Daily Archives: 13 mai 2013

Pana la stele si inapoi (6)


De ce mi l-a scos destinul in cale? Ce noua incercare o sa-mi ofere viata, din nou? Ma iubeste, nu ma indoiesc de asta, dar el e al celeilalte. In timp ce mie imi ofera cateva clipe magice, celeilalte ii ofera totul.” Dana isi aminti prima sa intalnire cu el, in masina, in parc si cat de serios ii spuse ca isi cauta o prietena careia sa ii poata impartasi totul, care sa ii fie fidela, dand de inteles ca ea, nu ar trebui sa aiba nici o pretentie. Isi stapanise cu greu atunci un suras, cu gandul la cate pretentii emite si cat de putin poate sa ofere. “ Imi cere mie ceva ce el nu poate oferi”. Ce s-a schimbat de atunci si de ce e totul altfel?  Se simte prinsa ca intr-un cerc magic. Se gandi ca poate dupa o vreme, cand el va intelege problemele ei de femeie singura va pleca, la fel de meteoric dupa cum a aparut. De ce sa mai analizeze? Daca doi oameni trebuie sa se intalneasca in lumea aceasta, atunci ei se vor intalni, absolut din intamplare, atunci cand e momentul si toatele stelele sunt aliniate pentru asta.

Alex veni azi abatut. Il vazu de cum a intrat pe usa si asteapta cu sufletul la gura sa o anunte despre despartirea lor si un potential motiv. Il simte ca pe Atlas, purtand pe umeri greutatea vestii, pe care urmeaza sa i-o dea, rotunda, mare si grea, asa ca pamantul in univers. E in asteptare dar nu lasa sa se vada asta. Il imbratisa si statura de vorba. Nu e un apele lui. Zambetul ei inflori trist, a regret si a sperante premature, spulberate ca un stol de petale cand se scutura ciresii de floare.  El statea pe fotoliu privind-o cu ochii umezi. Ea i se aseza in brate si incercand sa de bucure de caldura imbratisarii lui pentru aceste clipe pretioase.

         Dana, trebuie sa iti spun ceva.

         Da. Ascult. Desi in sinea ei nu ar fi vrut sa il lase sa continue. Stia deja. De ce sa ii mai vorbeasca. Ar fi vrut sa ii asculte tacerea.

         Dana, Tu te-ai uitat atenta la mine?

         Da.

         Si nu ai remacat nimic?

         Ce sa remarc?

         Ai vazut ca eu sunt bronzat?

         Toti suntem bronzati. Si eu sunt.

         Da. Dar eu sunt de la natura.

         Si eu sunt de la natura, spuse ea. Apoi, se opri. Intelese. Continua zambind. Si? Ce e cu asta?

         Ma mai iubesti acum cand stii? O sa vrei sa te mai intalnesti cu mine?

         Te iubesc mai mult acum cand stiu. Mereu mi-au placut barbatii bruneti cu tenul creol. Il imbratisa si il saruta pe amandoi obrajii, pe frunte, pe ochi, pe buze.

Lui mai ca ii dadusera lacrimile de emotie si de riscul pe care si-l asumase spunandu-i.

         Trebuia sa iti spun adevarul. Nu pot dormi de cateva zile gandidu-ma la felul in care vei reactiona. M-am temut sa nu ma respingi din cauza asta. Sunt multe “rumance” care nu ar putea accepta in ruptul capului compania unui tigan.

         Eu nu sunt genul acela de “rumanca”. Sunt altfel. Si pe urma imi placi. Fiecare om arata si se poarta dupa cum ii este sufletul. Eu nu judec oamenii dupa clisee. Eu cred ca fiecare e unic in felul lui si definit de ceea ce face, asa ca te rog sa nu-ti mai faci probleme vreodata in privinta asta.

El se uita la ea lung. Ii e si mai draga. Bolovanul acela greu ii disparuse de pe umeri iar orizonturile se deschid largi, invitand la calatorie. Ii oferi un cadou, facut special pentru ea. Un batran artist ce facea tablouri din bucatie de piele, produse dupa un tablou celebru, doua palme lipite pentru rugaciune. “Doamne, fa-o sa se indragosteasca de mine si sa ma iubeasca macar jumatate cat o iubesc eu”.

         La multi ani, Dana! Stiu ca e ziua ta peste doua zile dar nu voi fi aici. Plec intr-o delegatie si am vrut sa fiu prima persoana care iti ofera cadoul si te felicita.

         Multumesc, dragule. Adevaratele daruri sunt cele care vin din adancul sufletului iar ce mi-ai oferit azi a fost un dar minunat. Pentru mine asta conteaza.