Reflexe blonde


Orasul fierbe usor in dupa amiaza aceasta.Sfarsit de iulie. Colegii care mai de care prin concedii. Dana nu plecase de la birou toata ziua. In sfarsit a terminat de ce avea de facut. ”E bine. Azi am stat peste program doar 20 de minute. Poate mai reusesc sa ajunga la strand. Daca nu, cu o carte in mana, in parc, intre pensionarii cIn Parcul Gheorgheniu sahul si babutele care fac gimnastica la aparatele de fitness montate de primarie. Unde te poti furisa de atata caldura?” Cu poseta pe umar, iese din cladirea ce ii tinuse racoare. Asfaltul incins poarta amprentele pasilor. In statia de autobus doua pensionare razvratite importiva indicatiilor medicale de a sta acasa, asteapta si ele. Se urca in troleul 25 si isi lasa gandurile slobode. Ar vrea sa se aseze, sunt atatea scaune libere dar se teme ca va transpira si se va lipi de scaun.Doua statii mai incolo, un barbat inalt, solid, inveselit de pe terasa, legandandu-se mladios ca o trestie, urca, plin de abilitate, tinand cont de starea lui bahica, prin usa din spate. Dana il vede cu coada ochiului. Ii displac betivii. Barbatul statea si el in picioare. Plictisit de peisajul de afara, incepe sa o studieze cu atentie, scotand cate un ”hmmm”. Ii vede sandalele din cureluse fine, cu un toc lat si jos, si privirea ii urca visatoare pe pulpele picioarelor goale. Fusta ei incepe de la genunchi asa ca escalada mai departe, peste talie, peste umeri. Ii vazu parul blond lasat pe umeri bronzati. ‘Hmmm” zice el din nou, vazand ca femeia nu e impresionata de mormaiturile lui admirative. Isi lasa capul intr-o parte ca sa poata admira cat mai amanuntit, asa ca un spectator intr-o galerie de arta. Se apoprie curajos de ea, fara sa articuleze vre-un cuvant. O frana a soferul ii oferi o fericita si norocoasa ocazie de a se atinge de ea. Dana se uita inapoi cu o privire scanteietoare si ucigatoare. Crezu ca asta l-a temperat. Urmatoarea frana fu o alta ocazie sa de frece de ea. Dana simte ca el a prins indrazneala. Detesta sa fie atinsa pe maini sau oriunde, mai ales in atobuz. Percepea asta ca pe o murdarire. A treia frana, urmata de balansul intentionat al barbatului, care se straduia sa ii atraga atentia, o scoate din sarite. Se intoarce. Cu un gest reflex, brusc si ii pune mana sub barba, ca si cum ar vrea sa il stranga de gat. La fel de brusc, cu o miscare verticala, ii ridica acestuia barbia si ii da capul pe spate, fortandu-l sa priveasca in tavan. Namila isi pierde echilibru si asa precar, cazand in sezul, pe podeaua troleului. Se ridica naucit, cu greutate si se aseaza pe un scaun din apropiere. ”A dracului femeie! Ce mi-o fi facut?” de-acolo o mai privi o data, de la distanta de kilometri. Doi studenti, vazura scena si ii faceau cu ochiul sa mai incerce. ”ce sa mai incerce? Cine stie ce va mai pati data viitoare? Pe scaun e mai sigur.” Unul dintre baieti insa, nu se da batut.
– Doamna, unde ati invatat metodele de autoaparare? Intreba el razand.
– Am facut cativa ani de karate. Vrei sa te bat si pe tine?
– Nu. Dar chiar ati facut?
Dana nu raspunse. Isi privi mainile. Pumnii ei marunti erau plini de bataturi ingrosate care nu disparusera atat de repede. Ii era dor de vremurile acelea. Au ramas in urma, la fel ca tot ce avusese pana atunci. In orasul acesta unde a ajuns dupa divort, viata pornise pe alte coordonate. Tot i-a mai ramas ceva din acele vremuri. Reflexele.
” Nu conteaza cat de puternic este adversarul, important este sa vrei sa invingi.” Mas Oyama

Posted on 25 Februarie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 26 comentarii.

  1. Important este sa vrei sa invingi.🙂

  2. Bine alcatuita istorioara. Si cadrul si desfășurarea.

  3. Nostima povestea. Am vazut-o, repetata in nenumarate ipostaze, cu si fara cuvinte, de atatea ori! Bautura, bat-o vina!

  4. Gabriela,stii si tu.Femeile,intotdeauna,isi pun adversarii ( barbati )la podea.
    25-ul?
    Eee,cite a vazut ,pe linia cea mai lunga din oras!
    Numai noi cite am fost in stare sa facem in perioada liceului (fostul Liceu 6,de linga Fabrica de bere).Era o adevarata plimbare din Gheorgheni pina la scoala si inapoi.

  5. Fosile, Ma bucur ca ti-a placut plimbarea mea cu 25-ul, pana in Gheorgheni.🙂 Mie mi-a dor de Cluj, dar tu poti face oricand o plimbare.🙂

  6. Oare s-a inregistrat comentariul meu?…

    • Aaaaa!😦 deci nu!
      Spuneam ca pe Dana o „cunosc”de mult, fiind una din eroinele articolelor scrise de tine, iar povestea de astazi nu face decat sa confirme caracterul ferm pe care i l-am remarcat.
      O zi plina de realizari iti doresc! ☆★☆

      • Eroina mea face parte din femeile care isi poarta de grija singure. A facut asta toata viata, de ce s-ar impiedica de un tip in autobuzul 25, care strabate Clujul in circuit?🙂
        Sa ai o zi frumoasa si vesela!🙂

    • Carmen, nu stiu de ce comentarile tale intra mereu la spam. Le recuperez de acolo, verific zilnic comenturile.

  7. Eu nu ma tem de pumn de femeie. Eu ma tem de privire de femeie.

  8. Caz fericit, si rar….ca sa invingi iti trebuie si pregatirea necesara situatiei,daca nu, ce sa invingi,te despoaie prostimea si parvenitii de orice bruma de speranta !

    • Darius, important este sa vrei. Dana e genul de persoana care nu se teme si ripostesaza imediat cand este ”atacata”, nu cumva sa se alterete contextul problemei prin trecerea timpului. Asa e ea.🙂
      Sa ai o zi frumoasa!

  9. Îmi place Dana ta!Strașnică fată!

    O singură dată am „ fost „ într-un rol apropiat. Fără pregătire.
    Între timp, am învățat să evit cât pot asemenea situații.

    • Gina, ca nu ai avut unde sa iti atrenezi astfel de reflexele.Dana putea si mai mult, ca nu degeaba facuse flotari pe pumni, de unde avea si bataturile cu pricina. Ba o luna a fost privata de strand dupa ce incasase o lovitura de picior ce se soldase cu o vanataie in culori negre,verzi,violet cu nu ii disparu cu una cu doua. In cazul cu pricina a fost suficient un bobarnac.
      Nu toata lumea trebuie sa fie la fel. O sa ii transmit Danei cuvintele tale.🙂 Adevarul este ca si la karate se invata ca eschiva e cea mai buna aparare.🙂

      • Păi îmi pare bine că se eshivează și ei, deja mi-am luat de-o grijă😀, dar ce-i drept, e drept, mi-ar plăcea să pun un nesimțit la zid așa…🙂

  10. M-ai răcorit🙂
    Mă enervează mitocanii care se cred macho, iar dacă au mai şi băut îmi vine să-i bat eu. Şi cam ştiu eu cine este Dana, draga de ea🙂
    Frumos şi bine scris episodul, cu exact atîta încărcătură dramatică şi desfăşurare surprinzătoare plus rezolvare fericită, cît este necesar.

    • Pe Dana o recunosti de la o posta. Nu te poti incurca.🙂 Daca incerca vreunul sa o abordeze cu intentii neserioase, trecand peste privirea ei patrunzatoare, s-ar putea sa nu se stie. Dana este suprinsa si ea, uneori, de ce reflexe poate sa aiba. Colegii ii spuneau mereu ca e imprevizibila. Si ea recunostea. Impulsul momentului ii dicta urmatoarea actiune.
      Pe mine ma enerveaza prostia si nedreptatea. daca pe prima o telorez cu greu, ca daca esti prost, e clar ca nu esti atat de inteligent sa realizezi cine esti. In cazul al doilea, cu cei care fac nedreptati si abuzuri, acolo ripostez pe loc.
      Acum iti dai seama ce ziceam de inspiratie, la postarea ta cu evadarea si cu artele martiale.🙂

  11. mixy, poti incerca. Locul nesimtitilor e la zid.🙂

  12. Bune reflexe! Si pe mine m-a satisfacut reactia ei hotarata. N-am patit niciodata chiar asa ceva dar atitudini apropiate pot sa zic ca am mai intalnit de-a lungul timpului. Unii barbati se cred irezistibili. :)))

    • Unii barbati stiu ca femeile sunt in general lipsite de reactie,timide ori jenate. Mizand pe asta isi permit diferite atitudini. Cand primesc cate una peste nas, sunt cam socati.🙂

  13. Frumoasa povestea, Gabriela! Din pacate, astfel de situatii neplacute sunt tot mai dese in ultima vreme iar mitocanii sunt tot mai multi si se mandresc cu asta.😦
    Dana a fost o curajoasa, a luat atitudine si l-a sanctionat pe mocofanul „cuceritor”. Cei mai multi, asta ar merita si chiar o bataie buna. Vorba buna nu merge la astia. Si nici „spectatorii” nu intervin in apararea victimelor, dimpotriva! Este greu cu educatia si manierele la unii semeni…
    O zi frumoasa, draga Gabriela!🙂

    • Asta e o atitudine care ma suprinde. In loc sa dezaprobe comportamentul mitocanului, s-au gasit unii care, pentru amuzament sa il incurajeze. Probabil ca e ceva defect in genele generatiilor actuale.
      O zi frumoasa, Alex!🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: