Pana la stele si inapoi (5)


Dana era de felul ei matinala. Credea ca ora care s-a nascut, intr-o dimineata de luni, pe la ora 7 si-a pus amprenta si o face sa se trezeasca uneori inainte de rasaritul soarelui. Avea nevoie de meditatia matinala la cafea, ca sa isi organizeze ziua, ori gandurile. Se gandi la promotiile de iarna si isi facu o agenda de clienti carora sa le faca oferte. Dadu cateva telefoane si primi rezultate incurajatoare. Stabili cateva intalniri pe sfarsitul saptamanii. Telefonul lui Alex o inveseli.
– Buna dimineata! Esti cam matinal. Nu ai somn?
– Nu. Eu dorm putin. Cum a fost weekendul?
– A fost, a trecut, acum e o alta saptamana. Sa vorbim despre ce va fi.
– Sunt de acord. Ai program azi? Vrei sa iesim?
– Nu am nimic programat. Unde?
– Vedem la fata locului.
– Bine. Te astept, spuse ea fara sa stie ca el era deja in fata blocului, asteptand cu nerabdare sa o vada. Dana se imbraca lejer, cu o fusta lunga de in, bej si o bluza albastra, fara maneci, de culoarea cicoarei. Cobori si se aseza in masina, studiindu-l. Era imbracat in pantaloni sport, pana sub genunchi si in tricou, tinuta de picnic ori de sport.
– Unde mergem?
– La plaja.
– Pai…eu nu am costum de baie. Stai sa ma duc sa mi-l iau. Cobori sa isi ia costumul. Alex zambi. “La ce i-o fi trebuind costumul?”
-Isi lua la repezeala costumul ei de culoarea soarelui, in nuante de oranj si se intoarse. Incepura sa ii placa iesirile acestea si se gandi ce norocoasa poate sa fie femeie, care un astfel de sot langa ea. Isi aduse aminte de casnicia ei, de cei 15 ani in care nu facuse nici un concediu, statuse mereu acasa. Mereu in casa, pana si iesirile la cofetarie erau foarte rare. I se parea ca avut o viata moarta iar acum reinvia. “Ce o fi cautand el? Nu e genul de barbat la vanatoare, de dragul aventurii. Are in el atata sinceritate si seninatate! Privirile lui spuneau asta. Nu cred ca va rezista povestea aceasta mult timp. Mai bine sa o las asa si sa ma bucur de putinele ei momente fericite. De ce ar vrea sa fie cu mine? Cand o sa vada cate probleme am, o sa fuga cat o vedea cu ochii. Nu sunt pentru el. Nu din punct de vderere inteectual. Dar el e genul care nu a trecut prin geutati materiale si nu stie ce sunt acelea. Eu am fost mereu nevoita sa fac compromisuri, sa fac lucruri pe care nu le-as fi facut, doar ca sa pot razbate si sa trec mai departe. Ma doare sufletul pentru asta, dar nu am avut de ales. Poate ca e mai bine sa ii spun. De ce sa il fac sa sufere si sa se amageasca singur? Sau poate ca nu. De ce sa ii dau motive sa ma judece?”
– Dana, mergem la Sfantu Ion?
– Da. Imi pace zona si ma duc acolo unori cu prietenele la plimbare ori la plaja.
Sfantu Ion e o parte a Clujului, o padure traversata de sosea, unde merge lumea in weekend la iarba verde ori la plaja. Sunt in zona doar cateva vile izolate si e preferata clujenilor pentru alternativa strandului. In cursul saptamanii insa, zona e apoape pustie. Drumul serpuind prin padure, trecand prin luminisuri ajunge pana in Faget. Se oprira undeva la mijlocul distantei. Alex cauta din privire o zona mai retrasa, cu iarba inalta, la 50 de metri de sosea. Intinse patura si statura la soare. Gesturile ei erau calme si naturale. El ii lua o suvita de par si i-o rasuci pe deget, apoi, in timp ce ea ii povestea, se apropie sa ii simta parfumul ei cald, ii mangaie obrazul. Se trezi ca o imbratiseaza si ii inchide gura cu un sarut. Era atat de insetat! Focul acesta il mistuia pe dinauntru de cand o cunoscuse. O dorea si astepta clipa aceasta cu nerbdarea nefericitului insetat, in desert. Pielea ei fina cu bronzul auriu il facu sa tremure de emotie la atingerea ei iar mii de volti ii strabatura corpul. Nu se oprin insa. Facura dragoste acolo, in linistea padurii, in iarba inalte si fierbinte, cu soarele razand in suvitele ei rebele. Ea ii urmarea cu privirile ei negre conturul alburiu, precis al buzelor. Apoi inchise ochii lsandu-se imbratisata si trai cu intensitate momentul. Nu aveau pasiunea aceea mistuitoare a doi oameni care se intalnesc pentru a se dezlantui intr-un moment erotic. Era altceva, mai inalt si mai subtil, calm si fluid, ca si cum cineva in univers ar fi soptit:”acum e momentul”. Statura inca o vreme si plecara, ducand cu ei , in adancul sufletului o floare rara. Alex isi dorea deja alte iesiri si o simtea din ce in ce mai adanc in fiinta lui, ca si cum ar fi fost partea lui de suflet calatoare, care s-a intors acasa.
Ajun in parcarea din fata blocului sau, Alex o mai suna o data.
– Dana, esti bine?
– Da. De ce intrebi?
– Vroiam sa ma asigur. Sper ca nu am facut ceva care sa te supere.?
– Nu. Ma simt foarte bine. Dar tu?
– Eu… Eu ma simt atat de fericit! Pot sa iti spun ca a fost minunat si ca deja mi-e dor de tine?
Dana se trezi zambind la sentimentele abia nascute iar ziua petrecuta cu el era ca o saptamana de vacanta intr-o zona exotica.
– A fost o zi frumoasa si iti doresc sa fie la fel in continuare! Vorbim maine.
Cat de frumoasa poate fi viata uneori! Acelasi gand le trecu prin minte amandurora, la capete diferite ale orasului, ca o conexiune care s-a deschis. Dana se intoarse insa din nou la gandurile si apasarile ei. “Libertatea are pretul ei si il platesc cu fiecare secunda pe care o traiesc!”

Posted on 11 Mai 2013, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. Nice story …., with subtle language
    wonderful day my friend

    friendly greetings, calligraphy Nusantara

  2. Am citit. Ca povestile-povesti, cum nu prea mai gasesti.

    • asa zici? e doar un inceput de poveste.🙂 Poate mai gasesti. Noua ne place sa credem ca doar noua ni se pot intampla astfel de lucruri. Nu odta am avut ocazia sa constat ca si altii au trecut prin aceleasi experiente.

      • Da, aici am remarcat ca gresim des. Credem ca doar noua ni se intampla, ca doar noi am fost, am vazut, doar noi stim. Per general, fiecare om e o poveste.

      • NU gresim. Raportam viata la propria existenta. E uman. De cate ori nu am auzit expresia:”eu nu as face niciodata asa ceva!” ? Fiecare credem ca propria viziune despre viata e cea mai buna. Si avem argumente pentru asta.

  3. Ha ! Ha ! Suspansul din ritmul aceastei povestiri e nemaipomenit. Eu acum abia astept momentul tragic-dramatic ivindu-se imediat dupa colt dupa urmatoarele 600 de cuvinte, poate chiar numai 300, cine stie ?! Zau, eu cred ca ai putea deveni o scriitoare de mare succes si in legatura cu posibile povesti de gen mistere politiste sau thriller, pt ca felul in care scrii chiar ca atrage cititorul asa sa fie deosebit de curios ce lovitura de teatru sau dezvaluire poate urma !

    • Rudolph, zici ca are suspans? Eu tare as fi curioasa sa ma pun in pielea cititorului sa vad cum citeste si simte el ce scriu. Atunci cred ca esti pregatit pentru ce urmeaza, ca e intradevar interesant.🙂

  4. Frumoasă poveste! O poveste de iubire care trebuie să înfrunte niște realități și greutățile vieții de zi cu zi. Gândul despre libertate, din finalul poveștii…. foarte adevărat…
    Abia aștept continuarea!
    O seară frumoasă, dragă Gabriela!🙂

  5. Mă uitam la un comentariu de-al tău de mai sus, unde spuneai ce lesne ne raportăm la propria viață și tragem repede ”verdicte”, susținând că nouă nu ni se pot întâmpla astfel de situații. Ba bine că nu! Viața asta este atât de plină de surprize, iar ceea ce poate părea ”imposibil”, se întâmplă când ne așteptăm mai puțin. Tocmai aici este tot farmecul! Sunt de acord că iubirea nu vine ca-n filme, iar cel mai adesea o clipă de iubire ”furată” este mai neprețuită decât ani întregi de viață anostă, ternă….
    Numai bine, Gabriela dragă!🙂

    • Oamenilor le place sa-i judece pe altii. Asta le da impresia ca ei sunt corecti si superiori, ca ei nu gresesc. Un bun prieten imi spunea ca:” atunci cand aratatorul tau arata spre altcineva celelalte 4 degete arata spre tine.”

  6. Eu insumi am trait atat de multe in viata asta incat nu as putea judeca pe nimeni. Niciodata.
    Un singur lucru am sa punctez: scena aceea mai delicata ai rezolvat-o atat de simplu, fara exagerari, fara cuvinte mari…si asta mi-a placut foarte mult.🙂
    Astept continuarea…chiar daca ajung rar fiindca sunt prinsa in tot felul de chestii🙂

    • Frumusetea consta in lucrurile simple.🙂
      Eu am invatat sa nu judec pe nimeni. Viata e atat de surpinzatoare iar lucrurile pe care crezi ca nu le-ai face vreodata, s-ar putea sa le faci. In plus, fiecare are dreptul sa isi decida propria existenta si sa si-o traiasca asa cum doreste, daca nu ingradeste libertatea celuilalt. Mie nu-mi plac oamenii care traiesc de fatada, ascunzandu-se, sa para ceva, iar dincolo de gard e altceva.

  1. Pingback: HW « Daurel's Blog

  2. Pingback: Turcia mea – Side | Tiberiuorasanu's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: