Pe langa cine am trecut azi?


Din perspectiva pietonul vezi lumea altfel, de la nivelul solului, aproape sa o atingi cu degetul sa ii simti respiratia si parfumurile. La asta gandeam cand ma indreptam spre birou. Ma uit la oameni, ca si cum as vedea intr-o fantana. Tanarul cu trandafirul in mana, batranica de pe banca lasand sa se vada o sacosa cu niste maruntisuri dupa care sigur, cautase cateva ore, cel mai ieftin pret, femeile acelea razand, barfind vreo cunostinta, studentii plutind intr-un spatiu desupra solului cu discutiile lor despre traznai ori despre siinta. Ma uit in intersectia cu sens giratoriu. La volan, fete implacabile, ori vesele, oameni vorbin la mobil cu castile pe urechi ori ascultand muzica. Un amfiteatru in miscare cu personaje care se schimba ametitor, viata cu destinele ei intersectate ori paralele. Ajung in zona in care sunt cateva banci. Clientii asteapta cuminti, in randuri ordonate. De ce or fi asteptand cand e plin de banci pe toate drumurile? Nu am gasit explicatia logica la asta. Vad oamenii cum ies pe usilor acestora impovarati, cu sufletele stranse n jurul lor ca niste esarfe sa ii protejeze. Au platit, acum sunt mai usori, insa au in jurul lor doar esarfa aceea. O privesc pe doamna aceea eleganta cu pardesiul alb. Parul negru, lucios,cazandu-i pe umeri, ii contrasteaza placut cu imbracamintea. Fata ii e palida si buzele nefiresc de rosii desi nu e rujata. Trec pe langa ea si fac cativa pasi. Ceva imi atrage privirile inapoi. Strangea in pumn o hartie scrisa, ca o scrisoare citita recent. Ii vedeam fata transfigurata si ochii privind in gol. Ii simt tremurul pasilor. Isi misca buzele vrand sa spuna ceva indefinit. Langa primul stalp de beton se opreste si da cu capul de el si pleaca mai departe. La urmatorul perete se loveste din nou, ca si cum as vrea sa si-l zdrobeasca cu buna stiinta. Inainteaza. Nu merge. Pluteste intre pamant si un univers pe care nu il cunosc. Descoperi langa scuar o banca. Tamplele ii sangerau. Se aseza orbecaind. M-am apropiat incet. M-a durut durerea din ochii ei ce innotau in lacrimi.
– Va simtiti bine?- Intrebarea mea venea aiurea. Nu avea cum sa se simta bine.- Va pot ajuta cu ceva? Ce s-a intamplat?
Trecatorii privesc cu curiozitate. Nimeni nu schiteaza un gest. Ii ofer un servetel sa isi starga lacrimile. Imi cedeaza in schimbul lui hartie din pumnul inclestat. Imi arunc o privire. E o scrisoare. ”Si pentru ca ai vrut sa imi dai cu piciorul si m-ai trimis inapoi la ai mei, sa rada lumea de mine ca mi-ai dat papucii, am zis sa iti dau o lectie. Ti-am golit contul si am plecat in lumea larga cu o alta mai frumoasa. Sa nu uit, cheia am lasat-o la lucru, la sefu’. Poti sa o recuperezi. ”
Am mai apucat sa vad semnatura: ”Mitica ”
– Ma scuzati ca va intreb: aveti casa?
Ea incuviinteaza mut.

– Aveti din ce sa va intretineti.- Raspunsul e pozitiv.
– Nu mai fiti suparata. De el nu aveati nevoie. Banii furati nu ii vor ajunge pentru tot restul vietii. Va comand un taxi sa va duca acasa. Si nu uitati, universul se invarte si fara Mitica.
Am asteptat sa o vad urcata in taxi cu recomandarea precisa unde sa o lase.
Am respirat usurata. Soarele stralucea si mi-a ras peste gene. O batrana vinde narcise si lalele. Pe langa cine am trecut azi? Pe langa nimeni. Am intrat prin viata de-a dreptul.

Posted on 4 Martie 2013, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 27 comentarii.

  1. Cate astfel de suferinte nu intalnim in mersul vietii noastre… Pe unele le aflam, pe altele nici macar nu le intuim…Si mai sunt si ale noastre, pe langa care trec zilnic atatia alti oameni, cunoscuti sau nu… si nu le intuiesc.

    • Cand vezi suferinte atat de dramatice, parca uiti putin de ale tale. Cel putin eu, asa sunt. cel putin eu asa sunt. Mereu gata de a lua pozitie si atitudine fata de cei care sufera ori sunt nedreptatiti. O vorba buna, un zambet, fac cat o mina de aur atinci cand treci prin situatii in care simti ca iti fuge pamantul de sub picioare.

  2. Am mai zis, FIECARE om are dramele lui, povestea lui, indiferent ca lasa sa se vada asta sau nu. Nu-i putem ajuta pe fiecare, putem doar sa le respectam suferinta si sa ne gandim la asta inainte sa-i judecam sau sa-i catalogam. Suntem diferiti si totusi la fel.

    • In situatii extreme oamenii fac lucruri extreme. Pr min m-a socat gestul femeii de a se da cu capul de perti, la propriu. Asa ceva nu vezi in fiecare zi si a fost o reactie la o reactie cazuta din senin.

  3. Are dreptate Raul. Aș spune chiar că nici nu trebuie să-i judecăm pe oameni. Să-i ajutăm sau doar să-i compătimim ori să-i ignorăm, după cum merită fiecare dintre cei care suferă. Motivele suferințelor sunt foarte diverse…

    • Eu am invatat demult sa nu ii judec si nici sa ii inteleg. Am remarcat ca oamenii, cei pe care ii cunosti, fac uneori suprize din cele mai neasteptate. Daca ajut pe cineva o fac fara ideea unei rasplate ori a intoarcerii acelui serviciu, ci pentru multumirea mea interioara.

  4. Toți intrăm de-a dreptul în viață.
    Doar că doar unora le trece prin minte că dând cu capul într-un stâlp s-ar putea trezi la timp.
    O zi cu multe lalele îți doresc, Gabriela!

    • Multumesc, Gina. Ma gandeam prin ce soc a trecut femeia respectiva de a a reactionat asa. Despre ce suma sa fi fost vorba si ce pentru ce erau destinati banii aceia. Multumesc de urarile cu lalele. Imi sunt foarte dragi! Impart cu tine buchetul, pe din doua. Asa sunt de doua ori bucuroasa.🙂

  5. Oare ne dam seama ca fiecare om are limitele sale? Si ca o „ciupitura de tantar” pentru unii, este „sfarsitul lumii” pentru altii?

    • Mihai, eu zic ca nu prea ne dam seama. Cati oameni au trecut nesmtitori pe langa biata femeie? Nu s-a oprit nimeni sa ii intinda o mana. S-au oprit poate o secunda sa se mire de ceva nemaivazut si au trecut. Cui ii pasa de drama ei? Nimanui. Era singura cu durerea sa coplesitoare.

  6. Un adevarat domn Mitica asta! Nu numai ca i-a golit contul, dar a trebuit s-o informeze si ca a plecat in lume cu alta mai tanara si mai frumoasa.
    Din partea mea: Drum bun, cale batuta!

    • Ma gandesc ce caractere infecte pot sa aiba unii. Sa nenorocesti pe cineva ca nu ti-a placut. Insa, pe lumea asta, fiecare lucruu are plata lui. Si platile acestea nu se fac in bani.

  7. draga mea, se spune că în spatele fiecărui yâmbet este o cruce!
    regret că nu ai reușit să postezi în intervalul potrivit.

    • Ei, dar ai vazut ce am facut? Am respectat tema dar am uitat de cuvinte. Asa ca…l-am lasat sa-mi fie invatatura de minte. :))

      • cuvintele sunt pentru sâmbătă, tema este pentru luni… sunt de fapt două jocuri, gabriela, nu unul!😉 deci ai făcut bine ce ai făcut, nu merita să stea deoparte.

  8. Mi-a placut ff mult aceasta poveste exact asa cum a fost ea scrisa, inclusiv inceputul ei care m-a atras catre a o citi pe toata, desi recunosc ca nu prea aveam chef de inca o drama feminina ! Si mie imi place ff mult sa merg pe jos asa la nivel de hoinareala de cate ori ma aflu turist in vreun loc nou, si imi place asta mai mult decat ar fi sa vizitez obiectivelle turistice anuntate in ghidul local pt turisti, chiar si daca aceastea sunt de renume international. Chiar mi-am amintit de prima oara cand am fost la Londra si mi-am petrecut majoritatea timpului pur si simplu mergand prin diverse cartiere sau stand pe cate o banca pe undeva in vreun parc, uneori chiar intrand in conversatie simpla cu diversi care vindeau diverse chestii total banale, gen articole de bacanie, nu suveniruri, sau pur si simplu rasfoind vreun ziar local luat de la chiosc. Si asta imi place sa fac uneori, mai ales in localitatile mici, nu alea mari ca Londra, sa cumpar la intamplare cate un ziar local, chiar si daca nu inteleg limba locului prea bine, si sa il rasfoiesc, sa ma uit la titluri la poze, poate chiar sa citesc si cate o propozitie, sa intru in magazine mici de cartier, etc…chestiile astea pe mine ma relaxeaza mai mult decat orice vizita la orice muzeu sau chiar si decat a sta pe o plaja exotica cu un suc in mana ! Nu ma uit neaparat insistent asa la toti trecatorii si nu prea obisnuiesc sa imi imginez povesti sau sa imi pun intrebari despre vietile lor, dar desiigur ca daca trece cineva mai remarcabil in vreun fell anume am sa remarc acea persoana si poate am sa o si tin minte daca se intampla sa interactionez cu ea. Adesea mie mi se intampla ca oamenii imi cer indicatii pe unde sa o ia ca sa ajunga la vreo strada sau la un obiectiv anume, desi desigur ca eu sunt totall pe dinafara, si se si vede ca nu sunt de-al locului…cel putin vanzatorii din magazine isis dau imediat seama ca sunt un strain total !…insa oamenii de pe strada, de obicei cei mai in varsta nu stiu cum isi inchipuie ca parca as fi de-al locului ca efectiv toate pensionarele pe mine ma gasesc sa ma intrebe cum sa ajunga la vreo policlinica sau la vreo farmacie !! Cred ca aerul meu de obicei clar pierdut asa in spatiu plus faptul ca sunt imbracat de obicei mai sobru si uni de parca as fi un cineva in vreo uniforma mai mult sau mai putin oficiala, lor li se pare poate mai putin amenintator si echivaleaza asta poate in mintea lor cu cineva probabil mai binevoitor si bine dispus care are timp sa ajute diversi oameni rataciti !!

    • Raul, pai din introducerea comentariului, am vazut ca faci tot ceea ce trebuie, sa intri in atmosfera locului. Iar aerul tau detasat ii lasa pe cei din jurul tau sa creada ca esti localnic. Asa ca nu vad de ce esti suprins.🙂
      Calatoria pe jos, ca pieton este de fiecare data o revelatie, descoperi, vezi, auzi, simti, intri in contact, interactionezi, reactionezi. Plimbarea este vie ca si cum ai trai o scena de viata intr-un amfiteatru ce se deplaseaza in functie de destinatia ta.

  9. In legatura cu acea scrisoare concreta, asta poate fi o proba destul de semnificativa pt o eventuala urmarire penala pt frauda sau escrocherie, in caz ca tipul nu era co-semnatar la acel cont bancar. Daca era insa co-semnatar ingaduit de acea femeie, atunci nu cred ca poate fi urmarit penal. Insa de obiceii functionarii de banca profesionisti sunt destul de atenti cu chestiile astea cand cineva brusc adauga pe altcineva co-semnatar la un cont de banca, mai ales daca acea persoana nu e in relatie de rudenie oficiala, inclusiv casatorie cu cealalata persoana. Eu stiu ca odata am avut un cont de banca impreuna cu tata fiind si el co-semnatar,pt ca ba eram eu plecat pe undeva, ba era el plecat si doream sa putem sa platim niste facturi din contul ala, asa ca serviciu reciprocunul pt altul, chiar si in caz ca nu eram plecati dar era poate unul ocupat si sa nu ne trambalam amandoi de colo colo, si zau, functionarii de banca au fost ff atenti, chiar si daca aveam acelasi nume de familie desigur, tot ne-au cerut si certificatul de nastere, plus ne-au avertizat pe amandoi separat ce drepturi si obligatii avem si la ce ne putem astepta unul fata de altul in legatura cu acea suma de bani, asa just in case sa nu existe probleme…mie asta mi s-a parut cu adevarat ridicol si cam exagerat la vremea aia, mai ales daca e vorba de un tata si un fiu, dar uite ca imi dau seama cum se pot crea probleme !

  10. E adevarat ce spui Raul. Gandeste-te ca Mitica a plecat poate din tara. Pana il cauta ori poate ca nu il gaseste nimeni, e atata irosire si apoi, e sigur ca nu va mai avea banii sa ii returneze. Drama femeii era probabil abuzul la increderea pe care i-a acordat-o individului. Nu faptul ca a plecat cu alta mai frumoasa ci ca i-a acordat credit moral unui individ care o dispretuia dar care a jucat teatru in fata ei.

  11. Mitzaa Biciclista

    Mitică a furat şi inima şi banii. Ambele, cu puţin efort, recuperabile.
    Întotdeauna hoţii îmi crează stări de panică. Parcă mă muşcă cineva de un ochi. Nu mi-e frică de proşti, de cretini, de ticăloşi sau prefăcuţi. De hoţi însă…

  12. Nu numai ca i-a furat dar a vrut sa ii dea ei o lectie. Sunt lucruri din viata, la care nu te astepti si te fac in momentul in care te confrunti cu ele, sa ai impresia ca ti se prabuseste universul.

  13. Da, este intr-adevar important sa ne putem mentine respect fata de educatorii nostri, chiar si cei amatori nu profesionisti, caci altfel intr-adevar se pot prabusi universuri cand cineva este in pozitia totusi subordonata de elev fata de un posibil educator. Desi doare sa inveti anumite lucruri in mod mai eficient, chiar cu cele mai bune intentii ale unui educator, daca nu te potii sprijini pe dragostea si daruirea reala a acelui educator fata de tine, atunci acel invatat devine viciat ca o rana produsa cu autentica malevolenta de un explotator brutal. Desigur ca Mitica nu mi se pare de acest inalt nivell malevolent, ci doar un exploatator destul de ordinar sociopatic de oameni pe care ii simte mai vulnerabili decat ei, si se spune ca psihopatii, care nu sunt neaparat oameni introspectivi si/sau fini cunoascatori de oameni deosebit de rafinati, desi sunt incapabili de empatie, (de a simti ca celalalt, de a se simti in pantofii celuilalt), totusi au chiar un fel de „radar” asa sa simta cine e mai vulnerabil in jur si sa se ataseze si chiar sa-l faca pe celalat sa se ataseze de ei chiar ff usor intr-un mod chiar autentic seducator fermecator initial. Dar nu toti sociopatii sunt de acest gen psihopatic, unii doar se multumesc la a fura portofele, nu se baga la a da si lovituri de genul celei de mai sus, iar bravada lui Mitica legata de ca „a gasit o tipa mai misto” mie nu mi se pare de un nivel psihopatic deosebit de inalt, ci mai mult ca o bravada infantila de un sociopat minor, care de fappt fusese deja speriiat sa nu fie prins cu mata-n sac, deoarece stim din povestte ca doamna avusese o tentativa sa-l goneasca probabil intuind pe undeva ce poama e. Dupa parerea mea, durerea doamnei din aceasta poveste nu este atat fata de cazul Mitica, ci e probabil o recapitulare a mai multor instante de inselaciune, posibila exploatare posibil chiar abuz la care a mai fst supusa aceasta doamna de-a lungul vietii ei, plus efectiv a fost ca o plama care a re-trimis-o la pozitia ierarhica (social) din care ea aspirase cu sinceritate umana sa se inalte, insa este real dificil de facut asa ceva pt un om obisnuit in zilele noastre, nu e ca-n romane, plus nu totii oamenii sunt inclinati structural pt a reusi intr-o asemenea antrepriza, desi multe vise bazate efectiv pe mentalitati si reclamele unei ere care promitea acest fel de ridicare ierarhica, in special sec 19 si 20 s-au sfaramat sii au si fost descrise ca atare in literatura. Nu e vina doamnei, desigur, ea a jucat fair-play pana in ultima clipa, totodata nu prea cred ca are ce invata in mod real concret din aceasta intamplare, desi ea, probabil constiincioasa din fire, doreste sa retina ceva. Pur si simplu a fost agresata de inca un sociopat, o chestie de altfel relativ banala, criminalitatea fiind in crestere atunci cand e criza economica mai peste tot. Cel mult sa se gandeasca sa fie mai putin increzatoare, insa asta ar merge probabil impotriva structurii e umane obisnuite, deoarece suspiciunea si cinismul exagerat NU fac parte din trasaturile obisnuite ale maj oamenilor lumii. Desigur, la nivel individual e trist, posibil tragic, si cred ca multi dintre comentatorii de mai sus au opinat echilibrat si corect, cu reala maturitate.

  14. Mitzaa Biciclista

    @Rudolph
    Citind comentariul tău mi-a venit să râd un pic, în sensul că deși mi s-a părut amuzant felul tău de a expune o analiză nu pot să nu recunosc că analiza în sine are o acuratețe deosebită.
    Desigur că Gabriela a descris o întâmplare de viață, lăsându-ne pe fiecare să tragem propriile concluzii.
    Oricum, a fost interesant să citesc părerea ta. Pe care o aprob și o susțin.

  15. „pe lumea asta, fiecare lucru are plata lui.” Vrem sa credem ca e asa. Uneori pare sa fie. Dar suferinta femeii tot nu o poate nimeni si nimic mangaia…Si chiar de respectivul va fi pedepsit cumva de instanta divina pe ea tot nu o mai ajuta cu nimic…
    Durerea ingrozitoare, umilinta, batjocura si suferinta nimeni nu le poate sterge din sufletul femeii ce se dadea cu capul de stalpi si ziduri…
    Mi-a venit sa plang…

    O seara buna, Gabriela!

    • Nu am vrut sa te intristez de ziua aceasta speciala. Viata ne pune uneori la incercari cumplit incat avem senzatia ca nu putem merge mai departe. Ne dam cu capul de pereti, apoi reflectam.A fost o incercare. Un semnal. Am invatat ceva? Suferim si mergem mai departe nestiuti in durerile si suferintele noastre.

      O seara placuta sa ai, Elly!

  1. Pingback: COPERTE DE CARTI - Fotografii si cuvinte

  2. Pingback: COPERTE DE CĂRȚI | Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: