Ingradiri sociale


Cu privirea in agenda de lucru, listele de clienti si planurile contructiei, Dan nici nu observa ca soarele era acum, spre asfintit. Lucra in fiecare zi, cu o anume disperare, de teama sa nu aiba prea mult timp liber, pe care nu ar fi avut cu ce sa si-l umple. Era singur la 49 de ani si parca ii disparuse cheful si rabdarea pentru noi cuceriri. Divortul il marcase iar tradarea femei pe care o iubise era un gest de neuitat si de neiertat. Pentru el, nu exista drum de intoarcere. Daca ai gresit, iti asumi si mergi mai departe. Clujul l-a descoperit in urma cu un an, in urma unui transfer. Nu s-a gandit ca va ramane aici, asa ca nu prea a avut timp sa isi faca prieteni. Credea ca va sta doar cateva luni. Intre timp, firma s-a inchis si a fost nevoit sa isi gaseasca un nou serviciu. Intamplarea a facut sa vina tocmai aici, la o firma de constructii iar seriozitatea si specializarile l-au adus repede la postul de director executiv. Usa se deschide iar din pragul ei, Calin, patronul, un tanar om de afaceri, il studiaza cu repros.
– Dane, ce faci tu aici? E sambata, du-te si tu acasa.
– Ma duc imediat. Nu am observat ca e atat de tarziu.
– Scuza-ma ca te intreb, nu obisnuiesc sa ma implic in viata angajatilor, dar tu nu ai pe nimeni, nici o prietena? Nu te asteapta nimeni acasa?
– Nu. Chiar nu. Nici nu m-am obosit sa caut iar la varsta mea, nu am rabdare sa mai bantui cluburile.
– Hmmm….Iti fac o invitatie la masa. Am sa o rog pe prietena mea sa isi aduca o prietena.
– Pai, stiu eu ca se zic?…
– Sa zici “da, multumesc”. Unde si la ce ora, trebuie sa ma prezint.
Dan izbucni in ras.
– Da, multumesc. Unde si la ce ora, trebuie sa ma prezint?
– Intai spue-mi ce preferi, ceva modern ori rustic.
– Modern. Azi nu am afinitati folclorice.
– E in regula. Las Vegas. E un restaurant pe Calea Manastur, nu e excentric, mancarea e buna si se poate discuta, fara sa ridici tonul ca sa acoperi coloana sonora. La ora 8 ne vedem acolo. Mai ai timp sa dai o fuga pana acasa. Hai, inchide biroul. Lumea nu se termina azi.
Ajuns acasa se trezi fara chef si s-ar fi trantit in pat, dar nu putea contramanda intalnirea. Isi puse la intamplare un pantalon de stofa gri si un pulover bleumarin, cu gandul ca, pana la urma, merge doar la masa. Ideea de a intalni pe cineva asa, il luase cam pe nepregatite dar nu avu timp sa se gandeasca prea mult. Intra in restaurant ca la o intalnire de afaceri, punctual. Nu-si pusese pana atunci problema cum arata femeia, pe care o va aduce Calin, cu el. Lui ii plac blondele. Experienta lui ii spune ca sunt mai rafinate, mai senzuale, mai apropiate de ceea ce cauta el in intimitate. Calin ii prezenta intai pe tanara blonda, prietena lui. Dan zambeste zicandu-si in sine: “Ironia sortii, trebuie sa ma multumesc cu bruneta”. Ea se ridica si ii itinse mana, cu o strangere scurta se recomanda.
– Alina Stroe, spuse ea scrutandu-l cu o privire indrazneata ce cauta adanc in ochii lui. Cunostea genul acesta de privire, al femeii care nu mai avea demult secrete in ce priveste relatiile cu barbatii, o privire sigura si flamanda, a panterei ce e gata sa se repeada asupra prazii, inainte de a o devora. La finalul mesei, Calin invoca o oboseala subita, isi lua prietena si pleca, asigurandu-l ca a trecut consumatia in contul sau, sa nu isi faca griji.
– Am ramas singuri, constata Dan.
– Da. Te sperie sa ramai singur in prezenta mea?
Dan Izbucni in ras.
– Nu. Cam ce ai vrea sa facem in seara aceasta?
– Avand in vedere ca inca nu te cunosc si e cam tarziu sa facem planuri, nu avem prea multe optiuni. Mergem la un club, ne zbantuim si bem apoi ajungem la tine acasa, ori sarim peste povestea cu clubul si ajungem la tine acasa.
– Nu sunt chiar pregatit de vizite dar daca nu te deranjeaza dezordinea cosmica, din apartamentul unu barbat singur, te invit cu placere.
Plecara, traversand cateva minute mai tarziu o parte din oras. Era o noapte senina, de inceput toamna, cand se amesteca mirosurile de verde si de ierburi arse, venite din Gradinile Manasturului, cartierul cat un oras. Oprira in fata unei vile. Apartamentul pe care firma i-l puse la dispozitie era generos, impartit pe doua nivele. Parterul era un living mare, cu bucatarie si bar intr-un colt, mobilat si decorat cu gust. La etaj, unde se ajunge urcand pe o scara in spirala, e dormitorul, o incapere mare, cu un perete de sticla, ce da spre o terasa, in fata careia se deschide o priveliste frumoasa, catre copacii din Gradina Botanica. Dan o pofti in living si cauta telecomanda combinei muzicale, facand sa umple discret incaperea, o muzica de relaxare, cu influente din orientul indepartat.
– Te servesc cu o cafea ori un pahar de vin?
– Un pahar de vin merge foarte bine cu momentul acesta. Ea duse paharul la buze si el ii urmari cu privirea linia delicata a mainii din varful degetului mic pana mai sus de incheietura. Ea nu parea insa sa fie atat de delicata dar il amuza comportamentul ei ce ii starnise interesul, ca a unui copil captivat de o jucarie.
– Imi place cum este decorat apartamentul tau. Are din combinatia cromatica a Egiptului antic, nuante de rosu, verde, si albastru. Banuiesc ca a fost mana unui artist, designer ori arhitect.
– Ai dreptate. Calin a adus un arhitect. Dorea sa amenajeze apartamentul pentru el, apoi s-a razgandit si s-a mutat la casa, asa ca sunt norocosul care se bucura de el.
– Vad si cateva picturi cu semnatura. Imi place. A reusit sa imbine stralucit modernul si vechiul, dand o pesonalitate distincta acestei incaperi.
– Ai terminat facultatea de arta, ori arhitectura?
– Nu. Psihologia. Dar imi place arta.
– Hmm… Suprinzator. Parca lumea nu mai cauta inspiratie in arta si nu se ocupa de asa ceva.
– Ai o perceptie gresita. S-ar putea sa constati, la o privire mai atenta, ca sunt multi iubitori de arta…Simt ca vinul acesta si-a facut efectul. Nu vrei sa urcam?
Urcara in dormitor, pierzandu-se in intunericul din camera, in care plutea invaluitor muzica aceea hipnotica. Mai tarziu, stateau amandoi epuizati in patul ravasit.
– Pot sa fumez o tigara in balcon? intreba el. Ai obosit?
– Putin. Du-te, te astept.
El reveni cateva minute mai tarziu si ea ii privea conturul trupului gol prin camera asteptandu-l in asternut.
– Ti-a placut? Intreba el desi stia ca nu asta era intrebarea potrivita.
– Sa zicem ca mai ai de invatat, raspunse ea cu o seriozitate, care il facu pe el sa rada.
– Am restante ori carente la capitolul acesta?
– La mai multe. Haide sa dormim. Iti explic maine.
Dimineata, Dan se trezi cu o aroma de cafea, ce venea dinspre noptiera. Lumina stracurata prin ramurile copacilor se imprastia verde si vesela in camera si se amesteca cu parfumul ei, abia perceptibil. Intinsa mana dupa cana de cafea si citi biletelul.
“Buna dimineata
A trebuit sa plec si nu vroiam sa te trezesc. Ma poti suna mai tarziu la numarul acesta…”
Dan zambi reconfortat in lumina verde si calda, amestecata cu parfum. “Verde de Egipt” gandi el zambind.
Se uita la perna, pe care dormise ea, ce inca mai purta amprenta capului ei si isi aminti parul negru si lung, rasfirat ce sclipea in bataia lunii. Intinse mana si mangaie perna. Nu se mai simtea singur iar aerul era mai dens, plin de senzatii si imagini. Dupa amiaza o suna.
– Buna, Alina… Ce faci?… Ai vrea sa ne vedem azi?…Dimneata ai disparut ca o naluca si a ramas in urma ta, doar aroma unei cafele. Trec sa te iau sau vii direct?
Cateva ore mai tarziu, ii deshise usa apartamentului. Aparuse cu un buchet de trandafiri crem si o sticla de vin de vin frantuzesc.
– Pofteste te rog inauntru. Nu am mai primit pana acum flori, de la femei, asa ca sunt cam stangaci in privinta asta. Am pregatit niste paste. Specialitatea mea nu e bucataria asa ca sper sa nu te otravesc.
Ea rase si se aseza pe sofa in timp ce inspecta cu privirea camera.
– Tu nu citesti? Nu vad carti nicaieri.
– In ultima vreme nu prea. Doar ce am mai imprumutat din cand in cand. Nu am timp sunt mai toata ziua la serviciu.
– Hmm.. Mie asta imi spune ca treci printr-o faza depresiva si va trebui sa te vindeci de asta. Mintea umana poate face atatea lucruri minunate.
– Alina, de ce ai facut psihologia?
– Vroiam filozofie dar nu as fi gasit un serviciu, care sa imi asigura o viata decenta asa ca am ales partea practica a lucrurilor. Apoi, dincolo de asta, aveam nevoie sa ma cunosc. In mine e o continua lupta cu principiile si cu ceea ce te lasa viata sa faci. Mi-a placut ce am invatat in facultate iar acum, lucrez intr-o companie mare la departamentul de resurse umane. E insa doar o etapa ca am alte aspiratii. Dar tu? Cum ai ajuns aici? Am inteles ca esti din Roman.
– Ei, viata si drumurile ei. Un divort, o detasare, apoi am ramas aici “alien” in Cluj. M-am indragostit de oras si de oameni si simt ca aici imi este locul. In timpul mesei avu timp sa o studieze. Gesturile ii erau naturale si degaja un farmec aparte, al persoanei care nu trebuie sa joace teatru ca sa para interesanta. Nu purta bijuterii doar un lant fin de aur la baza gatului, stralucea discret prin deschizatura de matase gri a camasii. Ochii caprui ii erau conturati usor in nuante de bej si gri, facandu-I sa para mai luminosi si mai expresivi. Buzele senzuale, cu un usor contur alburiu lasa sa se vada doua siraguri de dinti albi, perfecti, ca niste perle. Degetele ii sunt subtiri, cu unghii lacuite transparent, intr-o manichiura frantuzeasca. Cand se ridica de la masa, ii studie silueta si i se parea ca e intretinuta cu sport si exerctii facute la sala. Se simti dintr-o data batran. “De ce mi-o fi acceptat invitatia? Ea are doar 28 de ani, eu 49. E o diferenta prea mare. Chiar o fi atrasa de mine ori are alte intentii”. Ea-l ajuta sa adune farfuriile si apoi urcara in dormitor.
– Te deranjeaza lumina?
– Nu. Vreau sa te vad. Imi place sa te simt, cu toate simturile.
Cateva ore mai tarziu ea pleca. Ramas in patul gol ca intr-un cuib, respira cu placere parfumurile stinse ale trupurilor lor, ce mai pluteau inca imbratisate pin incapere. “Ce a fost asta?” isi zise. Traieste intens senzatiile acestea nemaitraite cu impresia profunda, pana in fiecare celula, ca viata lui abia atunci incepe. Tot ce tine de ea i se parea o vie provocare, chiar si un simplu gest de a-si ridica parul dupa ureche. Totul se intampla atat de alert incat nu are timp sa anticipeze secunda urmatoare. “Ce naiba am? Nu inteleg ce se intampla cu mine” se trezi vorbind singur. Zilele urmatoare, Alina a fost ocupata. Cel putin acesta er raspsunul ei dar oferi promisiunea de a se vedea in weekend. Vineri seara, ea sosi, mirosind proaspat si starnind in furtuni, dorinele lui. Ii aduse cateva carti iar degajarea ei il facu sa simta ca locul ei e acolo, in apartametul acela.
– Alina, ai vrea sa te muti la mine, sa locuim impreuna?
– Nu. Asta ar afecta relatia noastra dar as putea veni din cand in cand peste saptamana.
– Poate ca ai dreptate.
– Daca tot discutam despre relatii. Sunt o persoana dechisa asa ca am sa-ti spun direct. Daca doresti sa avem o relatie mai lunga, atunci va trebui sa accepti niste conditii.
– Sunt grele conditiile acestea?
– Depinde de tine, spuse ea surazand. Mie nu-mi plac ingradirile sociale. Am urat mereu convenientele societatii si imi place sa traiesc libera. Japonezul spune; ”fa-ti timp sa privesti gradina. S-ar putea sa fie pentru ultima oara.” Sunt convinsa de efemeritatea acestei vieti. Va trebui sa accepti ca pot sa ma intalnesc si cu alti barbati, daca ma atrag sexual. Nu e vorba de emotii ci de explorari si cunoastere, de curiozitate, daca vrei sa-i spun altfel. Poti sa faci si tu acelasi lucru. Putem sa ne impartasim experientele si trairile. Intre noi doi, in acest moment, nu e vorba de iubire. Ai timp sa te razgandesti. Nu am nevoie de raspunsul tau pe loc. Dar aceasta e conditia mea pentru o relatie constanta.
(continuarea in postarea viitoare)

Pe aceeasi tema, a ingradirilor sociale au scris in Clubul Psi:
Abisuri: Dana Lalici
Griska Scorpio Carmen Vero Cita

Posted on 3 Iunie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 48 comentarii.

  1. Interesantă poveste.
    Şi mai e ceva interesant. S-ar părea că eu, cea care a propus tema, asta sunt aproape singura care spunând „îngrădiri sociale” nu s-a dus cu gândul la relaţiile dintre sexe. Oare astea sunt singurele îngrădiri care deranjează şi ridică semne de întrebare? S.au eu am îmbătrânit prea tare?😀 Păcat că n-am timp să „fac filozofie”, m-ar fi tentat. Dar poate o să scriu cândva despre asta.🙂

  2. ieri vroiam sa te intreb la ce anume te-ai gandit, ca aveam mai multe subiecte.🙂 pe urma m-am gandit ca ingradirile sociale se refera la normele de conduita sociala. Chiar, la ce te-ai gandit cand ai propus tema, ca acum, chiar sunt curioasa?

    • La tot ce se poate înţelege prin asta: legile unei ţări, religia, tradiţiile şi obiceiurile, normele etice şi morale – tot ce reglementează, într-un fel sau altul, traiul în societate.

  3. Gabriela, povestesti minunat, ai descris totul cu atata acuratete incat parca ma uitam la un film. Aveam o slabiciune pentru fata, dar la finalul episodului, ea m-a dezamagit. As vrea sa vad ce se mai intampla…Cand apare urmatoarea postare??????

    • 🙂 Dana, probabil ca maine. De ce te-a dezamagit? Barbatii procedeaza de cele mai multe ori asa, doar ca ei nu isi dezvaluie aventurile secrete.

      • Mă bag şi eu în vorbă. Tata zicea că femeia „e alt animal decât bărbatul” – şi avea, cumva, dreptate. Femeile rup rareori sexul de dragoste. S-ar părea că până şi prostituatele visează, în adâncul inimii, la făt-frumosul care le va oferi un cămin.
        Cred că femeile care umblă din floare-n floare o fac dintr-un soi de disperare – fiindcă încă n-au găsit ceea ce voiau şi de fapt continuă să caute.

      • Vero, poate sa fie si asa. Numai ca societatea actuala este altfel, si generatiile noastre refuza sa o vada. Se intampla des sa gasesti cand e vorba de viata si de omul iubit? Eu cred ca nu. Si daca as avea o fata, i-a spune, ca inainte sa se marite, sa isi dea timp sa cunoasca cativa barbati, ca sa inteleaga ca, o relatie e mai mult decat ceea ce e la vedere. O relatie e mult mai complexa si lipsa unei comparatii, face ca multe femei sa se plafoneze in ceva ce nu funtioneaza, fara sa stie de ce. Am fost casatorita 15 ani si pana dupa divort, sotul meu a fost singurul barbat din viata mea. Dupa aceea, fost o perioada de vreo doi ani, in care am avut cateva „cunostinte” si mi-am schimbat total parerea despre o relatie cu un barbat. Nu inseamna ca toata lumea trebuie sa faca, asa, ca mine. Fiecare ar dreptul sa procedeze cum doreste. Dar, am invatat sa nu judec oamenii si sa ii iau asa cum sunt, sa ii inteleg daca pot si sa nu incerc sa ii schimb. Cu o persoana rezonezi ori nu. Si daca nu, ii dai pace sa o tina pe drumul ei.

      • Gabriela, eu chiar am făcut ceea ce spui tu că ai sfătui-o pe fata ta, deşi cred că-ţi imaginezi că n-am primit sfatul ăsta de la mama😛. Aşa s-a nimerit. Şi nu-mi pare rău. Fiindcă am ajuns să ştiu ce vreau, n-am simţit nevoia să fac comparaţii după căsătorie şi sunt, în continuare, după mai bine de 30 de ani de la prima noapte de dragoste cu jumătatea mea pe atunci încă neoficială, foarte mulţumită de perechea pe care mi-am găsit-o. Dar n-am făcut nicio convenţie de genul celei propuse de eroina ta (apropo, aştept şi eu cu nerăbdare continuarea poveştii); am pus de fiecare dată suflet şi, din fericire, am reuşit să mi-l lecuiesc de fiecare dată după ce am constatat că, vorba ta, nu există rezonanţă🙂

      • Vera. o sa vina si continuarea. Inseamna ca a fost interesanta povestea. Drept sa iti spun, cand am auzit-o prima data, pe mine m-a pufnit rasul. Nu-mi puteam imagina cum, un om in toata firea, putea sa se lase atras intr-o astfel de chestie.🙂 Stiu ca nu minte.

      • Eeee, romantica din mine si-ar dori o iubire magica, fara conditii, fara ca ea sa il puna sa accepte faptul ca s-ar putea intalni si cu altii. Nu judec invechit, stiu cum arata lumea, dar imi place sa visez frumos. Iar tipul din povestea ta mi-a devenit simpatic. Ce povestesti tu aici seamana putin a „steua far nume”. Ea stralucitoare, indrazneata, dezionhibata, poposind o noapte, doua in casa lui, in existenta lui simpla, trista. El sperand, abia indraznind sa spere….

      • Dana, el nu prnise cu nici o speranta. Pentru ca nu isi dorise o relatie. A fost invitat la masa si nu putea refuza iar fata, l-a fascinat. Se putea sa va aduc azi o poveste cu o iubire banala, cand tema a fost atat de incitanta?🙂

  4. sunt curioasă care este continuarea acestei poveşti. şi nu neg faptul că şi femeile şi-au schimbat priorităţile, perspectivele, modul de abordare… chiar dacă aceasta duce uneori către însingurare.

    • De ce oare? Eu am constatat ca multi barbati, prefera ca femeia lor sa fie aceeasi, conservatoare, impartita intre cratita si serviciu, fara pretentii si obiectii in timp ce ei, au dreptul sa alerge pe nesfarsitele campii, ale internetului si aventurilor. Ei nu inteleg ca femeia nu e proasta si ca, satula la un moment dat de atitudinea aceasta, a lor, va pleca, pentru ca oricum e izolata.

      • Nu cred că un bărbat normal acceptă să împartă cu altul (alţii) o femeie pe care o iubeşte. La noi în casă găteşte bărbatul meu (şi nu e bucătar de profesie :)), dar mi-a spus de la bun început că nu acceptă să fie înşelat; că pot să plec oricând cu altul dacă vreau, cu condiţia să-l anunţ şi să ne despărţim definitv şi civilizat.

      • De acord. Dar recunosti ca ati avut o conventie. Asa si personajele mele. Au propunerea unei conventii, in acest moment al povestirii. Pot accepta ori nu. Si pe mine m-a suprins, iti spun sincer, cand mi-a povestit de conventia lor. Dar am incercat sa inteleg. Poate ca atunci, nu am inteles. Acum, insa, da.

      • bărbaţilor le este mai comod atunci când relaţiile lor sunt aşezate în vechile canoane, în îngrădirile conservatorismului. se tem şi nu înţeleg libertatea femeii. iar femeile… o invidiază adesea. de aici însingurarea.

      • Draca Cami, barbatii se tem si isi tin nevasta la cratita dar nu se supara cand a altuia e dispusa si vulnerabila. Pentru ei, femeile sunt oricand o provocare. O femeie despteapta la casa e ca si cum ar tine in mana o bomba cu ceas.

  5. Excelent articol! Nu credeam să mai existe oameni atât de deschiși într-o relație! De obicei, astfel de lucruri se „tac”, se pun la punctele de suspensie!
    Să ne dai și restul povestirii!

  6. Abia astept, abia astept!

  7. Astept cu nerabdare continuarea, cu toate ca prima parte a fost cea mai interesanta.🙂
    In partea a doua sunt doar variante.

  8. Imi aduce aminte perfect de ceva cunoscut…pana la un punct…cine dorea sa aiba si alte intalniri era…el…in rest…seamana.
    Astept continuarea.

  9. Nu știu dacă aș putea accepta. Cred că nu. Prefer să primesc ceea ce și eu ofer. Prefer iubirea – ceea ce nu prea există… sau e foarte rară.

    • Lili, viata ne ofera de cele mai multe ori, ceea ce vrea ea. Nu trebuie sa accepti si tu daca personaul face asta. Amvrut sa arat doar ca sunt oameni care au alte principii si ca trec peste ingradirile sociale, asumandu-si consecintele acestor decizii.
      In ce priveste secretul unei relatii, poate ca nu este iubirea aceea mistuitoare ci tocmai o relatie liniara, cu o persoana cu care ai afinitati si care iti ofera prietenie, caldura, intelegere, respect, ca un tovaras de drum lung. Asa vad eu lucrurile. Nu trebuie sa fii de acord cu mine.🙂 Aici a fost doar o poveste si o invitatie la lectura dar si la meditatie.

      • Înțeleg. Dar eu m-am gândit dacă aș putea fi atât de… liberă și am ajuns la concluzia că nu. Am încercat, dar nu mi-a ieșit. Pe de altă parte, am trăit o relație lungă, care a început frumos și s-a terminat extrem de prost. Și nu ar fi fost nevoie decât de respect. Acum am devenit mai dură și nu mă mai mulțumesc doar cu atât. Prefer singurătatea, decât compromisul. E greu, dar… Și totuși, viața și timpul ne schimbă chiar și concepțiile, ne face să ne încălcăm principii… De aceea, mă abțin să judec pe cineva pentru că înțeleg.
        Oricum, îmi plac poveștile găsite de tine, învăț!🙂

      • Lili draga, rostul povestilor mele este chiar acela de a invata din ele. Nu de a face exact ca personajele ci de a trage o concluzie si a proceda fiecare asa cum crede de cuviinta. Fiecare are dreptul sa isi traiasca propria viata, asa cum considera, atata timp ca nu lezeaza pe altcineva. Eu am invatat sa nu judec, sa accept oamenii asa cum sunt si sa invat mereu din experientele lor. In privinta principiilor, te asigur ca ele se mai schimba in timp, pentru ca si omul se cizeleaza cu vremea..

  10. Textul tau e bine scris, curge de la sine! Mi-a facut placere sa-l citesc.
    Despre subiect… am rezerve!
    Stiu ca se poarta exercitiul sexual in locul iubirii dar nu este pe gustul meu.

    Unirea a doua fiinte nu ar trebui sa fie un sport ci o sublina daruire reciproca spre a deveni o singura fiinta care sa traiasca, sa simta si sa vrea sa moara impreuna!

    Cred in puterea femeilor de a salva lumea dar daca nu fac decat sa-i imite pe barbati, insusindu-si apucaturile lor … se va alege praful!

    • Cita, subiectul descrie o situatie, o poveste de viata. Fiecare invata ce simte din asta. Nu e un indemn ca oamenii sa faca la fel ca personajele. Am vrut sa arat ca oamenii sunt altfel si ca, in intimitate, sunt surprinzatori. Povestea a fost daca vrei, un joc al instinctelor primare.

  1. Pingback: Psiluneli-Îngradiri sociale | Cățărătorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: