Păcat pentru păcat


Pe voi, cititorii blogului meu, va invit, daca aveti randare si dispozitie, va invit sa cititi poezia unui tanar autor, inspirata si profunda, versuri care imi sugereaza lupta vietii pe hotarele cautarii de sine.

Vasul cu Lacrimi

Iubesc păcatul şi el pe mine 

Dacă nu aş păcătui om nu aş fi 

Mă pot chinui pentru păcat 

 

Îmi pot strivi privirea la Ea 

Îmi pot vărsa ochii pentru rănile Lui 

Îmi pot închina mâinile 

 

Si mă va ierta 

De ce mă iubeşte fără condiţie 

Când eu îmi iubesc păcatul 

 

Suntem copii pierduţi 

Pastorul nostru la care venim 

Când nu mai ştim să ne găsimImagine

Vezi articol original

Posted on 26 Mai 2013, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. Frumoasă poezie!
    Da, suntem fii ai păcatului….supuşi mereu păcatului, convieţuind mereu cu el… Dar…nu suntem pierduţi întru totul!

  2. Si eu cred la fel. Chiar daca pacatuim nu suntem pierduti, pentu ca asa am fost construiti, sa fim imperfecti, nelinistiti, in cautarea unei perfectiuni, pe care nu o vom atinge vreodata.

  3. Faine cuvinte. O saptamina frumoasa.

  4. 🙂 Thank you for visit.

  5. Cata apreciere am pt cei care spun ce simt in versuri.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: