lui Avicenna la o gloata de studenti probabil nepasatori, ca sa ne aducem aminte ca mai exista totusi si anumite boli care pot cauza uneori un comportament ce pare oarecum iesit din caracter pt persoana respectiva, si de aia e bine de mers la un specialist, fie de stat, fie privat (desigur cu chitanta si TVA), si asta e valabil si pt lucratorii bisericesti, plus familiile lor, si sper ca au toti medici de familie care le fac controale anuale cat mai riguroase atat lor cat si familiilor lor, si nu se lasa pe tanjeala doar bazat pe faptul ca o avea D-zeu grija de ei doar daca tin posturile necesare. Si chiar daca nu se dovedeste a fi nimica, macar bine ca si-au facut un control totusi. Ca tocmai oamenii din cadrul acestor profesii mai altruiste, de gen profesori si preoti, tocmai ei neglijeaza cel mai adesea sa aiba grija de ei insisi, si asta nu e bine.

  11. Rudolph, nu cred că preuteasa avea astfel de probleme, că nu e melancolică de felul ei. Doar ca devenise geloasă, din motive doar de ea știute și nu știu dacă întemeiate. Mă bucur că ai spus despre Avicena, un alt învățat oriental despre care o să scriu cândva în Cafenea. Ca să fii melancolic și să fii depresvi îți trebuie un anumit profil psihologic ori nu e cazul ei.

  12. Atatea realitati dureroase si tu vii cu povesti de astea sentimentaloide de revista!
    Nici nu sunt realitati,esti chiar tu cu obsesile tale!Nu poti obiectiviza,chiar te doare realitatea?Da o fuga prin ungherele strazilor marginase si discuta cu familiile nevoiase.
    COCHETEZI!..cu suferinta chiar!

    • Darius dragă, dacă ești atât de expert te rog frumos să dai tu o fugă. Nu cred că te-am împuternicit să faci critică literară pe blogul meu. Din respect pentru tine si pentru cititori, nu am luat până acum atitudine, însă ma văd nevoită sa o fac. Te invit politicos să îți orientezi atentia, exact spre blogurile care te reprezintă pe tine mai bine. Cand nu vrei sa citești un autor ii ocolesti cartile. Procedează și cu blogul meu de acum înante, la fel. În ce privește articolele mele și temele pe care le aleg sunt chestiuni absolut personale și nu ma consider obligată să aduc justificări.
      Multumesc pentru vizitele tale de până acum și îți doresc numai bine!

  13. Oamenii comunica Gabriela,emit opinii,pareri.Fie si mai critice! Unii se fac praf si pulbere in discutii pe bloguri si nu se supara usor,sunt deschisi conflictului.
    Nu am insultat am exprimat daca ai sesizat un of…ptr care fireste nu e nevoie de imputernicire,lucrez in arta si ma simt responasbil sa sesizez ceva, sa ma EXPRIM!Simplu!

    • Eu nu sunt adepta conflictelor pentru ca imi pot utiliza energiile in scopuri pozitive. Comunicarea insa e o chestiune delicata si cred ca asta ai scapat din vedere. Revin cu ideea, e un blog personal iar opiniile si abordarile sunt absolut personale. Daca e nevoie de detalii tehnice am cui sa le solicit. Nu vreau sa amplific discutia in sensul acesta. Eu sunt scriitorul, eu decid asupra povestirilor mele. Tu ai insa libertatea sa iti faci un blog literar si sa scrii ce anume te reprezinta pe tine, conform propriei tale viziuni, poate chiar la modul exemplar. Nu ti s-a reprosat faptul ca nu ai blog literar ci doar o anumita atitudine. Fara suparare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: