Fantezie in violet


Barbatul privea usa metalica a apartamentului incercand sa gandeasca, sa isi imagineze ce se ascundea dincolo, si sa perceapa, cu toate simturile, parfumuri, mirosuri,sunete. Nimic. Parca avea in fata un zid. Pe casa scarii nici tipenie de om. Batraneii care vor fi locuind, cu siguranta ca stau ascunsi la umbra toropiti de caldura verii ori bantuie prin oras plimbandu-se cu autobuzul, profitand de gratuitatile oferite de primarie. Nimeni nu mai sta la panda cu ochiul pe vizor. Barbatul, un tanar in jur de 35-38 de ani se mai analiza inca o data, isi studie cu grija tinuta sa nu aiba scame, isi privi pantofii sport din piele gri, isi verifica bratara de la mana, din aur masiv, sa stea in pozitia preferata. Cu un ultim gest de retus, isi trecu degetele prin parul saten deschis. Apasa pe butonul soneriei si melodia ei suna in triluri, spargand in fragmente de cristal, tacerea amiezii. Dincolo de usa, auzi pasi apropiinduse fosnind. O tanara bruneta, mladioasa, ii deschise studiindu-l cu o privire indrazeata, aproape sfredelitoare. Se fastaci putin, suprins de atitudinea ei directa incat isi simti mainile umede de transpiratie.
– Buna ziua! Poftiti! Sunteti domnul care ati sunat dimineata?
– Da. Am crezut ca am nimerit gresit.
– Nu. Cu mine ati vorbit.
Barbatul o studie atent. Halatul din matase, in nuante de violet cu care ea era imbracata, ii ascundea liniile trupului, ca o fina tesatura aruncata peste o amfora. Parul i se revarsa pe spate, intr-un contrast placut. Ii vazu degetele lungi si delicate, cu unghii colorate intr-un roz viu, inspirand senzualitate. Era desculta si picioarele ii erau afundate in covorul albastru, gros. Fiecare miscare a ei lasa sa strabata cate o adiere fina, de flori de liliac, parfumul ei preferat, probabil.
– Mi-ati pregatit ce am discutat?
– Da. Am aici un pachet. Poftiti inauntru, il invta ea. Ii intinde o cutie gri, legata cu o funda violet.
Tanarul o deschide, se uita inauntru si se apropie cu obrazul de continutul cutiei incercand parca sa inspire parfumul ce venea din cutie. Apoi accepta sa fie servit cu o cafea si pana cand ea fu gata, admira incaperea in care fusese invitat. Un living mare, cu o canapea de piele, o biblioteca in care erau expuse cateva bibelouri si tot pe atatea carti, doua fotolii si o masuta pe care era aruncat ziarul Piata de la a la z, o publicatie ce contine doar anunturi de mica publicitate. Draperia inchisa pe jumatate punea in penumbra intreaga incapere iar copacii din fata ferestei imprastiau lumini si umbre verzi. Primi cafeaua fierbinte si in asteptare intreba despre costul pachetului.
– A, nu costa nimic. E cadou, spuse ea, incercand sa citeasca ceva de pe expresia fetei lui. Nu vedea nimic doar un usor zambet destins, poate chiar de circumstanta. Am insa o petentie, continua ea, netulburata. De o vreme sunt singura si as vrea sa simt atingerea mainii unui barbat. E singurul pret pe care vi-l cer.
Din nou fu luat prin suprindere. Cu miscari lente si sigure intinse mana spre ea si dadu deoparte halatul, dezvelindu-i intai un picior. O studie si ea se lasa studiata sin timp ce el, cu vaful degetului aratator desena o linie ascendenta de la genunche in sus. Se dezbracara incet, ca intr-o continua prospectare. ea observa ca el nu poarta lenjerie. El o lasa sa isi scoata incet chilotii din dantela roz, apoi ii ceru.
– Te deranjeaza daca ii imbrac? Oricum nu ii mai porti.
Ea incuviinteaza tacut, dand din cap si asteapta, pandind plina de curiozitate miscarile lui. Dorintele ei vibraeaza puternic incercand sa anticipeze clipa si urmatoarea miscare. Facura dragoste cu pasiune, fara inhibitii , ca intre doi vechi amanti. Timpul, cu minute si ore, se topise in asfintit, in luminile rosiatice, stinse incet de umbrele inserarii. Prin perdeaua trasa, se zaresc stelele cum incep sa strapunga panza albastra a cerului. El iese din baie, mirosind proaspat si se pregateste de plecare. Ia cutia gri, legata cu funda aceea violet, de pe masuta din sufragerie si se indreapta spre usa.
– Daca mai doresti iti mai pot pregati un nou pachet.
– Saptamana viitoare.
– Atunci suna-ma marti. La aceeasi ora. Ma bucur ca am citit anuntul tau.
El surase si confirma. Pleca, fara sa intoarca privirea. Ea aprinse lampa si se aseza in fotoliu savurand o tigara. Arunca o privire peste ziarul deschis la mica publicitate si vazu anuntul pe care il incercuise ieri, cu un marker negru:” cumpar chiloti de dama, folositi”. Asta purta el in cutia aceea, in drumul spre casa si o amintire de seara in matase violeta.

Posted on 28 Iunie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 30 comentarii.

  1. Încă o poveste fascinantă, cum numai tu le găseşti, dragă Gabriela! „Spectacolul” lumii este atât de divers şi incredibil. Iar „actorii” sunt unici şi fiecare cu talentul şi ciudăţeniile sale.
    O zi cât mai frumoasă!🙂

  2. Alex, si eu sunt suprinsa mereu de spectacolul lumii si de ceea ce descoper iar a nu le aduce aici, povestirile acestea pline de lucruri interesante, ar fi o mare pierdere. O zi frumoasa si tie, iti doresc!🙂

  3. Dincolo de surpriză, orice comentariu este de prisos!

    • Ciudateniile naturii umane sunt nesfarsite.🙂

      • Natura umană este infinită! Doar că nu găsești totul într-un singur om. Și asta e de bine! Asta ne face diferiți!

      • E foarte bine ca se intampla asa. Stiu ca oamenii, in intimitate sunt cu totul alte perspane decat afiseaza ei in societate. Pe mine m-a amuzat povestea cu anuntul pe care il citisem in ziar, anul trecut, inainte sa ma intorc.

      • Se pare că fetișul este la modă!
        Fiecare din noi are ceva ce ține doar pentru el. O numim intimitate sau altcumva, tot secret vrem să rămână.

      • Mugur, asta e o chestiune de optiune. Cand pui anuntul la mica publictate nu mai e secret.

  4. roz este culoarea singurătăţii… oja roz…🙂

  5. Anunturile astea-s armonie intre viata, dragoste si moarte.

    • Citeam inainte anunturile imobiliare, iar pe ultima pagina a ziarului respectiv, erau cele de ultima ora, sosite dupa inchiderea editiei. Apareau dar erau de- valma. Anuntul respectiv mi-a atras atentia. Dar sa cum spui, anunturile de mica plublicitate, ascund in spatele lor, povesti de viata.

  6. Pe mine nu ma mai surprinde nimic :))))

  7. Omul este clar, cel mai ciudat animal cunoscut! Iar tu reusesti sa faci din orice o poveste.

    • Dana, daca voua va plac povestile mele totul e in regula. Despre om nu ma pronunt, in general, pentru ca este inca o mare enigma la care nici filozofii nu au reusit sa raspunda. :0

  8. As fi preferat sa fie altceva in cutia cu funda mov…

  9. Surprinzator si trist… Asteptam o poveste de dragoste si cand colo… doar troc: chiloti contra prestatie sexuala. Intr-adevar, viata are nenumarate fatete, iar asta e doar una dintre ele, ce sa facem.

    • Zina, au fost si povesti de dragoste pe aici, pe blog. Asta a fost o poveste altfel. Viata e si asa iar misiunea artistului este sa redea viata, asa cum e. Marin Preda spunea ca arta e seductie iar a minimaliza-o sub pretextul moralei inseamna a o falsifica.

  10. Povestea se vinde, chiar si romanul in gen se vinde..pentru ca dincolo de textile oamenii au , cum bine spui tu, stilul , intimitatea si extra-nebunia lor.
    Aici sunt fara cravata si butoni, fara zambete de covor rosu…si cine stie si poate patrunde are fler.
    Cu drag te citesc !

  11. Gabriela, oamenii au Pasiuni ascunse…cu mult mai multe decat ne imaginam.
    Iar ceea ce mai remarc eu si ma cam descumpaneste putin si pe blogul meu e ca doar se bifeaza, se citeste mai putin.🙂 Stii ca mi-a placut mult povestea🙂
    E superba intamplarea.
    P.S.- In ultima vreme am avut timp putin. Sper sa fiu inteleasa🙂

    • Elly, stiu ca ai avut putin timp. Am observat ca ai fost in campania aceea cu Danone.:) Chiar am vazut un filmulet, postat de tine. In general lumea citeste superficial. Poate ca nu are timp, e o explicatie foarte plauzibila. Si mai e o chestie, toata lumea se oripileaza de asa-zisele subiecte „tabu”. Sunt lucruri care se intampla in viata. Viata nu e doar roz, doar iubire si fericire , nu e doar morala. Nici macar banala nu e. Ma bucur ca citesti postarile mele si ca iti plac. Iti multumesc pentru timpul pe care il aloci pentru lectura.

  12. – Te deranjeaza daca ii imbrac? Oricum nu ii mai porti.

    fata a platit de doua ori pentru „phuto shooting”!?

    cere si ti se va da …🙂

  13. 😆 Excelentă fantezie! Ştiu şi eu destui ciudaţi, dar n-o să-i „spun”, nici aici, nici în altă parte.

    • 🙂 Adevaul este ca nici nu sunt de condamnat, numai ca, de regula, cei care au astfel de fantezii fac pe sfintii.

      • Păi, nu! Cine-a zis că-s de condamnat? Ştiu şi destui puritani.😆

      • Asa e, lumea e plina cu de toate. Pana la urma, fiecare ar dreptul sa fie ce doreste si sa faca, de asemenea, ce doreste daca nu il lezeaza pe celalalt. Scriu povestirile acestea, discutand despre niste aspecte ale vietii de care lumea se fereste. E foarte simplu sa discuti vulgar pe o tema legata de intimitate, sa bagatelizezi o situatie si e foarte usor sa pui etichete, (nu ma refer la tine, ci in general, la multi dintre noi) dar daca fiecare s-ar analiza putin, ar constata ca ori este de o banalitate mortala ori are cate ceva ciudat, diferit de ceilalti. Nu judec oamenii ci doar ii analizez. Natura umana este spectaculoasa in complexitatea ei.

  1. Pingback: JURNAL DE FEMEIE - Pagina patru - Zinnaida

  2. Pingback: JURNAL (4) Cicade, cârnăciori și trandafiri pitici | Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: