Poezie


Gasesc ieri intr-un mail o minunata poezie semnata de Adrian Suciu. Nu stiu cum de nu am gasit-o pana acum.

Te plantez în mine ca pe un sîmbure curat
în pămînt bun. Împreună, vom rodi o livadă. Vom dormi
în ea somnul mieilor, vom visa poezie pe pîine
şi ţigări care nu se termină niciodată. Nici un semn din
sîngele nostru nu va arăta dimineaţa.

Te arunc în mine ca pe un cireş uscat într-un
foc viu. Te zidesc în mine ca pe o fereastră cu rame
albe într-un zid roşu.

Prin ea se va vedea cum dăm focului somnul
şi săpăm un rîu între noi.

Posted on 30 Iunie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , . Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. Ce imagini puternice, pasionale !

  2. Minunate versuri! Sentimente profunde, vulcanice. Dragoste care „rodeşte livezi” şi nu doar pasiuni trecătoare, sterpe…

    O duminică frumoasă, dragă Gabriela! 🙂

  3. Cum remarci tu toate subtilitatile, Alex. O duminica frumoasa si tie, iti doresc!🙂

    • Multumesc de poezie, Brandusa. Poezia postata de Adrian pe facebook e tocmai pentru ca am deschis o fereastra. Ma bucur ca iti plac poeziile lui. E un om drag sufletului meu si este fostul meu coleg.

  4. Îmi place șiragul de metafore- Te zidesc în mine ca pe o fereastră cu rame
    albe într-un zid roşu.

    Prin ea se va vedea cum dăm focului somnul„..

  5. Eu ma simt asa de marunta in fata metaforelor lui. Cand citesti poezia lui, esti ca intr-un templu: intri si o admiri in tacere, pentru ca toate cuvintele frumoase s-au spus deja acolo.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: