Pana la stele si inapoi (6)


De ce mi l-a scos destinul in cale? Ce noua incercare o sa-mi ofere viata, din nou? Ma iubeste, nu ma indoiesc de asta, dar el e al celeilalte. In timp ce mie imi ofera cateva clipe magice, celeilalte ii ofera totul.” Dana isi aminti prima sa intalnire cu el, in masina, in parc si cat de serios ii spuse ca isi cauta o prietena careia sa ii poata impartasi totul, care sa ii fie fidela, dand de inteles ca ea, nu ar trebui sa aiba nici o pretentie. Isi stapanise cu greu atunci un suras, cu gandul la cate pretentii emite si cat de putin poate sa ofere. “ Imi cere mie ceva ce el nu poate oferi”. Ce s-a schimbat de atunci si de ce e totul altfel?  Se simte prinsa ca intr-un cerc magic. Se gandi ca poate dupa o vreme, cand el va intelege problemele ei de femeie singura va pleca, la fel de meteoric dupa cum a aparut. De ce sa mai analizeze? Daca doi oameni trebuie sa se intalneasca in lumea aceasta, atunci ei se vor intalni, absolut din intamplare, atunci cand e momentul si toatele stelele sunt aliniate pentru asta.

Alex veni azi abatut. Il vazu de cum a intrat pe usa si asteapta cu sufletul la gura sa o anunte despre despartirea lor si un potential motiv. Il simte ca pe Atlas, purtand pe umeri greutatea vestii, pe care urmeaza sa i-o dea, rotunda, mare si grea, asa ca pamantul in univers. E in asteptare dar nu lasa sa se vada asta. Il imbratisa si statura de vorba. Nu e un apele lui. Zambetul ei inflori trist, a regret si a sperante premature, spulberate ca un stol de petale cand se scutura ciresii de floare.  El statea pe fotoliu privind-o cu ochii umezi. Ea i se aseza in brate si incercand sa de bucure de caldura imbratisarii lui pentru aceste clipe pretioase.

         Dana, trebuie sa iti spun ceva.

         Da. Ascult. Desi in sinea ei nu ar fi vrut sa il lase sa continue. Stia deja. De ce sa ii mai vorbeasca. Ar fi vrut sa ii asculte tacerea.

         Dana, Tu te-ai uitat atenta la mine?

         Da.

         Si nu ai remacat nimic?

         Ce sa remarc?

         Ai vazut ca eu sunt bronzat?

         Toti suntem bronzati. Si eu sunt.

         Da. Dar eu sunt de la natura.

         Si eu sunt de la natura, spuse ea. Apoi, se opri. Intelese. Continua zambind. Si? Ce e cu asta?

         Ma mai iubesti acum cand stii? O sa vrei sa te mai intalnesti cu mine?

         Te iubesc mai mult acum cand stiu. Mereu mi-au placut barbatii bruneti cu tenul creol. Il imbratisa si il saruta pe amandoi obrajii, pe frunte, pe ochi, pe buze.

Lui mai ca ii dadusera lacrimile de emotie si de riscul pe care si-l asumase spunandu-i.

         Trebuia sa iti spun adevarul. Nu pot dormi de cateva zile gandidu-ma la felul in care vei reactiona. M-am temut sa nu ma respingi din cauza asta. Sunt multe “rumance” care nu ar putea accepta in ruptul capului compania unui tigan.

         Eu nu sunt genul acela de “rumanca”. Sunt altfel. Si pe urma imi placi. Fiecare om arata si se poarta dupa cum ii este sufletul. Eu nu judec oamenii dupa clisee. Eu cred ca fiecare e unic in felul lui si definit de ceea ce face, asa ca te rog sa nu-ti mai faci probleme vreodata in privinta asta.

El se uita la ea lung. Ii e si mai draga. Bolovanul acela greu ii disparuse de pe umeri iar orizonturile se deschid largi, invitand la calatorie. Ii oferi un cadou, facut special pentru ea. Un batran artist ce facea tablouri din bucatie de piele, produse dupa un tablou celebru, doua palme lipite pentru rugaciune. “Doamne, fa-o sa se indragosteasca de mine si sa ma iubeasca macar jumatate cat o iubesc eu”.

         La multi ani, Dana! Stiu ca e ziua ta peste doua zile dar nu voi fi aici. Plec intr-o delegatie si am vrut sa fiu prima persoana care iti ofera cadoul si te felicita.

         Multumesc, dragule. Adevaratele daruri sunt cele care vin din adancul sufletului iar ce mi-ai oferit azi a fost un dar minunat. Pentru mine asta conteaza.

Posted on 13 Mai 2013, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 19 comentarii.

  1. Am cunoscut oameni cu pielea „bronzată”, care mi-au dat lecții de cultură și de comportament!
    Pe vremuri, un muncitor necalificat, mi-a recitat câteva ore din clasicii noștri. L-am întrebat de ce se complace în munca necalificată și mi-a răspuns că genetic este îndemnat către lenevie, așa că mai bine necalificat decât cu răspunderi care l-ar obliga la muncă mai intensă! Altfel nici nu părea a fi din etnie!

    • Mugur, ma faci sa rad.🙂 „Era predestinat genetic pentru lenevie”. Alex a fost un model de viata pentru Dana. De asta te asigur. Nu conteaza ce culoare are pielea, ce natie esti ci conteaza ce fel de om esti.

      • Predestinarea se referea la colegul meu, fiind propria sa exprimare! Despre Alex nu pot spune decât că a procedat exemplar! merită să fie model pentru mulți oameni!

      • Eu il cunosc personal si pot sa iti spun ca de mule ori, mie mi-a fost rusine ca sunt roman, in situatii in care el s-a comportat onorabil. Stii, oamenii acestia despre care scriu si multi altii despre care nu am scris inca, sunt cei care m-au slefuit, caramida cu caramida. Ce pot eu sa fac pentru darul nepretuit pe care mi l-au dat? Foarte putin. Dar scriu despre ei si va ofer si voua, cei care imi treceti blogul si aveti rabdare sa cititi, scantaieri din lumina lor.

      • Mi-aș dori cât mai multe astfel de povești adevărate! Și cât mai mulți oameni ca Alex! Și cât mai mulți oameni ca tine, care au puterea și talentul de a scrie așa frumos!

      • Uneori ma uit la trafic si vad ca am cateva sute de vizitatori si abia doi-trei fac cate o remarca. Ma gandesc:”oare le place ori nu?” poate ca like-urile ar trebui sa spuna ceva. NU stiu.

      • Eu folosesc like-ul atunci când î-mi place articolul, dar n-am comentariu, cel puțin pe moment. Nu știu dacă la fel fac și ceilalți!

  2. Dacă a apucat să-ţi fie drag, îl iubeşti oricum: ţigan, irascibil, dificil, complicat… Dacă nu, poate avea pielea ca Albă ca Zăpada, că tot degeaba.🙂

  3. „Dana” nu trebuie să primească sfaturi. Sau , dacă le primește, să facă așa cum îi spune sufletul.
    O fi având culoare dragostea?
    De obicei , ea vine cu un stol de fluturi multicolori.
    Se lasă mângâiată de curcubeu!

    p.s. am avut o prietenă, profesoară de Limba română, ca și mine- foarte inteligentă femeie, citise biblioteci întregi!
    Într-o împrejurare, o inspectoare „albă , grasă și devreme acasă” a umilit-o- ele două fuseseră colege de facultate.
    Era multă lume de față.
    Rodica a încremenit, n-a scos o vorbă, a ieșit din sală.
    După ea, unul câte unul, au ieșit toți profesorii.
    Era în vremea ”ailaltă”, gestul respectiv însemna mare, mare curaj.
    Și solidaritate!

    Rodica s-a stins într-o zi, în urma unui atac cerebral. Eu mă gândesc adesea la ea.
    La culoarea sufletului ei!

  4. Noi, acasa, nu am fost invatate sa discriminam. tata ne-a invatat ca oamenii trebuie apreciati asa cum sunt, pentru ceea ce fac ei. Alex, isi ajutase un cunoscut sa se angajeze in firma lor. Fiind foarte apreciat la serviciu l-a recomanat sefilor. La un moment dat, Alex si-a cumparat o masina noua. Cunoscutul, devenit coleg, il barfea altor colegi:” ai vazut ce masina si-a luat coloratul?” Pentru mine genul acesta de oameni de nimic, atat valoreaza nimic si au dispretul meu maxim.

  5. Frumos continua povestea! Chiar ma gandeam ce poate sa urmeze.
    Asa cum spuneai mai sus, omul nu trebuie judecat dupa culoare sau… „caroserie” (vorba unui amic), ci dupa cat de om este cu adevarat. Sunt romani de care iti este pur si simplu rusine si tigani in fata carora ridici palaria cu respect si admiratie. Din pacate, impresia generala o dau tocmai elementele negative, adica cei certati cu legea si cu omenia…
    Alex a fot un cavaler si bine a facut ca si-a pus problema, caci lupta cu prejudecatile din societate este tare grea…
    O seara frumoasa, draga Gabriela!🙂

  6. Alex, ce-mi place mie ca esti un cititor atent si observi subtilitatile.🙂 Cand iubesti un om, il iubesti pentru ceea ce este el in ansamblu. Poate avea culoarea pielii portocalie ori violet ca tot drag iti este. Dincolo de asta, ti se pare corect si omeneste, sa ii judecam pe tigani ca fiind toti o etnie de mana a doua, pentru ca fac rele unii dintre ei? Proportiile se respecta in cazul infractionalitati si la romanii get-beget. Suntem si noi ceilalti o natie de infractori doar pentru ca unii romani comit ilegalitati? Eu cred ca fiecare om trebuie judecat aparte. Asta nu vrem noi sa intelegem. Ne credem superiori doar pentu simplu fapt ca ne-am nascut cu alta culoare a pielii. Ei bine, nu suntem. Culoarea pielii nu ne ofera nici inteligenta, nici caracter, nici onoare. E doar un pigment. Celelalte tin de personalitatea individului.

  7. Aşa este, Gabriela! Nu „caroseria”, ci mintea, caracterul, sufletul – acestea sunt cele care contează cu adevărat. Vorbeam într-o zi cu cineva cam „rasist” şi l-am întrebat care ouă sunt mai bune, de la găinile albe sau negre? A rămas mirat şi a răspuns că sunt la fel. Exact aşa este şi cu oamenii! Iar când majoritatea este judecată greşit, pentru unii care fac tot felul de prostii, nu este deloc drept. Aşa păţesc şi mulţi români printre străini, deşi sunt oameni corecţi, care muncesc pe rupte, dar trag ponoasele de pe urma unor nemernici care n-au nicio culoare anume, căci infracţionalitatea nu ţine seama de graniţe sau naţionalităţi.
    Îţi doresc o zi minunată, dragă Gabriela!🙂

  8. Eu personal in legatura cu tiganii, daca nu sunt imbracati in haine mai specific etnice sau nu vorbesc lb romani, sau nu imi zic ei ca sunt tigani, eu habar nu am daca cineva e tigan sau nu e tigan ! In nici un caz nu imi pot da seama dup aculoare apielii sau dupa ceva in mod special. Dar per total am citit totusi ca majoritatea din noi suntem atrasii sexual de oameni ingeneral asemanatori cu noi, care de multe ori include si cultura si etnicitatea. Desi desigur ca exista multe relatii inter-etnice, adica nu sunt ceva interzis. Cand eram mic stiu ca mama ma speria ca o sa vin asa ma fure tiganii daca nu sunt cuminte si nu stau langa ea unde imi spunea ea sa stau, dar asta era doar cand eram ff mic, adica nu cred ca poate conta asa ca discriminare…cred ca mai curand semana a povestile gotice horror despre tiganii din UK de la vremea popularitatii maxime a acelor povesti, in UK tiganii lor de pe acolo fiind cunoscuti ca posibili oameni periculosi de mult mai multa vreme decat ff recent in Romania !

    • Acum insa, revenind strict la povestea literara, la aceasta relatie de dragoste oarecum ilicita dat fiind ca este atatuna inter-etnica cat si adultera…eu personal m-am simtit un pic dezamagit ca nu a fost alta dezvaluirea pe care o asteptam inca de la capitolele anterioare, adica mie o relatie sexuala banala de genul asta nu mi se pare ceva deosebit de dramatic, chiar daca are loc intre o persoana de origine tigan si o persoana de origine non-tigan, nu mi se pare asa o mare branza, ba chiar mi se pare ceva deosebit de comun in Romania…desi poate povestea nu s-a sfarsit si acum va urma cine stie ce complicatie in aceast relatie oarecum neobisnuita deoarece acest tigan prea este asa cam sfios si modest, iar femeia din poveste, presupus romanca de varsta deja adulta (adica nu copilita) din Romania contemporana, pare a fi in cautare sexuala nu in cautare de maritis, ceea ce mie mi se pare oarecum necarcatieristic pt literatura romana, inclusiv cea blogosferica recenta ! Deci am gasit eu niste chestii care sa-mi mentina totusi interesul destul de treaz si sa cer sa fie cu Va Urma, NU cu Sfarsit !, chiar daca suspansul nu mi s-a parut chiar atat de mare pe cat credeam. Eu credeam ca va urma ceva gen drama pasionala a la Carmen (de Bizet), numai ca mereu uit ca sunt totusi pe blogul Gabrielei, care pare ca stie sa puna problemele uneori din unghiuri chiar neasteptate si surprinzatoare !

      • Revenind la povestea strict literara, povestea de dragoste este ilicita, clar, Dana nu isi propusese asa ceva, dar destinul hotaraste mereu pentru noi, nu noi ne facem destinul. Nu stiu daca a fost o relatie banala. Asta voi puteti spune. Este doar inceputul unei povesti care va dura ani, nu am continuat pentru ca am constatat ca lumea si-a pierdut interesul pentru povestea aceasta. Este interesanta si spectaculoasa, ca toate povestile mele. Stii ce-mi place la tine? Ca esti un cititor atent, nu lasi sa iti scape detalii si ca, asa cred eu, te documentezi temeinic, imediat ce ai o nelamurire. Foarte putini fac lucrul acesta. Apoi, dupa ce te-ai documentat, descoperi multe lucruri noi si multe idei, pe care le prezinti in comentarii. Unele dintre ele, absolut sclipitoare. Felicitari!

    • Rudolph, m-ai binedispus de buna dimineata. Hai sa iti povesesc tie, din intamplarile lui Alex. Am spus deja, mai la inceput, ca Alex, in timpul liber, repara televizoare. Intr-o zi, se duce la o familie, fiind solicitat pentru asa ceva.
      Era acasa doamna care avea un copil mic, de vreo patru anisori. Copilasul nu avea stare si doamna, ca si mama ta, ii spune copilasului:” stai cuminte ca daca nu, vine tiganul si te duce”. Alex a zambit. Tiganul era lnga ei!🙂 Iar Dana, a facut si ea o gafa. Dupa o vreme, Alex ii povestise cu ingrijorare ca intr-o zi, s-a dus acasa si cand sa deschida usa la apartament, constata ca usa e deschisa. A inghetat. Intra in casa, si constata ca nu lipseste nimic si ca totul e in ordine. Baiatul sau, plecase la liceu si uitase sa inchida usa. La auzul intamplarii, Dana se simte datoare sa il avertizeze cu ingriorare.”Vai, ai grija! In blocul in care locuiam eu inainte, veneau copii de tigani si incercau usa…” Apoi, realizand ce gafa facuse, (si baiatul lui Alex era copil de tigan), isi puse mana pe gura si se rosi toata. Isi ceru scuze si realiza cat de mult ii discrminam pe tigani incat toate aceste clisee se invata de acasa, ori din contactul ce ceilalti. Alex uitase deja povestea dar Danei ii va ramane mereu intiparita in minte.

  9. Cand placi pe cineva nu conteaza rasa, nu conteaza uneori nici educatia prea mult. Sentimentele, daca sunt puternice si adevarate, „niveleaza” asperitatile…ca sa zic asa.
    Nu inteleg rasismul…discriminarea. Am cunoscut si cunosc etnici tigani, oameni de calitate mai buna decat multi romani. Am amici tigani. Mie mi se pare totul OK.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: