Monthly Archives: martie 2013

Invitatie la film de scurt metraj, in Cafeneaua Turceasca


Saban, fiul lui Saban, nepotul lui Saban, este militar. Comandantul ii intreaba pe soldati, care ar vrea sa mearga intr-o misiune in tabara inamica. Toti soldatii se retrag iar Saban, aiurit cum e, ramane singur. ComandanButton CTtul crede ca a facut trei pasi in fata ca sa fie trimis asa ca il alege. I se da echipament radio, este camuflat cu o padure de frunze si e trimis taras, spre corturile inamice… Urmariti desfasurarea povestii, in filmuletul de cateva minute, care ruleaza in acest moment in Cafeneaua turceasca. Pe mine m-a distrat tipul si il vazusem in alte filmulete asemanatoare, anul trecut.

Reclame

Cu botul pe labe


George o gasise Magda tocmai din nordul tarii. A venit din Rovinari, un oras muncitoresc, saracacios, iar in ciuda faptului ca era locuit de mineri, oameni care pe vremuri aveau salarii mari, arata ca dupa dezastru. De fapt asta era realitatea locului. Dezastrul din minerit iesise la suprafata, negru si murdar, ca un miner la iesirea din sut. Asa ca mutarea la Cluj fu echivalentul cu a se muta undeva in occident.Poate ca si asta dorea. Sa dispara dintr-un peisaj care nu ii mai placea. Se acomoda perfect cu atmosfera, cu oamenii si cu felul lor direct si sincer de a fi, atat de diferit fata de comportamentul oltenilor. Ramasese impresionat ca ardelencele, desi fac niste figuri de blegute, de mana mereu cu sotul ori prietenul, sunt de fapt sefele casei. La ei, la Rovinari, femeia sta acasa, e intretinuta de barbat, are grija de copii, gateste si e mereu tinuta din scurt. Cu toate acestea, remarca incantat faptul ca, prin comparatie, casele ardelenilor sunt mult mai asezate si mai organizate, fiecare membru avand rolul lui bine definit in familie.
– Maica, hai te rog acasa. A venit sora-ta din Grecia si vrea sa te vada. Convins de disutia cu mama, dorul de sora pe care nu o vazuse de cativa ani, de cealalta sora de acasa si de nepotei, isi facu bagajele si porni la drum, cu trenul. Nu singur, ci cu prietena care nu accepta sa ramana singura acasa. Cum ea se pregatea mereu pe ultima suta de metri si nu avea notiunea calatoriilor si nici stresul lor, urcara in taxiul ce incepu sa goneasca spre gara, in ultimul moment cu privirile pe ceas ca pe cronometru.
– Grabiti-va va rog, ii spuse ea ferm taximetristului. Mai avem 10 minute pana pleaca trenul si nu avem biletul cumparat.
Taximetristul o privi zambind. Cunostea deja genul de calator asa ca nu obiecta. Facea parte din meseria lui.
– Incerc sa ajung cat mai repede. La care gara sa va duc? La cea noua ori la cea veche?
Tanara se afla in fata unei dileme. La asta nu se gandise. Dadu un raspuns la intamplare.
– La cea veche. Nimerise. Ajunsi in gara, il aseza pe el la coada si ea se duse sa vada de pe ce linie pleaca trenul. Linia intai. E foarte bine. Calatorii asteptau infrigurati pe peron. Lume multa, colorata, bagaje, sacose, cumparat de reviste, bomboane si sucuri.
– Am reusit, spuse George victorios aratandu-i biletele si cedandu-i-le. Se urcara in compartiment si se instalara confortabil.
– Ai vazut ca am ajuns la timp?
– Da draga, dar de ce atata stres?
– Ei, si daca pierdeam trenul ce era? Mare lucru. Venea altul. Pana la urma tot ajungeam la destinatie.
Usa compartimentului se deschise intrerupand conversatia.
– buna seara! Biletele si legitimatiile la control!
– Buna seara, zambi ea. Da-i te rog domnului controlor biletele.
– Parca ti le-am dat tie.
– Nu, deloc. Spuse ea bagand mana intr-un buzunar si dovedindu-i ca nu le are.
George se facu rosu si incepu sa se caute, in buzunarul de la sacou, la blugi. Magda deschise poseta lent, ca intr-o doara in timp ce conductorul era aproape convins ca nu au bilete.
– Aha. Le-am gasit. Erau in poseta. I le intinse cu nonsalanta conductorului. Acesta le composta si pleca grabit, sperand la alti calatori fara bilet.
De la Cluj la Targu Jiu este o distanta, cam 400 de kilometri asa ca era timp destul de discutii ori de citit. In Teius au ajuns tarziu, pe la 3 noaptea. Trebuie sa schimbe trenul. Nu e sigur de informatiile primite prin serviciul telefonic CFR si nu stie cu precizie la ce ora are legatura. Magda insa nu are apasari. In 24 de ore sigur vine ceva. E agitatie mare, au sosit doua trenuri, calatorii vin, pleaca, urca, coboara. George si Magda coboara pe peron, dezorientati, cautand incotro s-o apuce. O gara strain, prina intre doua trenuri si acele ceasornicului, oameni admoriti pe jumatat forfotind fiecare catre calea sa. Cine sa ii orienteze? ”Ghiseul Informatii” sta scris cu litere aurii pe un fond bej murdar. O cucoana bosumflata dincolo de ghiseu. George o interpeleaza, cu o voce stinsa, de teama sa nu ii eplodeze o grenada in mana.
– Nu va suparati, la ce ora si la ce linie pleaca acceleratul spre Targu jiu?
Degeaba. Tonul inrebarii nu avu darul sa o domoleasca pe cucoana ce se rasti intr-o ploaie de cuvinte.
– Pai ce tot latru eu aici de o jumatate de ora?!!! De ce nu sunteti atent? Si continua pe aceeasi nota fara sa ii ofere informatia.
Magda asista suprinsa la avalansa ”metaforica” recitata pe un ton rastit.
– Ei dracie! Lasa-ma pe mine! Intorcandu-se spre functionara in uniforma prelua conversatia cu siguranta omului care stie ce vrea si nu arevreme de pierdut.
– Doamna, aici, deasupra scrie Ghiseu de Infomatii nu Cusca. Nu sunteti pusa aici sa latrati ci sa faceti niste servicii. Sa dati informatii. Sunteti platita din banii nostri, daca nu va place ce faceti, cautati-va alt job. Si acum, acceleratul de Targu Jiu? Functionara a ramas fara replica.
– E in gara pe linia trei. Trebuie sa porneasca. Tinerii s-au intors in graba sa prinda trenul iar ceilalti calatori care asteptau cu teama la ghiseul razboinicei functionare au izbucnit in ras.
– Foarte bine i-ati spus. Asa obraznicie nu mai pomenesti. Trebuia sa o puna cineva cu botul pe labe.

Nela cu pantofii rosii


-Vrei sa ne vedem, a intrebat Felix? Nu-mi zice ca nu! Nu dorea sa accepte un refuz.

– Ma doare capul si vreau sa ma odihnesc. Venise de la serviciu, obosita de caldura de afara si de trafic. Iar acum inistenta lui o plictisea. Accepta totusi sa nu ii dea un refuz transant. Cand ne vedem?…Habar n-am. Cine stie? Candva. Niciodata, isi spuse ea in gand.

Sunt persoane care isi doresc foarte mult animale de rasa iar apoi constata ca nu le pot intretine. De multe ori, animalele acestea au nevoie de mai multa atentie decat proprietarii. Mandria si sentimental posesiei dipare in momentulred-shoes1 in care proprietarul intelege ca nu il poate pastra . Iar daca s- au atasat déjà, e dureros. Asa e si cu femeile. Barbatii si-ar dori orice femeie, iar cele sophisticate ar fi niste trofee in lista cuceririlor. Unii, inteleg ca exista femei la care pot doar sa gandeasca, sa fluiere a admiratie, usor golaneste in urma ei, doar, doar ea, le va arunca vreodata vreo privire. Nu le vor putea avea niciodata dar fluieratul acela admirativ va compensa asta. Felix, la cei 35 de ani ai sai, e un tanar obisnuit fara mari aspiratii de la viata. Lucreaza in constructii . Bine legat, cu tenul intins si bronzat, cu mainile batucite de muncile grele, el are o alura sportiva si nu ii dai varsta pe care o are. Chiar daca e un om simplu, ii place sa fie ingrijit, imbracat elegant si spera sa isi ia in curand un BMW, ca orice barbat care vrea sa fie observat. E divortat si plin de dezamagire, de relatiile cu femeile. E pretentios , stie ce sa isi doreasca dar, in privinta lor nu intelege cum se face ca, ori nu il iau in serios, ori relatiile se termina prost. Asa ca si-a propus sa nu se indragosteasca. Se poate trai si fara sa fii intr-o relatie serioasa. Dar in viata, lucrurile se intampla de multe ori altfel de cum iti propui.

***

Pe Nela a vazut-o odata pe strada discutand cu un amic. I s-a parut speciala. E o blonda inalta, cu trasaturi frumoase si delicate, cu o privire directa si patrunzatoare. Are o voce calda, un timbru placut pe care nu il poate uita. S-a dat peste cap sa obtina o intalnire cu ea.. S-au vazut de doua ori. Apoi ea a conchis ca nu e genul ei. A inteles ca el nu vrea responsabilitati, nici familie. Ea cauta stabilitate, nu sa experimenteze noi relatii sau sa se iroseasca in unele fara perspectiva. Asa ca, Nela i-a spus stop. Foarte lovit in amorul propriu, furios pe decizia ei avea senzatia vaga ca ii trece printre degete o ocazie interesanta. Si-a dat seama ca, s-a indragostit acum, cand relatia lor abia inceputa, se terminase. De o vreme incoace, Felix e de nerecunoscut. Face tot felul de lucruri neobisnuite pentru el. Uneori, se trezea ajungand in fata blocului ei. Se aseza pe o banca in apropiere si astepta cu rabdarea omului care are de trecut marea. Se considera norocos cand o vedea aparand. Toata asteptarea lui i se parea foarte scurta si era fericit ca o poate observa in timp ce el era nevazut. A mers cu umilinta pana acolo incat a rugat-o sa il lase, sa ii aduca ziarul in fiecare dimineata sau sa faca la piata in locul ei. Orice. Doar sa o poata zari sau sa stea de vorba cu ea. Evident ca ea a refuzat categoric. A incercat sa vada ce se intampla daca vine, neanuntat. Poate ca de jena o sa il invite inauntru. Nela e o fire spontana. Reactiile de moment o surprind pana si pe ea. Cand a deschis si l-a vazut in prag pe Felix, nu a scos un cuvant si i-a trantit usa in nas. In alta situatie el si-ar fi iesit din minti. Dar, acum, nu a zis nimic. A plecat acasa. Alta data, a oprit-o pe strada sa o invite la cafea.
– Ce mare lucru sa vii la o cafea? Uite, chiar aici la complexul comercial, la cafenea. Ea accepta, doar ca sa scape de reprosurile lui. El o lua de mana, crezand ca o sa o duca in alta parte. Si o tinu strans, sa nu plece, facndu-se ca nu intelege smucirile ei de evadare.

– Ia lasa-ma putin de mana, i-a zis ea, oprindu-se in mijlocul strazii. In secunda urmatoare doua palme paralele au venit cu viteza peste obrajii lui bronzati. Nu mai pune mana pe mine! Ma duc doar acolo unde vreau eu si gata! S-a temut ca barbatul de langa ea, umilit, sa nu riposteze.

– Se vede tare, a intrebat el cu o roseata subita in obraji si privind in jur sa vada cate lumea a remarcat scena? Ea zambi.

***

Felix statea acum, in fata blocului ei, asteptand ca si alte dati. Ea aparu cu rochia albastra plina de margarete si incaltata cu pantofii rosii, cu tocuri inalte. Ii placea sa o vada purtand pantofi cu tocuri. Hmm….parca zicea ca o doare capul. I-o fi trecut? O urmari incet. O vazu urcand intr-o masina argintie. Felix se urca si el in taxi si urmari masina. Dealtfel nici nu-i fu prea greu. Se oprise la o gradina de vara, aproape de centru. Cand ajunsese si el, Ea si necunoscutul erau déjà la o masa si consultau meniul. Felix nu mai putea de ciuda. Un sentiment neplacut il rodea in interior. S-a asezat si el la o masa langa cei doi. Nela l-a vazut dar l-a ignorat total. Asta l-a starnit foarte tare. Atunci simti ca e momentul sa treaca la atac desi nu stia exact ce sa faca. Se apropie de cei doi si ii intreba daca poate sa stea cu ei la masa. Ea spuse ca nu, tipul in schimb, accepta. Asa ca, vor servi masa in 3. Nela se simtea stanjenita de situatie si lui Felix ii facea placere.

– I-ai spus si lui, intreba Felix?

– Ce sa ii spun?

– Ca am fost impreuna.

– Am fost impreuna, ii spune Nela barbatului. Dar nu mai suntem. Si intorcandu-se spre Felix. Acum i-am spus. Esti multumit?

– Hmmm…si mi-e imi ziceai ca te doare capul, continua Felix. Iar tu “frumosule”, o sa stau de vorba cu tine dupa ce iesim de aici.

“Frumosul” nu-si merita apelativul acesta dar se arata ingrijorat de turnura pe care a luat-o situatia. Nela ii zise ca Felix, a facut o obsesie , si ca nu e de vina ea pentru asta. Simti ca privirile celor din jur erau indreptate asupra ei . Nela dadu sa se ridice si sa plece, dar necunoscutul o ruga sa ramana. Furioasa se intoarse spre Felix.

– Si tu frumosule, nu ai oglinda sa te vezi? Ia-ti sucul de aici si du-te in alta parte. Aduna-ti mintile, fa-ti ordine in viata, cauta-ti ceva util de facut si nu te mai vaieta ca o muiere. Si lasa-ma in pace odata! Cu coada intre picioare, ca un caine batut, Felix se retrase.

– Bine ca ai ramas. Cine stie ce mi-ar fi facut? Rasufla el usurat ca trecuse primejdia. Nela se dumiri imediat ca de fapt, necunoscutul era ingrijorat doar pentru confortul lui. Astepta sa fie protejat de ea. Cu o privire taioasa si plina de dispret, Nela se ridica de la masa indreptandu-si rochia si pleca.

– Sa nu ma mai cauti! Nici tu! Sa nu mai aud de voi!

In urma ei un usor parfum si sunetul pantofilor rosii, cu tocuri inalte, se pierdura in ecou, pe dalele terasei, printre clinchete de pahare si muzica ambientala. Barbatii!!!

O invitatie la ceai turcesc


Turkish_tea

 

 

 

 

 

Nu se poate sa calatoriti prin Turcia si sa ratati ocazia de a savura un ceai turcesc, servit in pahare cu o forma traditionala speciala. Ceaiul turcesc, cu o culoare rosiatica, desi e obtinut din frunze de ceai negru, esteButton CT aromat si savuros si este oferit cu ospitalitate peste tot, in case, la receptii, la o intalnire de afaceri. Despre cultura ceaiului si despre modul de preparare o sa aflati trecand pragul Cafenelei Turcesti in seara asta. De asemenea am pregatita si o reprezentatie de muzica si dans oriental care o sa va incante sfarsitul de sptamana si seara aceasta.

despre obiceiul fumatului la turci si narghilea


O continuare a povestii despre cafea, cu alte placeriButton CT mai mult sau mai putin sanatoase ale turcilor, va asteapta in aceasta seara in cafenea. ”Fumezi ca un turc” e o expresie pe care o auzim uneori. Desi au cunoscut tutunul odata cu ceilalti europeni, turcii l-au apreciat si consumat insa cu mai multa placere si au descoperit noi moduri ori instrumente. Daca vreti sa cititi cate ceva despre acestea va invit in Cafeneaua turceasca.

cafea turceasca si arome exotice


Turkish Coffee @ kafe.depdep.org

Azi, am pregatit o cafea turceasca, traditionala.  Un ibric de alama, o ceasca de ceramica, in motive turcesti si un pahar de apa rece sunt gata pregatite pentru fiecare invitat. Sunt si dulciuri dac doriti. Puteti rezista fara sa gustati putin din aroma unei cafele turcesti autentice? Eu zic ca nu.  Asadar sunteti bineveniti in Cafeneaua turceasca.