Cum sa urasti pe cineva care iubeste?!


Se priveste in oglinda, netezindu-si cu degetele doua riduri incrustate la coada ochilor. Cat de repede sterg anii, frumusetea! Prin parul ei castaniu luceau fire argintii, ca o tesatura scumpa si delicata. O pasare tasni in zbor, pe langa fereastra deschisa, lasand lumina verii sa se proiecteze in rotundul oglinzii si facand ca apele ei, sa se increteasca usor, in cercuri.
Era ziua aceea de mai, cand el s-a asezat la masa din bucatarie, asa cum faceau mereu dimineata, uitandu-se in ceasca de cafea cafea fierbinte, vrand sa ii inspire aroma. Apoi, a privit-o drept si adanc in ochi.
– O iubesc. Am sa plec, dar o sa am grija de tine si de fete. Era trist si ea ar fi vrut sa il vada fericit, sa il poata uri.
Amalia n-a scos un cuvant. Tacea iar in urma lui, casa a ramas ca un cuib, din care a zburat o pasare minunata, ce canta triluri doar de ea stiute si auzite. L-a lasat sa plece. La ce bun sa ii mai stea in cale? O iubea. Cand ea, cealalta, a nascut o fetita, a simtit ca zdrentele sufletului ei sunt sfartecate de un cutit invizibil. Ar fi vrut sa planga ori sa se roage, sa spere intr-o pedeapsa Dumnezeiasca, dar nu putea. Cum sa urasti pe cineva care iubeste? L-a vazut mai apoi de mana cu ea si cu fetita. Fata lui era scaldata in lumina. Era fericit! Si-atunci ar fi vrut sa ii urasca ericirea, dar nu putea. S-a multumit sa il priveasca de la distanta, intr-o secventa care i-a ramas intiparite in minte. Era tot el, barbatul acela bland, cu ochii umezi si sufletul ca un copac cu multe brate intinse, nusa cerseasca ci sa ofere iubire si protectie. Cand fetele i-au adus-o pe sora vitrega in casa, sa se joace, ca doar era sora lor, a plans in hohote, ascunsa dupa perdeaua grea a unui zambet. Avea ochii lui si acea stralucrie de copac cu multe ramuri. Si a iubit-o ca si cum era a ei dintotdeauna.
Dar a venit si noaptea aceea de toamna si ea, femeia cealalta s-a stins. A aflat mai apoi, ca suferise mult de pe urma unei boli necrutatoare iar moartea a primit-o in liniste, cu tristetea pentru micuta ei de doi ani, ce ramanea singura. El o tinea de mana si ea plutea ca un abur. “Nu muri!!!” hohoti el, insa nu il mai auzea. Si-a continuat zborul ducand cu ea iubirea aceea uriasa. A ramas trist, cu sufletul golit, zambind doar de dragul fetitei. Venea des la Amalia, vrand ca ea sa creasca aproape de surori si dorind parca sa fuga de locul in care fusese fericit, simtind pe umeri apasarea unei tradari.
– A trebuit sa fiu pedepsit, petru fericirea de care m-am bucurat, chiar si putin.
– Intoarce-te acasa. Fetele o sa fie fericite si o sa fie bine.
Si s-a intors, trist si pierdut, ratacind in adancurile sufletului sau, ca intr-o prapastie fara fund.
E iarna si infloresc ferestrele sub muscatura cumplita a gerului. Fetele sunt plecate iar cafeaua abureste in cestile de portelan alb, pictate cu maci.
– Este gata cafeaua. Hai, nu vii? Intrebarea ramase fara raspuns. Se uita la el din usa dormitorului si il vazu ca doarme, somnul acela linistit, trecut dincolo de rauri si vami, cu un zambet de usor regret asezat pe chip, cel al copacilor cu brate de iubire. Amalia tremura iar glasul I se innodase in gat. Trupul i se golise si parea o coaja usoara, pe care o putea face sa pluteasca si o respiratie.
– N-a fost sa fii al meu, dragule…, sopti ea in timp ce izvoare fierbinti ii scaldau ochii.
Amalia se uita in oglinda atingandu-si cu degetele ridurile, isi scutura parul cu tesatura lui argintie, alungand din privire, o poveste de-o viata. Usa se deschide cu zgomot si rasete de copii ca si chlinchete de clopotei umplu incaperea.
– Mami, mami! Uite ce rochita roz mi-a cumparat Simona si Ancuta de la mall si mi-au spus ca, sunt ca o printesa!
– Esti o printesa foarte frumoasa, una roz. Toate trei sunteti printeselele mele, dar voi stiti deja asta.

Posted on 29 Mai 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , . Bookmark the permalink. 28 comentarii.

  1. O aşa înţelegere o condamnă societatea în viaţa de toate zilele. Dar în scris, am observat asta, suntem mai îngăduitori. E o superbă poveste de iubire, căreia, dacă i-ai prins capătul care nu se rupe, te poate purta pe sus, ca un balon, pe care îl ai în vedere frumos şi colorat, până dispare dincolo de nori şi unde, cel mai probabil, se dezumflă.🙂

  2. Povestea am mai scris-o candva dar altfel. M-a impresionat si atunci, si cand am scris-o prima data am plans. Mi-a placut ca sotia, prima lui sotie, s-a comportat cu demnitate si cu iubire, as spune. Iar dupa ce el si a doua nevasta s-au dus, ea i-a infiat fetita si o creste alaturi de fiicele ei iar surorile mai mari isi iubesc la nebunie sora mica si o rasfata. E o lectie de viata.

  3. o lecţie de viaţă peste care mulţi trecem cu privirea incapabili să înţelegem că iubirea aşa este, căci iubirea nu este posesie ci dar… cum spunea marques? dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, lasă-l să plece…
    ai nişte metafore teribile în text, absolut teribile…

    • daca iubesti pe cineva cu adevarat, trebuie sa ii dai libertate, nu sa il ingradesti. Si apoi, ea singura a spus: „cum sa urasti pe cineva, care iubeste?” Am vazut multe cupluri in care ea sau el, se agata cu disperare, ori nu ii da drumul tocmai ca sa il pedepseasca pentru faptul ca, s-a indragostit de alta persoana.
      Ma bucur sa stiu ca ti-a placut. Metaforele izvorasc fara sa vreau, din poveste si din emotii.

      • aceea nu e iubire. e maeterial, posesie, raţiunea de a fi în rândul lumii.

      • Este trist si cunoc multe situatii de genul acesta. O iubire e ca o flacara, poate sa dureze ori poate sa se stinga. Si daca nimic nu mai arde, cum poti obliga pe cineva sa stea legat de tine? Sau poate, cine stie. Poate ca interesel, conventionalismul, traitul de ochii lumii e mai important. Nu o data mi s-a intamplat sa aud:”ce dragoste ii mai trebuie la varsta asta”?

  4. N-am decît un singur cuvînt de spus: bijuterie!
    ps. şi o micuţă cîrcoteală: n-a fost să fii DOAR al meu, dragule…

    • Pai, ea l-a pierdut de doua ori. Poate ca ar fi mers si asa cum zici tu.🙂 Bijuterie, sa inteleg ca ti-a placut? Atunci, multumesc de apreciere.

      • Ba, nu l-a pierdut decît temporar. A avut grijă Dumnezeu să le rînduiască pe toate. Ai văzut ce bine se înţelegeau fetele? Ştii vorba aia: aşa a fost să fie!🙂

  5. Da. Eu am fost foarte impresionata de poveste. Ma gandeam la femeia aceasta, cat l-a iubit totusi sa il accepte, sa il primeasca inapoi, desi stia ca dragostea lui plecase cu cealalta. Mai apoi i-a infiat fetita iar dupa moartea lui a ramas sa le creasca pe toate trei, singura. Stii, chiar asa zicea si ea. Fetele mai marisoare o iubesc foarte mult, pe cea mica si ii fac tot felul de suprize. Nici sa fi vrut nu le putea desparti. E o poveste cu multe gaduri despre iubire. Ma gandesc si el. N-a plecat fericit la cealalta pentru ca o parte din sufletul sau ramasese acasa. Cred ca nu s-a putut imparti intre amandoua.

  6. Este atât de complicată viața.. când povestești tu, dragostea pare nemuritoare, poate că este, urmele dor..
    Copiii- ce dar frumos!

    • Fiecare poveste de viata este unica si fiecare deschidem porti, catre carari umblate ori nu. Am ales povestea asta pentru frumusetea ei si pentru sacrificiul celor implicati. Stiu insa sute de alte cazuri, care sunt total altfel. Cand iubesti cu adevarat faci sacrificii. Cand am scris prima adata povestirea, am numit-o: „trei surori ca trei flori”. Poti trece pe langa spectacolul vietii, sa nu fii impresionat? Eu nu. Nu stiu altii cum sunt…🙂 zise Creanga.

  7. Uneori stau si ma gandesc… cate suflete, atatea drame…

  8. Raul, ca raspuns la comentariu tau, la noi la Cluj este o vorba:”fiecare casa are o cruce dar nu e pusa la poarta”.

  9. Adevarat, o bijuterie de povestire a unei drame din iubire !Cred ca daca iubesti cu adevarat,poti sa ierti si sa mergi mai departe.

    • Bine-ai venit, Naica. Dramele si iubirile se tes in jurul nostru. daca deschidem ochii sufletului le putem vedea si simti. Iubirea inseamna daruire nu posesie. Povestirea aceasa a fost prea frumoasa, sa nu o aduc aici, la vedere, pentru incantarea cititorului.

  10. Superb ai asternut gandul si inima in firul unei povestiri !
    Povestea ta e o pilda aproape:- ” Lumina peste umbra ” sau „De la ego la iubire” !

  11. Atat de frumoasa si atat de trista povestea aceasta! Eu sunt un om simplu, atat de simplu si de egoist, incat nu cred ca mi-as putea ierta sotul, daca ar pleca la alta pentru cativa ani.

    • Nu stiu ce sa spun, ce as face sau as fi facut eu intr-o situatie similara. Poate ca as fi procedat ca ea. Poate nu. Dar pe mine m-a impresionat capacitatea ei de intelege si iubirea.

  12. Minunată povestire! M-a impresionat profund. O poveste de viaţă ce bate orice film. Sunt atât de întortocheate cărările vieţii, ale dragostei. Şi duc, adesea, acolo unde nu se aşteaptă nimeni.
    Mi-a plăcut mult de tot portretul Amaliei. O femeie deosebită!

    Îţi doresc o zi superbă, dragă Gabriela!🙂

    • Ma bucur ca, povestea ti-a starnit sentimente placute. Imi plac oamenii si imi place sa ii vad dincolo de aparente, prin faptele lor, prin ceea ce fac si traiesc.
      Sa ai o zi minunata, Alex!🙂

  13. Chiar recent, un articol in publicatia Huffington Post, care are o rubric aspeciala dedicata Divortului in sectiunea ei de diverse teme Sociale), a lansat aceeasi idee dand acest exemplu de comportament demn, din partea unei foste sotii care chiar se duce ca musafir invitat la nunta soului ei cu viitoarea lui sotie alaturi de care pare atat de fericit (si care pare sa arate si destul de sanatoasa in poze, si nu cred ca va deceda prea curand, asa ca aceea din povestea de mai sus, desi nu se stie niciodata…mai exista si magie de tip voodoo, notiunea de karma, stilul de viata nesanatos din occident, de ex tocmai am aflat de pe un alt blog ca sex oral de tip cunnilingus sau felatie poate mari riscul de cancer bucal si chiar digestiv superior, de ex esofagian, si culmea, am verificat si se pare ca e adevarat, mai ales cel de tip cunnilingus, de la barbati la femei, pt ca ele au si conditii locale de a pastra virusul HPV in conditiii de viata si numeric mai mult decat se poate asa pe un penis, plus e mai rar de a se folosi bariere de protectie BTS atunci cand se ofera sex oral unei femei, unele din tipurile acestui virus, desi nu cele care cauzeaza condiloame vizibile, alelalte care nu se vad si nu cauzeaza nimic vizibil, chiar fiind implicate in cresterea riscului de cancer etc…)

    http://www.huffingtonpost.com/tara-ellison/his-next-wedding_b_3308335.html

    (Disclaimer: NU acuzam pe Gabriela ca s-ar fi inspirat ea din publicatia Huffington Post pt aceasta poveste, ca ideea e mai veche, chiar si adresata destul de practic si in alte culturi in care se practica poligamia, sau poligamia seriala, insa voiam sa adresez chestiunea ridicata in comentariul care scria ca societatea pare a „blama” o atitudine calma si demna fata de o alta sotie a unui prim sot, deoarece se pare ca articolul mentionat, cat si multiplele alte articole, de tip „role model cel mai bun pt o persoana divortata”, cu Demi Moore in prim plan, care ea insasi si-a lasat cele 3 fete mai devreme in poala sotului ei Bruce Willis, astfel incat saracul, coplesit de acest fel de responsabilitati, plus probabil cuprins si el de o tristete sfasietoare, atunci cand d-na Moore l-a parasit pt Aston K mai devreme, nu a putut sa-si gaseasca fericirea decat acum mai recent la batranete, sau alte articole mai filozofice gen „probleme morale legate de infidelitate”, etc, arata ca nu intreaga societate blameaza o acest fel de atitudine, si mai exista exemple date si de altii, care nu sunt de loc pro-poligamie, desi ma rog sunt destul de conservatori asa in politica lor, desi par a adresa probleme destul de dragi celor inclinati socialist, o chestie destul de frecventa in publicistica americana. Nu e de mirare ca cu asemenea ganduri asociate acestei problematici atat de complicate, in mintea mea, desigur ca Incercam si eu sa fiu si eu politic correct din toate punctele de vedere daca vine vorba de un subiect care poate afecta viata unor femei chiar in halul asta, plus sa ofer informatie utila pt cititorii acestui blog, desi sper ca acum sa nu cumva sa inceapa populatia masculina cititoare de lb romana sa nu mai ofere sex oral femeilor din viata lor, ca as fi ff mahnit daca asa ceva ar putea rezulta ca o consecinta nedorita a comentariului meu…mai bine ar sta sa citeasca cum sa se fereasca de BTS, atat pe ei insisi si pe cei dragi lor, si care sunt metodele cele mai eficiente si conforme situatiei lor personale.)

  14. Rudolph, mie imi esti simpatic ca si comentator, am mai spus, dar acum ma superi. Te rog sa limitezi comentariile la text, fara reclame cu privire la chestiuni de comportament sexual. Treaba lor ce fac babatii de oriunde. Aici discutam despre o problema de suflet. Ca despre asta e vorba. Nu despre nici o tehnica sexuala. In viata privata, fiecare este liber sa procedeze cum doreste. Si tu nu faci exceptie.
    Povestea era una de iubire.Femeia si-a iubit sotul si cand a inteles ca el nu o mai iubeste si ca e indragostit de alta, nu l-a legat de ea. Iar cand a ramas singur, din nou convinsa ca nu o mai iubeste, l-a chemat totusi acasa, de dragul copiilor. E vorba de dragoste, sacrificiu si acceptare, de emotii si trairi. Nu m-am inspirat decat din realitatea intamplarii traite de cineva.

  15. Gabriela, m-a emotionat profund povestea aceasta. Pentru ca stiu ca as fi exact o astfel de femeie. Am o putere de a ierta pe care nu mi-o stiam nici eu pana acum vreo doi ani. Din foarte multa iubire esti capabil sa faci multe. Am plans…plang…entru ca stiu ca exact asa as face…

    • Elly, si eu cred ca as face la fel. Eu imi pun mereu in fata emotiile si mereu aleg cu sufletul. Dar nu mi-a parut rau niciodata, chiar si cand am pimit „palme” pentru ca stiu daca as fi fost pusa din nou in fata aceleiasi situatii as repeta-o.

  16. eu am vazut aici nu doar iubirea unei femei…dar si bunatatea sufleteasca, or, asa am inteles eu… or asta presupune iubirea adevarata?.. din text reese ca ea avea un suflet mare… dar si el era constient si trist de durerea ce avea sa-i provoace… „Era trist si ea ar fi vrut sa il vada fericit, sa il poata uri.”

    • Asta înseamnă iubire adevărată. Când iubești pe cineva nu ești proprietarul acelei persoane. Îi lași libertatea. Viața nu e simplă. Se întamplă uneori și așa. Pentru mine a fost o minunată lecție de viață. Îl iubea atât de mult încât i-a dat libertatea să plece și apoi să se întoarcă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: