Sunt ca o carte deschisa


Dragi prieteni, azi va propun o povestire de viata altfel. Stiu ca, poate de multe, ori ati fost curiosi sa cunoasteti personajele despre care scriu.
Se numeste Any Sarmasan si e prietena mea de vreo 8 ani. Nu ne-am vazut in ultimii 6 dar vorbim des pe internet. Ne-am cunoscut in redactia unui ziar clujean.Any Ea inaltuta, cu parul saten roscat si ochii albastri, cu un ten alb. O fata frumoasa ce venea in fiecare dimineata cu autobuzul, dintr-o localitate aflata la 40 de kilometri. Cum legaturile erau proaste si circulau putine autobuze, pleca de acasa la 5 dimineata si era la 7 in redactie desi programul incepea la 8. Pleca din redactie la 4 dupa amiaza. Constiincioasa in privinta muncii sale, zambitoare si deschisa. Ne-am imprietenit repede. Ne legau niste experiente de viata asemanatoare. Amandoua recent divortate, amandoua aveam cate un baiat adolescent. Am fost surprinsa cand am aflat ca fiul ei era cu tatal sau si mi-a spus in doua cuvinte ca, acesta inscenase o situatie, incat instanta sa i-l incredinteze lui. Am asistat cand a primit o invitatie la politie pentru ca , fostul ei sot, desi primise de la ea pensia copilului in mana si nu recunostea. Iar acum ii cerea sa ii mai plateasca odata. Daca nu as fi lucrat inainte la judecatorie si nu as fi vazut la cate mojicii se dedau unii barbati cand divorteaza, poate ca nu as fi crezut. I-a platit individului inca o data pensia de intretinere pentru copil. Dupa cateva luni, Any a renuntat la naveta si a inchiriat un apartament in acelasi bloc cu mine. Gateam uneori impreuna. Intr-o zi, ramaseseram fara bani si ne trebuia paine la mancarea pe care o gatisem. Ne-am intors pe dos portmoneele si posetele si am stors ultimii banuti, furisati prin toate cotloanele. Mi-a spus:” candva, cand nu o sa mai fim in tara, o sa ne aducem aminte razand de clipele acestea”. Eu nu le-am uitat. In urma cu cateva zile,. Am citit pe blogul Ginei, ca ”dragostea inseamna sa scrii ”Te iubesc” pe praful de pe mobila.” Atunci mi-am amintit de Any si de umilinta la care o supuse sotul ei. Am scris o postare cu secvente din viata ei. Evadarea. Unii dintre voi ati crezut ca e doar rodul imaginatiei mele. Azi, am vorbit cu ea putin pe messenger si am invitat-o sa o vada. A plans si mi-a facut niste marturisiri cutremuratoare. Vreti sa stiti povestea unei femei silita sa stea departe de fiul ei, a unei femei, ca sutele de mii din Romania, care trec prin vieti de cosmar alaturi de indivizi care isi bat joc de ele doar pentru ca multe, nu au sanse sa supravietuiasca singure? Poate credeti ca e simplu. Va asigur ca nu e. Ai senzatia ca e drumul spre iad. Statul nu te ajuta iar uneori legea , in orbirea ei, nu e corecta ci partinitoare.

– Plang. E superb ce ai scris. Stii imi aduc aminte ca il sunam pe Cosmin si el scotea telefonul din priza sa nu pot avea contact. Iar cand i-am cumparat telefon mobil i-l inchidea. Cat m-a putut face sa sufar omul acesta! Si eu nu l-am inselat niciodata! Dar a trecut…
– Merita sa iti amintesti toate acestea ca sa intelegi ca acum primesti in compensare ceva de care sa te bucuri.
– Imi amintesc ca au fost ani in care ochii mei nu mai aveau lacrimi. Mereu ma storcea de bani. Am luptat singura cu viata. Nu mi-e rusine de nimic din ce am facut in viata. Si am facut totul pentru fiul meu. Ma punea sa platesc pentru fiecare virgula pe care pretindea ca o face in locul lui Cozmin, in temele lui scolare. Si de fapt le facea copilul. Pe banii munciti de mine si-a luat masina. I-am trimis copilului bani de scuter si dusi au fost. Intreaba-ma ce vrei tu si iti raspund. Viata mi-a dat multe palme. Dar iubirea fata de Cosmin mi-a dat putere sa merg mai departe si sa ma ridic de fiecare. Ma gindesc cit de nedreapta a fost soarta cu mine uneori, ca n-am inselat niciodata sotul ex si am fost acuzata, il intretineam pe el si pe Cosmin si spunea ca nu-i dau nimic.
-Any ce simte o mama careia ii e lua copilul printr-o smecherie avocateasca?
– A fost un an intreg ca ma puneam la masa si puneam doua farfurii si doua pahare la masa desi eu eram una singura. Plingeam, plingeam, plingeam. A fost un an ca nu vroiam sa vad si sa aud pe nimeni. M-am inchis in mine. Aveam singur zimbet. Pentru Cosmin. Apoi desi lucram in Sarmas , in birou, a aruncat atita mocirla asupra mea, pina m-a obligat sa plec din localitate, pt ca nu mai puteam de minciuni, minciuni, minciuni. Ajunsa in Cluj singura ,unde Ionela, prietena mea mi-a dat la inceput o casa si am inceput lupta pt un loc de munca ,cu speranta sa-mi reiau copilul. Primeam de la fostul mereu, amenintari, injurii: Din partea lui nu ma dureau, cum ma durea faptul ca-l raneste pe Cosmin.
– Deci el vroia copilul numai ca sa te santajeze?
– Azi spun ca da. M-a stors de bani. Plateam de fiecare data sa-mi iau copilul in orele de vizita.
– -Relatia lui cu Cosmin cum e?
– De anul trecut, buna. Nu ii dau voie sa vorbeasca urat despre tatal lui, indiferent ce ar fi facut. Eu retraiesc acum prin ce am trecut. Dar pana la urma am razbatut. Sa treci prin chinurile mele si sa ai putere sa zambest de dragul unui copil. Imi amintesc ca ii platisem pensia, in mana cateva luni si m-a dat la politie. Fata de mine recunoastea ca i-am platit, dar fata de altii spunea ca hartia vorbeste. Si asa a fost. Eu am cumparat baiatului calculator iar el ii spunea ca l-am cumparat impreuna. Orice lucr avea copilul nevoie eu scoteam bani si el spunea ca a participat si el. Nu i-am spus niciodata copilului sa nu il fac sa sufere. Imi pare rau acum. Pastrez inca si acum, desi baiatul e mare, toate chitantele. Si faptul ca sunt acum fericita i-l datorez fiului meu. El m-a facut sa inteleg ca relatia cu fostul meu prieten nu imi e favorabila. Intr-o vacanta l-am cunoscut pe Salvo. Eram prieteni, nimic mai mult. Iar fiul meu m-a facut sa vad cu alti ochi relatia asta de prietenie.
– Mai bine zis, tu si Salvo trebuie sa ii multumiti lui Cosmin. Eu iti doresc sa fiti fericiti impreuna si sa va mearga bine toata viata!
– E greu, Gabriela. Ma tem sa fiu fericita. Am pastrat tacere pana acum si durerea mea m-a macinat ani in sir. Iar apoi, el m-a denigrat mereu in fata copilului mintindu-l ca l-am inselat. El, care sub pretextul ca mergea la pescuit, venea dimineata de la amanta lui. Ii spunea copilul ca l-am abadonat sa pot pleca cu altii. Au fost atat de multe minciuni? De ce?
– Oamenii isi ascund neputintele dupa ele, caractere slabe si meschine, invaluite in aparente. Gandeste altfel. Daca nu ar fi fost toate acestea, azi nu ai fi avut nimic din ceea ce ai.
– Da. Stii, lucrai deja cu mine, cand mergeam la psiholog. Un an de zile am facut terapie. Ii multumesc doamnei Pop, colega noastra, Dumnezeu sa o ierte! Ea venea cu mine cu masina si cand mergeam sa imi vad copilul. Ma vedea cum ies cu obrajii rosii si a inteles, desi eu nu ii spuneam, ca el ma plesnea. Ma plesnea si ma scuipa. Colega aceasta m-a dus la psiholog si timp de un an de zile am invatat cum sa rezist sa traiesc fara copilul meu.
– Ce sfat ai da unei femei intr-o situatie similara cu a ta?
– Sa spuna adevarul. Tacerea te face din nevinovat, vinovat. Ca minciuna este prima si merge inaintea adevarul dar timpul il ridica la suprafata. Pentru a-mi proteja copilul nu i-am spus cine era cu adevarat tatal sau. Am gresit enorm aici. Mai pastrez bonurile si chitantele de atunci. Am pentru toate dovezi, hartii, bonuri. Doar pentru sinceritate si onestitate nu am. Eu mi-am iubit enorm sotul si nu am spus nimanui vreodata ca ma palmuia iar eu in fata copilului radeam, sa nu vada la ce chinuri si umilinte am fost supusa. Povestea cu copilul a fost ca obtinusem biletde tratament la Olanesti, doua locuri si vroiam sa duc copilul cu mine. Asa ne-am inteles. Cum avea exact in aceeasi localitate un concurs de karate mi-a spus ca mi-l aduce el. Nu l-a adus desi am insitat. I-am spus ca daca nu imi aduce copilul ma intorc acasa. A treia zi am ajuns acasa, am renuntat la tot si am gasit mocirla. Mie imi spunea sa stau linistita sa imi fac tratamentul. Iar pe de alta parte pregatise o poveste cum ca am fugit cu altul. Cand m-am intors, m-a dus cu forta la bunicii mei. Eu m-am intors insa inapoi in  Sarmas, sa fiu aproape de copil. S-a straduit atat de mult sa ma desparta de el, m-a denigrat, si-a varsat tot veninul dar nu a reusit. Acum toate acestea sunt trecute. Nu stiu ce ai facut dar niciodata nu mi-am dezvaluit viata asa. De 12 ani, nu am spus nimanui, decat psihologului.
– Ai facut bine. Lucrurile acestea, ascunse adanc sapa si lasa rani de nesters.
-Urasc minciuna! Mi-a facut mult rau in viata. Cum m-ai facut sa imi deschid sufletul asa?
– Nu ai facut nimic de ce sa-ti fie rusine. Stii ca am si eu experientele mele si cand va veni vremea voi scrie despre ele.
– Nu am nimic de ascuns. Poti sa scrii despre mine. Poti sa-mi scrii numele real. Sunt o carte deschisa.
– Am sa scriu. Vreau sa stie si alte femei, in situatia noastra, ca fiecare clipa de zbatere are rostul ei.
Ani, este de cativa ani in Italia, impreuna cu fiul ei si viitorul ei sot. Sunt o familie fericita si unita. Au un vitor luminos. A ajuns pe o culme inalta iar azi, a privit in urma la drumul ei, pana aici, plin de dealuri si hartoape. Asa e viata. M-a cutremurat marturisirea ei de azi. Desi suntem prietene nu mi-a niciodata cat de adanca e suferinta ei. Nu s-a plans cu problemele ei. Avea taria sa afiseze pe buze zambetul. Mereu. Desi sufletul ei era sfasiat. ”Un an de zile am pus doua tacamuri la masa. Apoi am invatat cum sa traiesc fara copilul meu.” Va place fata frumoasa in fotografie. Ea zambeste. E facuta in momentele acelea. Cum poti sa iti duci suferinta cu zambetul pe buze? Mii de femei in Romania sufera din cauza abuzurilor din familie. Nu au curajul sa faca un pas. Pentru ca viata lor e lasata de izbeliste.  Nu exista institutii sa le protejeze. Institutii reale. Cele care sunt suficient de curoajoase, au de indurat multe. ”Am invatat ca, chiar si atunci cand crezi ca nu mai poti, poti merge mai departe”. Ea a trait asta. Si eu am trait asta. Ani asteapta sa scriu povestea vietii ei. Pot face asta in cuvinte mai frumoase decat a facut-o ea?

Posted on 27 Februarie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 32 comentarii.

  1. Ce sa mai spui?
    Ai spus tu.A spus ea.
    Sper si va doresc sa aveti ,amindoua,zimbet,soare,lumina si acea sinceritate si frumusete pe care numai iubirea si respectul le pot da.

    • Alexandru, multumesc. Pana la urma lucrurile s-au rezovat in bine. Ea este fericita acum si implinita iar durerile acelea, vor ramane si ele in urma, acolo unde le e locul.

  2. Uneori, strangand din dinti coplesit de probleme, ma gandesc ca fiecare om are o drama, unele mai mari, altele mai usor de dus. Insa in fiecare zi concluzionez ca dramele sunt din ce in ce mai grele. Si ca suntem mai puternici decat credem.

    • Raul, e adevarat ce spui. E o vorba in zona noastra, care spune asa:”firecare casa are o cruce dar nu e pusa afara.” Asa si fiecare om. Intodeauna putem, cand am spus ca nu mai putem. Avem rezerve nebanuite in noi iar situatiile critice ne determina sa actionam asa cum nu ne-am imagina ca putem. Suntem mai puternici dar parca mai singuri.

    • ceea ce nu ne ucide , ne face mai puternici

  3. ma bucur ca toate s-au terminat cu bine in final, ca prietena ta si-a gasit linistea alaturi de copil si un barbat care-o apreciaza…

    • Si eu ma bucur pentru ea. Stiam povestea dar ieri, mi-a spus lucruri pe care nu le spusese nimanui. Am plans amandoua.🙂 Trecutul ne leaga cu fire invizibile. Mi-e draga.Are un caracter frumos si merita tot ce e mai bun de la viata. Ii doresc sa aiba multa fericire.

    • azi sunt fericita alaturi de baiatul meu si spun A MERITAT

  4. Niciodată n-am să înţeleg cum pot fi unii, atît de meschini.
    Ceapa lor de golani care pentru bani, şi-ar vinde şi mama👿

    • Eu vizualizez drama ei. Ea il iubea iar el, ii facea o gramada de mizerii. Ea, fata de la tara, casatorita cu un tip dintr-un orasel, atasata de ideea de familie si de a accepta multe de dragul copilului. Cum platea sa isi vada copilul in zilele in care avea voie sa il vada. M-a impresionat felul in care povesteste ea. Ea nu a scris articole. Nu are blog. Cuvintele ei insa, sunt atat de frumoase, izvorate cu sinceritate, din durerile vietii ei. Acestia sunt oamenii langa care am trait Tibi. Am invatat atatea de la ei si niciodata indeajuns.

  5. Adevărul e că justiţia din România e prea îngăduitoare cu asemenea bărbaţi. Şi culmea, când judecătorul, care e femeie, îi dă dreptate unui bărbat care minte în mod evident, doar pentru a obţine avantaje materiale… Ţi-e şi scârbă câteodată…

    • Nu numai justitia, legislatia romana nu este facuta pentru a proteja mama si ciopilul decat in niste limiste foartze restranse.Femeile nu sunt protejate de abuzurile facut de astfel de indivizi. Pe vremea cand lucram la judecatorie am vazut o multime de situatii. De atunci lucrurile s-au mai schimbat. dar nu substantial. M-a durut pe mine sufletul cand ea spunea:” un an de zile am invatat cum sa traiesc fara Cosmin”.
      Sa ai o seara frumoasa, Mel!

  6. Cred ca fiecare mama trece cu vederea o sumedenie de mizerii, doar pentru ca e MAMA. Si barbatii stiu asta! Multa, enorm de multa putere a avut Ani, dar a meritat. Din pacate nu toate cazurile de acest fel au un final la fel de fericit…

  7. E adevarat. Nimeni nu-ti da o garantie, in viata fiecare avem destinul nostru. Trebuie doar sa ai tarie sa mergi inainte, trecand peste greutati si peste rautatile lumii.

  8. Toată stima pentru această Femeie!
    Mă bucur cu tot sufletul pentru puterea ei de a fi rămas deasupra! Atât de puține femei reușesc..mă bucur și pentru că și-a regăsit liniștea de mamă.
    Nu voi înțelege niciodată cum de ajung unii să se dezumanizeze într-atât, încât s-o umilească pe mama copilului lor.
    De fapt, mereu am aflat că viața bate orice roman, orice film.
    Mă înclin în fața prieteniei voastre! Cântărește mult mai mult decât orice alt fel de ajutor.
    Trebuie să-ți afli și tu fericirea, Gabriela!

    • Ce am admirat la ea, e ca nu s-a dat batuta, nu s-a plans si a mers mai departe cu demnitate. Viata a rasplatit-o din plin. Acum poate privi inapoi, cu liniste si cu mandrie.

    • Legara dintre o mama si fiu nu o poate rupe nimeni niciodata , atita timp cit esti curata sufleteste dragostea de mamma invinge

  9. O femeie puternica care trebuie apreciata pentru ca a gasit calea sa traverseze toate necazurile. Pe care le inteleg atat de bine…
    Ma bucur ca acum totul este cat se poate de bine pentru ea. Sunt multe femei care se dau batute in fata unor greutati mult mai mici. Poate ar fi bine ca acele femei sa citeasca aceasta poveste, sa inteleaga ca trebuie sa lupti cu curaj, sa ai incredere. Si vei reusi.

    • Elly, draga, acesta e si scopul cu care am scris-o. Stiu ca multe femei ajung la disperare, altele nici macar nu au curajul sa ia viata in piept. Eu vreau doar sa arat ca daca iti doresti cu adevarat, se poate. Sigur ca multe vor spune”e usor sa vorbesti”. Nimic in viata nu e simplu ori usor.

    • PUTEREA mia dato fiul meu

    • Legara dintre o mama si fiu nu o poate rupe nimeni niciodata , atita timp cit esti curata sufleteste dragostea de mamma invinge

  10. Mitzaa Biciclista

    Extraordinară povestea. Nu știu ce să spun. Durerea altora mă lasă tot timpul fără replică

    • Mitzaa, daca ai o viata frumoasa si nu ai fost nevoita sa treci prin situatii limita, multumeste lui Dumnezeu pentru ceea ce ai, pentru ca nu e putin lucru. Uneori invatam din povestile altora si ca simpli spectatori. Poate cuiva, invatatura asta ii va pinde bine. Iti doresc o seara placuta si un 1 martie vesel, ca un clopotel ce anunta primavara. La multi ani!

  11. O primăvară cu mult soare îți doresc, Gabriela!

  12. Le doresc tuturor femeilor înțelepciunea de a alege bine și tăria de a lupta cu viața, dacă au ales prost. Copilul sau copiii nu trebuie să fie pietre legate de gât, ci aripi pentru zbor…
    Primăvară fericită !

  13. de ce?!! de unde atata rautate? stiu ca suna retoric, dar nu ma pot abtine… ma bucur pentru ea ca a rezistat, totusi, pana la urma… stii, nu toate rezista in asemenea situatii, or cum ai mentionat si tu sunt foarte multe femei nedreptatite, pentru care nimeni nu ( poate) face nimic…

    • De cele mai multe ori, rautatea e se naste din frustrari. Altii asa se nasc. Dar ce as vrea sa stie, atatea femei din Romania care trec prin situatii cumplite, e ca mereu, de acolo de sus cineva la calauzeste calea si ca daca vrei cu adevarat poti reusi. Libertatea are pretul ei, e scumpa si se gastiga cu greu, dar merita.

  14. A indurat prea multe si prea mult timp! Probabil ca daca ar fi avut bani sa plateasca si ea un avocat bun, care sa pledeze pentru ea, si-ar fi luat copilul mai devreme inapoi! Eu cred ca n-as fi iesit intreaga dintr-o asa intamplare! Si ma gandesc si la copi, cat de mult rau i-a facut tatal, spunandu-i atatea minciuni despre mama lui, mutilandu-i constiinta, intinandu-i sufletul cu mizerii! E inacceptabil ce s-a putut intampla, omul asta ar fi trebuit sa fie inchis pe viata pentru ceea ce a facut, caci e cu adevarat un criminal! Si cati ca el or mai fi pe langa noi si nu patesc niciodata nimic! Femeile ar trebui sa fie mai unite, asa cum ati fost voi doua, sa se ajute, sa lupte impreuna impotriva unor astfel de jigodii!

    • Acuarele, draga, Ani nu vroia sa isi chinuie copilul. Asa a gandit ea atunci. Stia ca pe durata unui proces, fostul ei sot i-ar fi umplut capul cu cine stie ce prostii. Cu toate acestea, nu l-a putut desparti de mama lui. Pe mine ma indurereaza dramele prin care trec femeile in Romania, ma refer la femeile obisnuite, fara bani si fara ajutor din partea nimanui. Culmea e ca femeile nu sunt solidare intre ele.

  1. Pingback: PETRECERE ORIENTALA din Abu Hasan de I.L.Caragiale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: