Intrebare


Nu-l vazusem de multa vreme. Lipsise si aproape nimeni nu i-a observat lipsa. A intrat in cafenea iar din tocul usii s-a inclinat putin si s-a batut cu palma dreapta, usor pe piept, in dreptul inimii. Avea fata calma, destinsa si schita un zambet dar stiam ca dincolo de imaginea aceasta clocoteste un vulcan.
M-am uitat la el si nu si-a ferit privirea, cum ar fi facut oricand alta data. Avea ochii rosii de plans si sufletul rascolit. Ochii aceia negri, umezi, ii mai vazusem rosii iar la privirea mea intrebatoare, el mi-a spus simplu.
– Scuza-ma. Am o alergie la polen.
Dar a trecut primavara si vara, a venit toamna tarziu. Ploua afara, pe tacute, ca intr-o poveste veche, cu munti roscati si pustiiti, din Turcia. Cad frunze aici si orinde si natura se zgribuleste uda pe sub copaci si la marginea drumului. Avea din nou ochii rosii si stia ca acum trebuie sa imi spuna, nu pentru ca l-ar fi obligat cineva, ci pentru ca asa simtea el in momentul acela.
– Stiu. Am plans nebuneste si am strans perna in brate pentru ca imi e dor de ea. Daca ai iubit vreodata, asa cum ai spus, sint sigur ca ma intelegi. O iubesc!
Stiam despre ce vorbeste si nu am zis nimic. O iubea. Am iubit. Pana la stele si inapoi. Unde se ascunde marea dragoste cand ceva se intampla si ne despartim? Cineva mi-a zis ca moare, se stinge incet ca un foc abandonat, pana nu ma ramane decat o gramajoara de cenusa, luata in final de vant. Atata ardere si zbatere doar pentru o adiere de vant? De ce doare atunci? Pentru ca e vie. Marea dragoste nu dispare niciodata decat daca nu a fost marea dragoste ci doar o pasiune, o inflacarare de o clipa. Ea ramane sapata adanc si nimic nu o va scoate din radacinile sale. O putem acoperi cu o frunza sau cu o lacrima, cu o melodie sfasietoare ca si rana pe care a lasat-o in sufletul nostru sfartecat sau cu o mangaiere. Dar ea e acolo, in asteptare, gata sa reinvie oricand, sa tasneasca spre lumina.

Posted on 27 Iunie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , . Bookmark the permalink. 23 comentarii.

  1. Cumplit de adevarat si nici nu putem spune dacă e bine sau e rău ca e asa…

  2. Eu mai caut inca raspunsuri la intrebarea aceasta. Marin Preda spunea ca „forta sentimentelor odata nascute nu dispare nicioadata” si eu tind sa cred ca e adevarat.

  3. Si eu cred din tot sufletul in marea dragoste care nu pleaca niciodata. Stiu asta pentru ca o simt pe pielea mea, de mai bine de douazeci de ani. Dar mai cred ca invatam sa traim frumos si linistit si cu ea in suflet. E crucea mea de dus pentru viata asta.

    • Oamenii care au cunoscut marea dragoste, au primit un dar nepretuit. Ei sunt putin altfel, au sufletul deschis ca o chitara gata sa vibreze. E suficienta doar o atingere si sufletul lor canta, o muzica muta si translucida, muzica ingerilor.

    • Dar de ce sa fie o „cruce” (adica o povara ff grea, daca am inteles eu corect) ? Lord Alfred Tennyson, poetul laureat al Mariii Britanii la vremea Reginei Victoria, a scris aceste versuri reflectand la moartea relativ brusca survenita din cauza unei hemoragii cerebrale la numai 22 de ani a prietenului lui foarte bun din tinerete pe care il cunoscuse in timpul studentiei la Cambridge, Arthur Henry Hallam, tanar care fusese si logodnicul surorii lui Tennyson, Emily, si in memoria caruia atat Lord Alfred cat si Emily au dat numele lui fiilor lor cei mai in varsta, respectiv Lord Alfred si-a numit fiul Hallam, iar Emilia si-a numit fiul cel mare chiar exact Arthur Henry Hallam…un tanar se pare cu adevarat remarcabil, in legatura cu decesul caruia se pare ca pana si primul ministru Gladstone, cu care se cunoscuse pe cand erau ambii liceeni la Eton, ar fi plans mahnit, http://www.findagrave.com/cgi-bin/fg.cgi?page=gr&GRid=10718094

      I hold it true, whate’er befall;
      I feel it when I sorrow most;
      ‘Tis better to have loved and lost
      Than never to have loved at all.

      (In traducerea mea libera, si inexperta),

      Tin drept adevarat, orice s-ar intampla,
      Si o resimt mereu cand mi-este greu,
      Este mai bine sa fi iubit perdant
      Decat sa nu te fi indragostit de fel.

      (Zau, suna mai frumos totusi in engleza, nu suna asa ridicol de loc, cum poate par asa cum le-am tradus eu, si sunt niste versuri chiar ff faimoase in lumea literaturii clasice de epoca victoriana in lb engleza)

      • Povara grea nu e cand iubesti ci atunci cand pierzi toaa frumusetea pe care a cladit-o in tine. Asta e adevarata drama.

  4. Marea dragoste? Ramâne undeva ascunsa si asteapta un semn. De cele mai multe ori nu mai vine.

    • Marea dragoste e o floare adanc infipta in strafundurile fiintei si se vrea descoperita, adusa la lumina. Ea exista acolo intr-o asteptare tainica. Vei cunoaste mereu omul care a iubit pana dincolo de limitele sale naturale, dupa privirea trista, blanda si sigura cu care te va privi, ca si cum ar vrea sa spuna, fara cuvinte:”eu sunt un om care iubeste”.

  5. Marea dragoste…eu am avut vreo 3.🙂 De la fiecare, de la prima şi până la ultima am învăţat să aştept. Să aştept activ. Asta, ce-a de-a treia, e de departe cea mai răsunătoare. Sunt 13 ani de când…de când ce?! Că pe-atunci nu intuiam nimic…unde-o să ducă, ce salturi(peste cap) voi face, ca să menţi ce simt. Dacă nu era el, eu nu scriam. Mi se pare singurul reper în lumea asta. El mă face să merg înainte, altceva nimic. Nici mama, nici bunica…ele sunt, dar nu repere. E o altfel de dragoste pentru ele.
    Nu locuiesc împreună cu el, nu locuim nici măcar în acelaşi oraş. Dar e bine…el scrie, cântă. Eu scriu, cânt…nu se va consuma niciodată, acum ştiu. A fost o vreme când mă îndoiam că aşa ceva, în forma asta, poate rezista…Ei, uite că poate! Nu ştiu ce va fi niciodată, dar de fiecare dată e! Şi e ceva puternic…sunt emoţii mari de fiecare dată când ne vedem. Ne verificăm ochii, să vedem dacă ne zic tot la fel. Şi, mai ales, zâmbetul… Îmi place să-l privesc de la distanţă, printre ceilalţi ochi. Îmi place cum mă caută în mulţime, în întuneric, orbit de reflectoare. Şi-atât…:)

    • Ce frumos ai scris tu Alma. Marea dragoste, am avut doar una. In ultimii doi ani ne-am vazut de doua ori.. viata, dramele ei ne-au indepartat.” Daca nu era el nu scriam”. Dragostea ne canta la acele strune sublime ale sufletului si e destul de puternica sa ne faca sa ne vedem, cu ceilalti ochi. Dupa ce m-am indragostit, emotiile mele au capatat contur. Imi placea sa ii ating obrazul cu obrazul meu si in timp ce vorbea sa ii conturez buzele cu degetul. Stii, de fapt dragostea se accentueaza si mai tare de sentimentul ca esti indragostit. Imi placea sa il miros, dupe ureche, pe gat la incheietura mainii. Incercam sa il descoper cu toate simturile, chiar si cele pe care nu stiam sa le am. Inchideam ochii si in fata mea pluteau lumini si culori, intr-un ocean viu. Il intrebam:”ce vezi?” Nimic, raspundea el. “Cum nimic?” Eu vad lucruri atat de frumoase. Si apoi am inteles, ca odata cu dragostea se nasc senzatii si sentimente noi, atat de diferite in fiecare. Si el avea felul sau de a ma percepe. Nu a fost o dragoste furtunoasa ci una blanda, ingaduitoare, cu multe povesti. Imi placea sa ii ascult vocea la telefon, cand ma suna de zeci de ori pe zi ca sa imi povesteasca vre-un banc ori cate un lucru care il preocupa. Are o tonalitate placuta si ceva usor senzual dar masculin. Stiam ca tonul acela e doar pentru mine si pentru nimeni altcineva. Poate plecarea lui, dincolo de spatiul meu, a produs in mine niste tensiuni fantastice carora trebuia sa le dau expresie. Si le-am dat, aici.

    • Vrei sa zici ca esti indragostita de un artist cantaret si el e posibil indragostit de tine insa nu ati consumat aceasta dragoste niciodata ? Esti sigura ca el te-a bagat in seama printre ceilalti spectatori, mai ales asa orbit de reflectoare cum il descrii ? Sau daca te stie si te-a observat, o fi gay gay din ala ffff gay, total anti-femei, cine stie ? Sau e preot catolic ? Exista vreun alt impediment de la a consuma aceasta dragoste daca amandoi va iubiti ? Zau, precis nu am inteles eu corect, nu era vorba de consum carnal, paote era vorba de consum in sens sa se termine, sa inceteze adica, si asa ceva desigur ca nu are cum sa inceteze, mai ales in cazul unor artisti lirici talentati, pt ca ei chiar canta din tot sufletul, si au sufletul intotdeauna antrenat pt o posibila indragostire, sau sunt asa in permaneneta indragostiti, desi desigur profesi ade artist, ca si prfesia de medic, este considerata o amanta ff egoist asi acaparatoare, adica cine e artist asa dediat, nu are timp si ochi decta pt arta lui, nu mai poate avea timp pt eventuala consoarta sau consort, copii, matusi, parinti, bunici, etc. Adica asta a fost adesea descris in literatura si chiar si in mass-media chiar destul de des.

      (NU faceam misto, dar ramasesem asa total intrigat de aceast apoveste asa de pasional romantica si totodata misterioasa, incat de aia am intrebat asa oarecum in gluma, pt ca nu-mi venea sa cred, dar nu zic ca nu e posibil. Tot ce sper e ca el sa fie preot catolic si de aia sa nu fi consumat aceasta dragoste. Adica sper sa fie sanatos si sa nu se fi grabit sa consume doar din motive etice, ceva de genul asta. Zau, nu fac misto…daca fac vreodata misto, fac mai mult de mine, ca eu sunt ala care are un fix ff mare cu etica, de ex eu chiar m-am mutat pe scara Kinsey a sexualitatii de la 4 la 5 adica de la gay mai mediu si mai mult asa uneori, din cand in cand de cate ori am ocazia, la gay chiar mai pasional hotarat mai des, tocmai din motive de etica, ca sa fiu cat mai riguros fata mine insumi, plus sa nu mai cauzez diverse fete/femei sa piarda timp cu mine, desi ma rog nu pierdeau nici asa prea multe, dar am zis si eu just in case !)

      • 🙂 Eşti mereu plin de vervă. M-ai făcut să zâmbesc.

      • Rudolph, cred ca ai citit printre randuri ori ti-a scapat, Sunt indragostita de un om obisnuit care ma suna la telefon. Vocea lui la telefon e senzuala si seducatoare.🙂 Nu e cantaret. Aceasta dragoste s-a consumat si a consumat ani multi din viata noastra, doar ca intamplarea ne-a manat pe alte drumuri. El acolo, in tara, eu aici. Si alte situatii despre care nu vorbesc acum.🙂

      • Rudolph, acum eu sunt in confuzie. Cred ca raspunsul tau era pentru Alma.🙂

  6. Ea: La ce te gândești?
    El: La nimic.
    Întrebarea, pusă cu ochii pierduți în visare, retoric.
    Răspunsul, cu ochii pierduți în visare, cu mintea ocupată de imaginea ei, fără nici o legătură cu gândul real, generic-mincinos.
    Amândoi gândeau similar, unul la celălalt, simțindu-se, admirându-se, iubind!!!
    Imagine idilică, prin care cred că am trecut fiecare din noi! Moment de adorare și de trăire în simultan, atins doar în iubire!

  7. dragostea e mare de fiecare data, dar altfel. eu cred ca marea dragoste se duce la stele si asteapt o noua viata a celor doi protagonisti. vieti dupa vieti se regasesc in marea dragoste. cu bune si cu rele, chiar si cu despartiri, ea vegheaza si asteapta rabdatoare de acolo, dintre stele. cel putin asa imi place mie sa cred, in lumina celor spuse de tine.

    • Valy, nu stiu daca toate iubirile sunt la fel de mari. Eu sunt tentata sa cred ca doar o data sau de foarte putine ori intalnesti in viata marea dragoste. Uneori niciodata. Marea dragoste e flacara si lumina, e floare de cires si gust de izvor. iar dupa ce ai gustat din toate si ea dispare, gandul si gura iti e plina de aroma aceea unica. Eu nu stiu exact ce se intampla, cautam raspunsuri.

  8. Nu dispare niciodata. Cel putin in cazul meu… Incerc sa nu ma mai gandesc tot timpul dar e greu, foarte greu. A ramas ca o rana sangeranda… care nu cred ca se va vindeca. Stiu asta pentru ca nu ma mai intereseaza nimeni si nimic din punct de vedere sentimental… E un desert in sufletul meu.

    • Cunosc foarte bine asta. Dar m-am impcat cu gandul ca, am primit un dar minunat cunoscand-o. M-am impacat cu ideea ca nu a fost sa fie si cred eu ca, majoritatea marilor iubiri sfarstesc asa. Asta e soarta lor. Foarte rar am auzit ori intalnit persoane care se se iubeasca atat de mult si sa fie impreuna.

  9. Totally pent subject matter, appreciate it for selective information. eedgckdbkkda

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: