De drum – Duzina de cuvinte


S-a uitat pe fereastra ce dă spre parc. Căldura verii pârjolise iarba și parcă prea devreme frunzele copacilor iar printre coroanele lor, se vedea, ici și colo, câte o pată galbenă ori roșiatică, prevestind schimbarea. E cald încă dar în aer se simte mirosul acela rece iti provoaca un fior abia perceptibil adus de un parfum liniștit, pătrunzător, de fructe coapte și flori roșii. Ar fi vrut să iasă puțin să se plimbe pe aleile parcului a cărui priveliște i se desfașura la picioare, de la înălțimea etajului cinci, a blocului în care locuia. Se pensionase de curând și nu-și găsea locul. ,,Poate mai tîrziu ies la un șah pe bancă,, Se întoarce în cameră și se așează in fotoliu uitându-se la Cătălina ce lucra în bucătărie, cu ceva de pus pe iarnă. ,,Frumoasă femeie, chiar dacă a îmbătrânit puțin. A trecut vremea peste toți. Acum 25 de ani nu ne-ar fi dat nimeni mult timp împreună. Eu bărbat în toata firea, ea doar o copilă. Chiar așa, de ce m-a acceptat anii aștia?,,
– Cătălino, te întreb ceva dragă.
– Da. Spune că te aud, îi zise ea în timp ce mâinile ii trebăluiau de zor.
– De ce am rămas noi doi împreună? Știi că nu ne dădea nimeni mai mult de câteva luni împreună, și uite că au trecut de atunci 25 de ani.
– Ce întrebare! Pentru că așa a fost să fie. N-am înțeles bine laolaltă și am știut să mergem pas cu pas, pe aceeași cale.
Ea îi aruncă peste umăr o privire mulțumită și zâmbi. Acum 25 de ani era doar o tânără speriată, cu doi copii mici agățați de fustă, tot ce avea mai scump, scăpată cu un divoț de nebunul de Costica. Cine ar fi luat-o sa crească pruncii altuia? Parcă aude și acum în urechi vorbele fostului ei barbat:,, Cine crezi tu că va lua vaca cu viței cu tot?,, Și avea dreptate. Așa gândesc barbații și altul nu s-ar fi legat la cap. Ea e mulțumită cu omul ei și îi sunt dragi copiii ei de parcă i-ar fi avut împreună. Îl vede cât de mândru e cu ei și ce drag îi e când îi zic ,,tata,,. Ea nu a avut pretenții mari și a fost mulțimită că el s-a strădut să nu simtă că ii lipsește ceva. El i-a oferit casă și masa, liniște si bucurie, tot ce si-a dorit. E un om bun. S-a mai îngrășat dar ei îi place așa, numai că inima îl cam supără de o vreme încoace. Dar te înveți cu bolile și trăiești cu ele ca și cu o nevastă. Deși știe că e bolnav, nu merge la doctor. Îi sunt urâți doctorii și mirosul de spital încât numai să intre într-un salon în vizită și I se face rău, de mirosul de spirt si medicamente. Mai bine sa moară decât să ajungă pe mâna doctorilor. Să mergi la spital e ca și cum ai merge să te așezi la o masă cu Dumnezeu și ai incepe să te târguiești pentru viața ta. Dacă vrea El să trăiești îți va da zile, dacă nu, nu.
– Dar tu de ce ai rămas cu mine, îl întrebă ea.
– Mi-ai plăcut că erai cumsecade. Și acum când te privesc, nu ai nici măcar o cută pe chipul tău care stie să mintă. Mi-ai dat ce mi-a lipsit: bucuria unei familii liniștite.
– Dar ce-ți veni acum?
– Așa, m-am uitat inapoi și m-au furat gândurile. De când suntem împreună nu am simțit că în sufletul meu lipsește ceva. Hai stai putin cu mine.
Femeia lăsă lucrul din bucătărie și veni docilă, așa cum făcea de fiecare dată. Își dădu seama ca nu îi place noua postură de pensionar.

– Cătălino, mă simt rău. Simt ca ma apasă la inimă.
– Femeia știa că el se plânge doar cand nu mai poate așa că se uită la el cu îngrijorare neștiind ce să facă.
– Stai sa chem Salvarea.
– Nu chema. Ajută-mă să mă spal. Hai sa nu mai cheltuim vremea.
– Nu ești întreg la minte. Ți-e rău, și vrei să te speli.
– Fa ce iti spun!
Tonul lui hotărât o făcu să înteleagă că nu e de glumit.
Il ajută să facă un duș și sa se șteargă apoi îl barbierește, cum face de fiecare dată , îl tunde puțin și îi taie părul din nas. Ceru costumul cel nou, de sarbatori pe care il îmbraca uitându-se cu grijă să ii stea bine și își da cu puțin parfum. Ingrijorarea femeii disparu când vazu cât de interesat e să fie îngrijit si curat.
– Acum taie-mi unghiile și lustruiește-le, așa cum știi tu. Să-mi pregatești pantofii și pălăria. Poți să incepi să deretici puțin prin casă, că vreau să mă întind în pat.
Cătălina era o soție supusă și nu ieșea din cuvântul bărbatului ei. Poate de aceea relația lor a mers atat de bine. Ii face manichiura cu grijă, îi taie pielițele și îi lustruiește bine unghiile, cu pilele ei fine din trusa de unghii.
– Stai lânga mine, pe scaun să te privesc si povestim. Dă-mi mâna. Mai ții minte cum ne-am cunoscut?
– Țin, cum să nu? La nunta Ioanei. Avea deja copil de cateva luni.
– Ce am mai râs cand fratele meu, cautând ceva de băut a gasit pe pervazul ferestrei, laptele lasat la răcoare. Nu a stat pe ganduri și l-a sorbit dintr-o înghititură. Parca si acum îl vad, cu dădea ochii peste cap când a aflat ca e laptele pe care Ioana și l-a muls de la sân, ca era mult prea productiva. Dădea lapte mai ceva ca o văcuță.
– Așa i-a trebuit. Dacă și-a băgat nasul unde nu era oala lui.
Râdeau amandoi de povestiri și întâmplări din viața lor. Ținându-se de mână. Apoi, el ii spuse.
– Draga mea, eu am sa mor puțin. Să știi că te-am iubit și o sa fiu mereu cu ochii pe tine. Ai grijă de copii și de casă.
Și a închis ochii cu zambetul pe buze, râzând amandoi de întâmplările vesele din viața lor. Facuse un infarct. Ambulanța sosi mai tarziu. Cătălina era liniștită.
– Nu m-a lăsat sa vă chem. Era doar între el și Dumnezeu povestea asta.
Echipajul constată decesul și plecă în cele din urmă lăsându-i pe cei doi în casă. Doctorul se urcă în mașina, suprins, făcându-și cruci și vorbind pentru sine. “O casa de nebuni! Unii oameni nu au nici o limita!”

Din aceeași categorie, Duzina de cuvinte, mai gasiți postări interesante în tabelul lui Psi.
Scorpio Dana Lalici</a Some Words Calin Sonia Vienela
Fata naiva Almanahe Anacondele Carmen Pricop Abisurile Motanul Pandalie Roxana Cita some words

Reclame

Posted on 15 iunie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 38 comentarii.

  1. acuma cârcotesc… da nu văd cuvintele bolduite. numa unu… 😦

  2. Cam asa s-a dus si bunicul meu! Nu gatit si imbaiat dar cu tandretea impartasita bunicii mai frumos ca oricand in lunga lor viata impreuna!
    Mi-a placut!

    • Unii oameni isi accepta cu seninatate sfasitul ca o parte fireasca a existentei. Trebuie sa fii cladit astfel pentru ca, de mici suntem speriati de tot ce inseamna moarte in jurul nostru.

  3. Mereu ma surprinzi…Stiu ca povestile tale sunt luate din viata , dar tot ma intreb: oare poate cineva muri atat de frumos? Si altcineva poate sa accepte la fel de linistit? Mi-as dori sa am taria asta cand va veni vremea…

    • Dana, moartea aceasta a ramas in istoria acelei familii. Rudele au fost socate si de fiecare data cand vorbesc de el o fac cu zambetul pe buze. Femeia era docila si nu iesea din cuvantul lui, asa ca a facut ce i-a spus.

  4. Mai întâi vreau să-ţi spun că mă uimeşte ora de la comentarii 16:22. Apare la toate. N-o ai setată, sau e vreo bubă a wordpress-ului.

    Acuma, revenind la poveste, faţă de altele pe care le-am citit la tine, asta a fost previzibilă, şi aşa ai şi dorit poate, cel puţin aşa se vede din construcţie. Ai prevestit schimbarea din primele rânduri şi ne-ai prezentat o moarte aşezată(dacă o pot numi aşa), înţeleasă, acceptată, cu zâmbetul pe buze. Şi eu am zâmbit la final.
    Se spune că presimţim când ne vine rândul. Eu una cred că e adevărat. Şi mai cred că e foarte important cum treci dincolo, adică împăcat. Î

  5. Am apăsat din greşeală „trimite comentariu” …
    Voiam a mai zice că îmi doresc o moarte pe care să mi-o înţeleg, mai înainte să mă ia, cum a avut-o personajul tau, cum a primit-o el senin, şi care seninătate, s-a însăilat, s-a insinuat şi în sufletul ei.

    • Alma, nu stiu daca el si-a inteles moartea dar a acceptat-o linistit si impacat iar femeia zambeste de fiecare data cand pomeneste de asta. Pentru ea nu e durere ci o intamplare plecare aceea a lui. Numai ca nu se intampla sa putem noi alege cand si cum sa murim.

  6. Hm.Mi s-a strans putin inimioara citind ….

  7. Mi-a placut povestea. Mi se pare o poveste destul de realista, mai putin replica doctorului de la sfarsit care mi se pare ilogica, adica nepotrivita contextului prezentat plus, dincauza asta si ignoranta crasa, ceea ce mie nu mi se pare caracteristic pt medicii romani care lucreaza in servciul de ambulanta din Romania. Adica inteleg ca unii medici sa poata intr-adevar exclama acea expresie poate in mod nepoliticos sau ne-super rafinat de cunoscator al unei anumite culturi si astfel nepotrivit in anumite situatii, insa in acest caz nu mi s-a parut o exclamatie adecvata pt contextul respectiv nu in sens de nepolitete sau cultura generala ceva mai redusa a acelui medic, ci efectiv in sens de rationament eronat, plus lipsa de capacitate de observatie, adica ori medicul ala era intoxicat cu alcool, ori avea probleme cognitive reale, dar asa ceva e destul de rar, chiar exceptional de rar, sincer cred eu, in serviciile de ambulanta din Romania.

    • Doctorul, ancorat in realism si rutina zilei s-a aratat indignat ca nu a incercat sa se salveze, macar. Lui ii pare de neinteles abandonul acesta in bratele mortii.

  8. In plus, se pare ca oamenii care mor din anumite cauze cardiace, in general care se stiu cu probleme cardiace care deja sunt in stadiul de insuficienta cardiaca, de obicei stiu ca vor deceda, desi nu stiu cat din asta e legat de un oarecare grad de anxietate anticipatorie cu senzatie premonitorie de deces, care poate apare si in cazuri de sufocare sau de atac de panica, desi in aceste cazuri mai acut, dar in cazurile cardiace cronice pare ca nu e asa de acut. Zic asta si pt ca bunica mea a murit in acest mod, la o varsta inaintata, si avea insuficienta cardiaca de ceva vreme, si nu era ceva care se putea face asa in mod special, adica nu avea vreo indicatie pt operatie sau un tratament anume altul mai special, si a stiut ca va deceda, si si-a anuntat una din fetele ei care era acolo langa ea, tot asa ff calm, si linistit, efectiv a pregatit-o pe acea fiica a ei, chiar i-a zis, asa cum numai o mama se poate gandi la binele copilului ei pana in ultima clipa, „sa nu te sperii, dar sa stii ca eu am sa mor, dar nu e ceva de speriat, e ceva care trebuie sa se intample, asa e situatia si sa nu cumva sa te sperii”, si efectiv dupa aia, asa a respirat de cateva ori si a murit, dar a fost ceva calm, si linistit. Si am mai citit acest lucru si pe Internet in caz de oameni chiar mai tineri care aveau probleme cardiace care erau la un moment dat nerezolvabile, si unii din ei efectiv au anuntat cu cateva ore inainte de a deceda ca ei simt si stiu ca vor deceda in curand, si pe urma rudele lor au povestit ca tot asa au murit linistiti, insa cu aceasta constiinta ca vor deceda in curand, pe deplin constienti asa pana in ultima clipa, insa nu in panica. Si ma gandeam ca si corpul insusi contribuie la aceasta anuntare a persoanei respective, pt ca probabil in aceste cazuri se elibereaza o cantitate de adrenalina asa ca un ultim efort de a face pompa cardiaca sa mearga totusi inainte, desi e ceva slab de tot, si fara posibil raspuns adecvat din partea inimii, si aceasta revarsare aduce cu sine uneori acea senzatie premonitorie de deces. Este uneori mai acuta in caz de infarct acut, dar asta mai mult la barbati cred, pt ca nu ma pricep prea bine, dar cred ca exista niste diferente intre barbati si femei cum raspund ei la stress si la hormonii de stress care se revarsa in sange, dar nu ma pricep si nu stiu sigur daca e chiar asa in mod ff clar sau riguros, insa cardiopatia ischemica e in general mai silentioasa la femei, uneori femeile pot face infarct si nici sa nu le doara in modul in care ii doare pe barbati, cum e clasic descrisa o durere cardiiaca din infarct sau chiar in angina pectorala, dar nu e legat de presupusa rezistenta mai mare la durere a femeilor, pur si simplu nu au aceleasi simptme ca barbatii in caz de cardiopatie ischemica, si mult timp chiar s-a crezut ca femeile nici nu fac cardiopatie ischemica, desi e adevarat ca poate o fac mai tarziu decat barbatii pt ca sunt oarecum protejate hormonal de estrogen, dar e posibil sa o faca dar pt ca nu au dureri tipice de angina pectorala, sau in general nu prea au simptome asa ca la barbati, nu stie nimeni ca au deja cardiopatie ischemica, si abia mai recent se studiazaasa mai diferentiat, pt ca desigur ca si femeile pot face cardiopatie ischemica, mai ales dupa o varsta mai inaintata, mai ales ca azi toata lumea traieste mai mult si femeile nu mai mor asa de mult ca inainte din cauze infectioase ginecologice, (desi, ma rog, in Romania inca mor prea multe de tinere de cancer cervical la niste niveluri chiar neacceptabile pt UE, chiar daca dr Aurel Babes, ruda cu dr Victor Babes, a inventat acum 100 de ani chiar in Romania, in paralel cu alt dr Papanicolau, un test de screening care acum salveaza vieti in alte tari).

    • Nu stiu care e explicatia medicala a fenomenului. Nu se intampla des sa intelegi cand organismul te avertizeaza ca timpul tau s-a sfarsit. Unii stiu, altii nu. Am auzit de persoane care si-au anticipat cu cateva zile inainte moartea.

  9. Sa mori putin … Frumos spus. Cred ca fiecare murim cate putin in fiecare zi. Noroc ca re-nastem din cand in cand prin ochii celorlalti.

  10. Toate poveștile tale sunt scrise atât de bine și conțin atâtea învățături. Acum stau și mă întreb: câtă lume îmbrățișează cu atâta naturalitate moartea?

    • In general cred ca foarte putini. De mici suntem invatati ca Marea trecere este dureroasa. Poate ca si e pentru multi dintre noi, o mare durere fizica. Dar majoritatea o au adanc intiparita in suflet.

  11. Sper că astfel de lucruri există și în realitate, nu doar în povești. Am învățat să accept ideea de moarte și nu mă mai sperie ca acum mulți ani. Despre seninătatea în fața ei… nu știu ce să zic. Poate voi învăța în timp util și lecția asta.

  12. Sunt multe cazuri de acest fel; in orice caz nu in Bucuresti…

  13. Am citi candva o cugetare care spune cam asa: ” numai copiii se tem se moarte caci nu o inteleg.” Linistea in fata ei vine doar cand capatam aceasta intelegere a firescului sau. Nu alegem cand sa murim, putem sa alegem sa fim impacati cand va fi sa fie.

    • Ai dreptate, Roxana. Uneori percep moartea ca pe o inserare in copilarie. Cand te joci afara si se face seara, nu-mi mai vezi jucariile dar nici nu ai intra in casa de bunavoie. De cele mai multe ori esti chemat insistent sa intri in casa.

  14. Sigur si alte orase. Constat ca pensionarii cumpara cam toate leacurile din reclame; apoi se plimba gratuit cu autobuzele cu aer conditionat de pe marile artere…
    Totusi, evita orele de varf; o bucurie a lor este sa se certe cu elevii …

    • 🙂 Asta cu leacurile ai dreptate. Si eu stiu batranele care de fiecare data cand iau pensia dau fuga la farmacie si vin cu o punga de medicamente, neprescrise de medic, doar asa, sa fie. E un semn de mandrie ca isi pot permite. In ce priveste plimbatul pe autobuz, poti sa ii condamni? Ce sa faca saracii in casa toata ziua. In alte tari, pensionarii isi permit sa calatoreasca, fac concedii, plimbari, merg in statiuni. La noi, abia daca pot trai de pe o zi pe alta. Cat despre certatul cu elevii, asta ca sa fie luati in seama. 🙂 Si sincera sa fiu, multor elevi nu le strica.

  15. @Rudolph
    Pentru cineva care nu se pricepe, ştii lucruri pe care mulţi dintre tinerii medici nu le ştiu. Unul dintre ele: infarctul silenţios al multor femei. Se întâmplă aşa ceva şi la vârstnici, la care pragul la durere e alterat din cauza sclerozei.

  16. Am stiut ca asta urma sa se intample chiar de cand a intrebat-o de ce au ramas ei doi impreuna. Daca un om nu te intreaba asta timp de 25 de ani, clar urmeaza ceva grav. Dar a avut o moarte atat de frumoasa, de simpla, de usoara…

    • Au trecut ani de atunci si femeia isi aduce aminte de el, cu drag si cu liniste in suflet, nu cu durere. Rudele o mai roaga: Hai povesteste-ne cum s-a intamplat atunci, cand a murit sotul tau.

  1. Pingback: Împreunări | Alma Nahe

  2. Pingback: Duzina de cuvinte (4)- Iti daruiesc nepretuirea | Insemnari ...

  3. Pingback: Duzina de cuvinte- (Ne)lipsuri | Cățărătorii

  4. Pingback: Brav general de cartier | Iubesc Viaţa

Lasă un răspuns la Sonia Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: