Daily Archives: 18 mai 2013

In Cafenea un invitat


In seara asta am primit un oaspete in Cafeneaua Turceasca. Pentru cei dintre voi care il cunoasteti mai putin, Daniel Onaca, este un roman, stabilit in Suedia. Blogurile ne-au adus aproape si de ceva vreme ne citim. Daniel este cel care mi-a sugerat sa scriu despre povestea emigrantilor turci. A avut fler, intuitie ori curiozitate, ori de toate la un loc. Asa s-a nascut sirul de povesti despre Ahmet, tanarul turc indragostit nebuneste de „o nebuna”. Si pentru ca povestile turcesti trebuiau sa aiba o casa a lor, un loc cu arome si magie orientala am deschis Cafeneaua Turceasca. Daniel face mereu cercetari lingvistice, asa am intuit eu, si in seara aceasta ne-a adus o postare despre cuvinte turcesti intrate in toponimia tinutului cuprins intre Dunare si Mare, fost candva sub ocupatie turca. Va invit asadar in cafenea, la o cafea si o vorba.

Duzina de cuvinte- Un om de treaba


Batrana locuieste intr-un bloc de garsoniere, pe Detunata, aproape de parc, singura, fara rude apropiate. Barbatul ei e mort de multi ani. Mariuca are acum peste 70 de ani si fruntea senina a femeii care isi accepta viata si simte respiratia toamnei, pe sira spinarii. Are parul alb si ochii negri vioi. E inca in putere si simte inca viata pulsind plina de dorinte si asteptari, in vinele ei ce se incolacesc pe mainile ei imbatranite. Nu stie cat o va tine Dumnezeu pe pamant, asa ca merge mereu la biserica. Mai aprinde o lumanare, se roaga la icoanele din care sfinti in starie de aur ii zambesc cu blandete. A fost mereu o femeie iubitoare, i-au placut barbatii si aventurile, in tinerete. Pacate si-a facut, cu dorintele ei nasabuite si dragostea fata de barbati. Dar se spune ca, tot ceea ce e frumos si lui Dumnezeu ii place asa ca si iubirea ei e cu siguranta inteleasa. A fost mereu o femeie dornica. Si nici acum, nu e altfel doar ca nu mai gaseste parteneri. A incercat ea o apropiere de administratorul blocului. Ea e directa de felul ei, asa ca, atunci cand omul intra in baie, si se apleca sa noteze ceasurile de apa, ea a incercat sa il pipaie prin zonele intime, dar prostul s-a speriat si de atunci, vine la citit contorul numai cu nevasta. Asa ca acum, singura ei iubire este spre El. Mereu da banii la biserica, din marunta sa pensie si este atat de mandra cand popa o citeste in slujbele sale zicand: “si Mariuca, femeie sigura, a donat 1 milion catre Sfanta biserica”. Are impresia ca toti oamenii care vin la slujba o privesc cu admiratie. Nu indrazneste sa se uite imprejur ci priveste tinta, spre icoana Mantuitorului, rastignit pe cruce, la manile si picioarele sale pe care le-au strapuns piroanele. Apoi, plina de mandrie si impacare sufleteasca se intoarce acasa.
– Mariuco, ai fost azi la biserica? o intreaba Nina, o vecina mai putin legata de biserici si de preoti. Nu ii poate suferi pentru ca mereu cer bani si fara rusine ori mila, iau de la oamenii sarmani. Stie meteahna Mariucai, metehnele, ca se cunosc de zeci de ani.
– Da, raspunde ea. Si parintele a tinut o slujba tare faina. E un om tare de treaba si sfant. Ma gandesc numai cata truda are acum, cu constructia noii biserici. Si cat e de mare si fain pictata inantru! O sa fie si mai faina cand o fi gata. Asa ca am dat din banii mei, din pensie, 1 milion la Sfanat Biserica. Sa fie primit! Si popa m-a citat, si toata lumea s-a uitat la mine ca da bani, femeie singura. Asa e bine, din ce primim sa mai dam si altora. Daca ne putem permite asta, eu zic ca e bine.
Nina zambi si incerca sa nu zica nimic dar nu se putu abtine. Era revoltata pe ideea ca o amarata da bani la biserica, pentru ideea ei ca astafel i se spala pacatele in timp ce acasa, abia isi duce traiul de la o luna la alta.
– Da bine, Mariuco, tu nu esti bogata. Ai bani putini si din putinii bani pe care ii ai, tu ii duci la popa?
– Da. Si m-a citit in biserica, spuse batrana cu o mandrie ce ii umplea pieptul. Pe ea, de ani buni nu o mai baga nimeni in seama. Cine o mai cunoaste? Cine isi mai aduce aminte de postarita de acum douzeci de ani? Si fostii ei iubiti, multi s-au dus. A ramas ea, sa infrunte vremurile si sa apopie de iertarea divina.
Trec cateva zile si Nina o intalneste pa Mariuca, intorcandu-se de la cumparaturi. Se asezara amandoua pe banca, in fata blocului, asa cum fac de ani, si povestile incep sa curga, de la preturile celor mai ietine produse si oferte pana la barfe de cartier.
– Mariuca, ai auzite ca popa de unde mergi tu a fugit cu banii bisericii, cateva sute de mii de euro?
Mariuca sta pe ganduri, fara reactii. E suprinsa si nu stie ce sa zica. Omul acela, atat de de treaba si sfant?
– Ai vazut? Acum il cauta cu politia. Ai dat atatia bani degeaba iar ca tine multi altii.
– Sa fie primit! Era un om de treaba. Si sfant!

Au mai scris in Clubul Psi: anacondele alma nahe Tibi Vantdetoamna, Scorpio, some words, vero 1, vero 2