Visul- Psiluneli


Soarele se lasa incet spre asfintit, luminand muntii goliti de vegetatie din zare, doar stanca dura si ierburi pitice prin care vantul sufla cu putere, prin arsita verii.946167_603927196292369_1839691127_n Priveste ultimele zbateri ale zilei, o mare de rosu si ruginiu stingand incet nermarginirile albastre. In stanga e raul Kizilirmak, aducand in apele sale rosii, un mal manos ce hraneste o intreaga campie desfasurata pe ambele maluri. Prin arcada ferestii sale in ogiva, viata si libertatea se desafoara la picioarele ei ca un rug, ca un pretios covor oriental, pe care abia asteapta sa il atinga cu piciorul. Se uita peste cartea deschisa si citi pentru ultima data cuvantul inteleptului:”Binecuvântată-i clipa când stăm în palatul iubirii, tu şi eu avem două chipuri, două trupuri, dar un singur suflet, tu şi eu.” In seara aceasta va pleca. E prima si ultima ei sansa. De maine vor incepe pregatirile de nunta dar beyul ei, iubitul inimii sale o asteapta , dincolo de zidurile groase ale palatului si de santinele. Isi scoase cu grija bratarile ce tresar clinchete subtiri de aur. Isi puse papucii usori de catifea, cu varful rasucit si cusuti in broderii de culoarea visinei parguite. Parul sau negru si lung si-l ascunde sub burka, acoperamantul negru ce nu lasa sa i se vada decat ochii, conturati cu hena, adanci cat o noapte fara luna. Mainile ei micute ii infasoara braul in care ascunde cu grija, muscatura cumplita a lamei unui pumnal. Hainele simple negre ca noaptea, luate pe furis din odaia slujnicelor ii sunt in seara aceasta cei mai buni prieteni. O vor ajuta sa treaca neobservata. Se mai uita inca o data i oglinda apoi priveste spre zare cautand pana acolo, mila si ajutorul lui Alah. Cumplita pedeapsa i-ar paste pe amandoi daca ar fi prinsi. Se strecura printre usile intredeschise ale iatacului. Culoarul secret pe care il descoperise de ceva vreme era la doi pasi. Auzi voci si se ascunse dupa o draperie de matase grea. Paznicii trecura spre posturile lor. Le mai auzi doar vocile pierzandu-se in intuneric. Deschide cu grija usa coridorului secret si paseste in intuneric, fara nici un zgomot. Lampa lasata din vreme acolo se aprinde si poate inainta, spriinindu-se de peretii reci si acoperiti cu muschi si mucegai. Rasufla usurata si in scurt timp ajunge la capat. Franse lumina chioara a micutei lampi si iesi pe ulita. Grabeste pasii spre gradini si se furiseaza umbra tacuta , cat mai departe. Se apropie de drumul mare si auzi un tropot de cal. Se ascunse intr-o tufa si astepta. Calaretul se apropia din ce in ce mai tare. Se opri la locul stiut si ea se ridica, cu mare teama, gata in orice secunda ca o ia inapoi. Picioarele ei fragile si trupul ascuns de hainele ei negre tremurau pentru fiecare clipa. O mana o insfaca si o ridica in sea, ca pe o aripa. Ar fi vrut sa tipe dar glasul ii era paralizat. Se intoarse spre omul ce o ridicase si intalnindu-i privirile aprige pe sub spancenele arcuite se linisti.
– Am ajuns, frumoasa mea. De acum lumea larga e a noastra. Nu ai teama, aseaza-te langa mine si ne vom rezema tampla de stele.
O sarutare poposi pe buzele ei rosii, de rodie coapta intetind focul iubirii lor ascunse. Se pierdura in noapte, pe langa raul cu apele lui rosii, involburate lasand in urma un tropot si parfumul palid de trandafiri roz, abia scuturati de o adiere. Luna se ridica dintre nori, ca un talger urias de arama si lumina ei se imprastie blanda si tacuta luminand calea celor doua umbre fugare, in noapte.

Pe aceeasi tema, Visul, au mai scris: Psi, Ioana Soglu, Lili3D, Carmen Pricop Alma nahe, Some Words Scorpio Dor Roxana Vero

Posted on 24 Iunie 2013, in Cafeneaua turceasca, Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 23 comentarii.

  1. Pentru câteva clipe, am fost acolo… Așa de frumos ai surprins momentul…

  2. Realitatea nu este asa!!!Prea dulceag.,adolescentin,..opinia mea!
    Vorbesti de povesti dure de viata,fa-le loc cu anume masura literara…de ce aluneci in sfera asta ostentativa,fatis-declarativ amoroasa(el era,ea era,,)…ai calitati de a scrie dar stilul nu merge,dai tais,forta,asprime!
    Scuza-mi sinceritatea dar asta-s eu.

    • Păi, cine-a zis ceva de realitate, Darius?🙂 Titlul postării e „Visul”…În plus, e suficient că în realitate poveştile astea chiar se termină în „tăiş, forţă, asprime” , de ce nu le-ar îndulci Gabriela în scris?!
      Gabriela, să-mi aminteşti pe facebook să-ţi spun ceva despre folosirea timpului….

      • Voit nu am vrut sa dau mai multa forta pentru ca, cheia e misterul, noaptea, plecarea si visul.

      • Pai vezi, in realitate „Romeo si Julieta” divorteaza,dar in carte ne mintim…si apoi cine zice ca visul trebuie sa fie frumos,,,realitatea conduce adeseori catre visuri de cosmar!
        Desigur, exista si o arta in care plasmuim o lume asa cum ne dorim sa fie!
        Dar in spatele ei sa se simta realitatea!E un fel de a spune…aripa realitatii ,nu realitatea aripei cum o credem sau imaginam noi.

    • Darius, multumesc de recomandari. Povestirea aceasta are o tema: “visul”. Deci dupa cum vezi nu una reala. Stilul de a scrie ne reprezinta si al meu nu face exceptie, e cand dur, cand bland, dupa cum e viata si dupa cum e povestea pe care o prezint.

      • Era o nota generala,nu musai legat de ce scrii aici…mai basmic ,cu iz oriental pe alocuri sa zicem.
        Bineinteles ca stilul este oarecum subiectiv,ne reprezinta.Problema este insa obiectivizarea lui printr-o observatie atenta.Lucrurile se nuanteza multiplu,intervin stari psihologice subtile care risca sa se piarda insa , in momentul in care interpretam din considerente prestabilite.
        Unii „vad” o floare si zic ce frumoasa este,nu ca ar vedea-o cu adevarat,dar in subconstientul lor este deja fixata ideea ca o floare este ceva frumos…insa realitatea ei la o observatie atenta releva anumite stari specifice ei…se opereaza cu un concept ,o fixatie ci nu cu o imagine care are un continut bine determinat in sine si corelativ cu ambientul ei,o poveste unica personala,oricat s-ar inrudi cu altele.
        Nu neaparat frumoasa (ca idee)s-ar putea descoperi,cu o conditie ,de a dialoga cu spiritul a ce este ,nu a ceea ce ne imaginam ,sau ne dorim noi.

      • Darius, cum bine ştii, până şi faptul că Shakespeare a existat în realitate e discutabil. Nicio realitate nu e una fixă, un reper al cuiva pentru altcineva. Apropo de asta, eu ţin un curs de actorie(de fapt, e mai mult un atelier de teatrru, curs sună prea pompos) pentru copii(dar nu numai) şi, la un moment dat, un puşti de 4 ani şi jumătate a pomenit despre realitate, în treacăt, altuia, de-o vârstă cu el: „realitatea e că…”. În acest punct i-am oprit, şi i-am întrebat dacă cunosc semnificaţia cuvântului. Cel de la care plecase „porumbelul” mi-a zis, clar deranjat, că „aici, în sala de curs e realitatea, unde altundeva!?”. Chiar aşa, „unde altundeva mai e?”, am întrebat eu. Adică, dacă ne uităm pe geam şi privim în depărtare, ori ieşim pe uşă, gata, s-a dus realitatea, nu mai e? Puştiul s-a apropiat de geam. Geamul are deschidere spre un loc de joacă, într-un parc. Stă… stă…stă el, se uită la cei de-afară, la mămici, bunici, copii, apoi, vine lângă mine, şi-mi zice calm că, da, „e şi aia realitate, dar e a lor!”. Abia mai îmi stăpâneam zâmbetul, care mi-ar fi trădat intenţiile de-a mă juca până în pânzele albe.”Da’ de ce nu ar fi şi-a ta?”…Simplu ca bună ziua, copilul, dragul de el, mi-a zis aşa: „Of! Păi, fiindcă eu nu bat până acolo!”. Iaca de ce, profo, na! Am tăcut…şi i-am lăsat să-şi vadă de realitatea lor. Acum, nu că voiam să te combat, dar, zău…de ce să ai în grijă textele altuia, în loc să le revizuieşti pe ale tale.🙂

      • Alma nahe…traim intr-o lume in care prea ades se induc stari euforice gratuite.Cand miezul doare oricat l-ai garnisi cu frumuseti,el ramane dureros.Chiar si o gandira pozitiva concept la moda astazi,trebuie sa se fundamenteze pe o observatie si analiza atenta a realitatii tale sau umane inconjuratoare.
        Ma duc cu gandul la Simone Weil…oare de ce,ori Dostoievski.

        Eu nu am ce sa revizuiesc la textele mele,pentru ca nu scriu.Asa ca te-ai inselat.Oricum, aici banuiesc ca nu este o competitie…eu am exprimat ceva ,si atat.Din spirit de comunicare sa zicem,
        Sunt ce-i drept un perfectionist,boala grea ,asta e!
        Oricum daca e sa scriu ceva ma supun singur la un maraton de exigente.Ma obliga ceva.

        Ma bucur pentru atelierul tau de teatru,trebuie sa fie deosebit de interesant,placut si constructiv.

  3. Nu-i așa că se continuă povestea?😀

  4. ce este burka?
    cumva mi-aş fi dorit ca povestea să fie mai lungă…🙂

  5. Ce poveste frumoasă, cu iz oriental de „1001 de nopţi”. Sper că are şi o continuare!🙂 Poveştile fascinante de iubire, dintr-o lume apusă, o lume cu reguli şi legi dure, care dictau implacabil asupra sentimentelor. Îţi mulţumesc mult că ne aduci aici acest parfum de Orient, cândva foatre cunoscut nouă, românilor.
    Îţi doresc o zi minunată, Gabriela!🙂

    • Si in ziua de azi, in Turcia, parintii decid cu cine se casatoresc copiii lor si mai aranjeaza casatoriile. Pe alte vremuri cu atat mai mult. Pacat ca romanii au uitat voit parfumul de orient, pe care eu il aduc aici cu foarte mare drag si placere.
      O zi frumoasa sa ai, Alex!🙂

  6. Povestile scrise de tine ma duc mereu in alt timp, in alta dimensiune si imi aduc, pe rand, veselie, tristete, dor sau zambet intelegator. Visul acesta cred ca l-a visat fiecare fata candva, chiar daca nu intotdeauna luna aparea la sfarsit, chiar daca braul nu ascundea mereu un pumnal.

    • E frumos cand avem vise pentru ca pe ele se va contura si va prinde viata realitatea. Ma bucura ce spui, lumea povestirilor e o dimeniune aparte, e locul unde trecutul, viitor si prezentul pot fi intalnite in acelasi timp, amestecate cu emotii si sentimente, cu dureri si sperante, asa ca in viata.

  1. Pingback: Dacă dragostea ar cânta prin -Vi(s)ul | Alma Nahe

  2. Pingback: Visul – ca modalitate de a exista | BLOG D'AGATHA

  3. Pingback: Psiluneli-Visul | Cățărătorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: