Duzina de cuvinte – Unei frunze de ceai


Poate parea ciudat ca uneori trebuie sa ne indepartam de tot ca sa ajungem in miezul lucrurilor. Asa am inceput sa ma indepartez de trecut ca sa ma pot uita linistita in urma. Apoi, m-am indepartat de viitor scufundandu-ma in consistenta fiecare secunde. Mi-am facut din cuvinte in izvor pe care l-am trimis singur in lume sa isi caute raul, fluviul si marea. M-am impiedicat in greseli si m-am ridicat dar nimic nu  putut sa ma opreasca din curs. Ca sa reusesti in viata nu trebuie sa fii bogat ci sa fii multumit la capatul unui drum. Si sunt. Privind in urma vad o multime de oameni dragi, intamplari, emotii si zbateri. Aceasta este adevarata bogatie pentru care trebuie sa lupti, nu pentru altceva.

Mi s-a spus atunci ca sunt o femeie puternica desi am inaintat cu fiecare pas traindu-mi spaimele la maxim. Nu am aratat asta nimanui, uneori nici macar mie. Si simt ca am reusit. Nu am inteles insa de ce femeile trebuie sa fie puternice, pentru a da viata viselor frumoase, ce le scanteie sub frunti. Nici nu stiu sigur daca sunt una dintre acele femei. Sant ganduri care ma framanta de o vreme incoace. I-am scris o scrisoare unei prietene, o femeie atat de frumoasa sufleteste si de speciala, repovestindu-i o pilda cu un intelept, care intrebase ceva despre esenta lucrurilor. Ce e mai puternic, un morcov, un ou sau o frunza de ceai. Inteleptul le-a pus pe fiecare ntr-un vas cu apa clocotita. Dupa putina vreme, morcovul s-a inmuiat, oul s-a intarit  iar frunza de ceai s-a pastrat colorand intreaga apa din vas. O marunta frunza are forta sa schimbe o multime de lucruri si se dovedeste a fi o esenta a vietii. I-am spus acelei prietene, “frunza mea de ceai”. Mi-a raspuns scrisorii mele si intreaga zi am fost marcata. Nu am putut scrie si m-am gandit la ea, la viata cumplit de grea pe care a dus-o si pe care o traieste cu demnitate. Mi-a scris asa:”m-am batut cu o lume intreaga sa fiu o femeie normala iar cel mai frumos lucru pe care mi l-a spus cineva vreodata a fost acesta, ca sunt ca o frunza de ceai”. Am plans citind scrisoarea ei. Femeia aceasta, care care s-a zbatut “sa fie normala” nu  visat titluri de glorie ori avutii si pentru asta a trecut niste situatii de neinvins, este o femeie puternica. Sunt femei pe lumea aceasta, care se consuma in umbra, zbatandu-se pentru drumul pe care il au de dus. Ele merita pe deplin sa fie numite femei puternice pentru ca au reusit atunci cand nimeni nu le dadea nici o sansa. Draga mea frunza de ceai, iti multumesc pentru ca existi si pentru lectia de viata pe care mi-ai dat-o.

Aveti si voi in viata voastra cate o frunza de ceai?

 

Alte postari pe aceeasi tema le gasiti in tabelul de la PSI

Posted on 6 Iulie 2013, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 28 comentarii.

  1. Greutățile ne fac puternici… sau ne înving iremediabil. Putem alege. Uneori pare fără speranță, atunci când răbdarea nu mai există. O secundă mai mult, încă una și încă una… ne schimbă în oameni puternici.

  2. E foarte adevarat, Lili3d. Octavian Paler spunea ca:”am invatat ca, chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti, poti merge mai departe”. Avem in noi, resurse nebanuite care ies la suprafata.

  3. Dan Vaideanu

    Puternic esti (sau nu…) daca ai de înfruntat o greutate, iar viata este uneori un moment mai dificil din pacate. Frumos spune Paler. Mie mi-a spus un urias campion mondial ceva asemanator. Alergam împreuna pentru o urgenta si dupa câtiva km i-am spus ca nu mai pot. „Ba poti Dane, când crezi ca nu mai poti, mai poti înca o data pe-atâta”.

    • Frumos indemn, venit de la cineva care stia ca se poate merge mai departe chiar si atunci cand crezi ca totul e pierdut. Viata e o continua provocare si cele mai grele drumuri sunt cele nebatatorite. Cei care le aleg stiu de la inceput ca le va fi greu insa la capatul lor rasplata este mult mai frumoasa.

  4. Cat de frumos spus! O frunza de ceai! Da, se pare ca am ceva frunze de ceai in viata mea ….si ma consider foarte norocoasa ….Viata in sine e grea, momentele de fericire, iubire, pirtenie, liniste si pace o infrumuseteaza…. Oricum ar fi, viata merita traita …. dar trebuie si sa iti fauresti propriul drum, nu sa te lasi dus de val.

    Noapte buna si o duminica frumoasa si linistita!

    • E adevarat, Alexandra. Poate ca esti si tu in viata cuiva o frunza de ceai. De cele mai multe ori ne faurim propriile drumuri dar nu te poti impotrivi valului.
      Sa ai o duminica frumoasa si tu, iti doresc!

  5. Toti avem in noi forta unei frunze de ceai! Frumoasa pilda!
    Necazul este azi la mine, maine la altul…
    Cred ca avem nevoie sa cunoastem lupta celorlalti cu viata caci asa prindem puteri!
    Nu ne mai simtim singuri!
    Fiecare are insa momentul lui de glorie, ceasul lui de putere caci suntem facuti sa gasim in noi iesirea din impas.

    • Cita ai spus un mare adevar. Cunoscand lupta celorlalti cu viata, gasim resurse sa mergem pe drumul nostru. Apar in viata noastra astfel de frunze de ceai, care ne schimba intr-o secunda, fara macar sa stie, aduse de intamplare ori de destin.

  6. Putem discuta despre puterea individuală, dar fiecare din noi are alături un prieten/prietenă, un soț/soție. Abia împreună suntem puternici! Prietenia dă forță vieții, așa că aceasta edte, după umila mea părere, frunza de ceai!

    • Fiecare ne gasim resursele in noi insine dar ne cautam in afara o motivatie pentru a le exploata. Drumul fara cineva aproape e urat si fara sens. Ma gandesc cum ar fi ca un sportiv de performanta, un alergator de exemplu, sa alerge de unul singur prin desert, fara un public care sa ii remarce performanta. Ar mai fi interesat el de alergare? Avem nevoie de ceilalti pentru a ne defini pe noi insine. E bine cand ai pe cineva aproape cu care sa impartasesti gustul victoriei si amarul infrangerii. Prietenia este o frunza de ceai.

  7. „ceilalţi lupi m-ar sfâşia dacă ar şti că în realitate urletul meu este doar un plâns” – octavian paler a spus-o, dar cineva care mă cunoaşte bine mi-a spus că mi se potriveşte la fel de mult ca versurile cântecului deplin scris de radu gyr.

    pentru mine a fi puternic nu înseamnă a fi asemeni spartanilor ci a te ridica de fiecare dată din noroi, din pământ aşa cum o face ghiocelul în fiecare primăvară. aceasta este măreţia omului. iar omul, tu ştii, ţi-am mai spus, este frumos. eu cred cu tărie în el.

    prietenia, pentru că tot s-a vorbit despre ea, este cea mai frumoasă formă de iubire pentru că ea se hrăneşte din reciprocitate. niciodată iubirea în celelalte forme ale ei nu atinge acest echilibru, poţi fi căsătorit cu un om pe care nu îl iubeşti la fel de mult, dar nu poţi fi prieten cu un om pentru care nu ai face tot ceea ce ar face el pentru tine, mânat numai din iubire. eu aşa cred.
    prietena ta îţi seamănă, ştiu şi aceasta.🙂

  8. Imi amintesc citatul lui Paler ca m-a urmarit foarte multa vreme idee, esenta lui. M-am intrebat de multe ori ce anume te face puternic. Ce anume face o femeie, o fiinta slaba si delicata, sa fie atat de puternica incat sa razbata dincolo de limitele ei firesti si sa duca la capat un drum. Imi vin in minte niste versuri.
    „.Barbatii sunt din piatra
    Femeile din otel
    Ar fi trebuit sa fie invers
    Dar Dumnezeu mai greseste si el.
    Ca nisipul femeile sunt
    Le ia pe sus, orice boare de vant…”
    Mi-a placut ce ai spus despre prietenie. E adevarat ca ea e bazata pe reciprocitate si iubire. Ma consider o norocoasa pentru ca am alaturi de mine si in spatele meu cateva frunze de ceai. E cea mai mare bogatie a mea.

  9. greenleaffy

    Daca am in viata mea o frunza de ceai, intrebi? Acesta este numele meu pe care, oficilizandu-mi relatia, la anul il voi schimba. Si-mi pare rau ca-l pierd. Mai descurajata, mama a concluzionat ca numele acesta, efemeritatea frunzei, i-a marcat viata, vulnerabilizand-o. Eu cred ca puterea ei de revenire spune totul.

    • Oricum, frunza ta de ceai o ai in suflet si ti-a influentat destinul. O frunza de ceai ramana frunza pana la capat chiar daca pe parcurs primeste un alt nume. Ii ramane esenta si asa cum spui, forta.

      • greenleaffy

        Incurajator, ce spui tu nu face decat sa-mi intareasca mie convingerea, mi-a placut sa citesc la tine aceasta pilda.

  10. Ma bucur ca ai provocat femeile sa vorbeasca despre ele…sa se priveasca si sa se intrebe „cum sunt eu?”Ma bucura ca fiecare in felul ei se simte puternica , ca au destula tarie sa creada, sa iubesca, si sa spere…. ca au destula vointa sa lupte si sa invinga….M-a impresionat proverbul frunzei de ceai…Ma alatur celorlate frunze de ceai ca sa le marurisesc ca le admir si le iubesc TARIA.

    • Bine-ai venit pe blog Elena! Te primesc cu mare drag in casa aceasta a literelor si cuvintelor. Femeile sunt niste fiinte magice, aparent simple si fragile dar de o tarie de neinvins. Pe multe dintre prietenele si comentatoarele mele am ajuns sa le cunosc, dintre randurile blogurilor, dincolo de cuvinte si sa stii ca sunt niste luptatoare, fiecare pe drumul ei, cu obstacolele pe care viata le presara inaintea lor. Ele zic ca aceste obstacole sunt „daruri” si ca fiecare dar le este trimis cu dragoste, ca ele sa invete si sa devina mai puternice, ca mine, ca si tine, niste minunate frunze de ceai.

  11. Un dar din partea mea: Nominalizare la ”A BOUCHET OF THREE “ http://caleaspretine.wordpress.com/2013/07/07/4587/

  12. Frumoasă pildă ! La răspuns trebuie să mă gândesc mai profund.

    • Multumesc de trecere, Camen. Stiu ca inca ai inca o perioada foarte incarcata. Raspunzi cand poti si daca poti. Nu e concurs, doar un schimb de ganduri, printre raduri.

  13. Ah, ce mi-a placut postarea ta! Ma asteptam la o poveste, dar nu m-ai dezamagit. Ma obisnuisem sa ne vorbeste despre tine printre literele povestilor in care vorbeai aparent de altii.
    Eu te consider o femeie puternica, dar nu ma gandisem niciodata la metafora frunzei de ceai. E minunata. Mergand mai departe, catre intrebarea ta, am sa spun ca femeia cea mi puternica pe care o cunosc, este mama. Ea a vut puterea de a schimba, prin existenta si felul ei de a fi, viata multora din jur.
    Gabriela, iti multumesc pentru povestea asta, citind-o, am avut o senzatie teribil de placuta ca ne stim de cand lumea si povestim la o cafea, intre fete. Asa au ajuns pana la mine cuvintele tale.

    • Dana draga, ne cunoastem demult, doar ca nu ne-am intalnit. Stateam amandoua pe un colt de cer si zambeam. Ni s-au intersectat cuvintele mai intai. Ma bucur ca ti-a placut postarea mea. Uneori mai ies de dupa perdeaua personajelor, si ma expun total ca o compensare pentru umba in care am stat cate o vreme. Eu stiu ca sunt frunza de ceai din viata multora. Si ma bucur si tremur subtire, funza miscata de vant si de doruri. Dar am avut in jurul meu mereu, oameni speciali care m-au transformat in ceea ce sunt, poate fara sa stie. Prima mea frunza de ceai a fost tata, apoi profesoara de limba romana din generala. Si multe, multe alte frunze au infruzit in calea mea si ma gandesc la ele cu drag, neputand-o uita pe niciuna.
      Poate viata ne va aduce candva impreuna, la o cafea, sa continuam povestea de unde am lasat jos condeiul si cuvantul scris.
      Te imbratisez cu drag!

  14. Eu o apreciez inzecit.🙂 Azi nu am cuvinte, iertata imi fie emotia.

    • Ma bucur ca iti place. Sunt astfel de frunze de ceai in viata mea, care imi dau putere sa merg si eu mai departe, stiind cat de puternice si de frumoase sunt.

  1. Pingback: Duzina de cuvinte- Scăpare | Cățărătorii

  2. Pingback: Banii unde sunt totuși ? Cum care ? Cei din mită! « Dictatura justitiei

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: