Evadarea


Sticla fumurie a masutei din sufragerie este usor pudrata cu praf. ”Iar s-a depus” gandeste Gisela, socotind ca ,abia trecusera cateva ore, de cand facuse curat. Priveste ceasca alba de cafea si aburul care se ridica magic, in semiintunericul camerei, imprastiind arome puternice. Inchise fereastra.Aseza buchetul de trandafiri primit de la Marcel. Era divortata de trei ani si pana nu demult isi pierduse orice speranta. Apoi, a aparut el si odata cu el a inflorit un intreg univers. Zambeste. Ziua aceea ii va ramane in minte. El o invitase in oras iar ea banuia ca lucrurile nu se vor opri la o cafea. Se aranja, isi pregati hainele. Se studie cu grija, se parfuma apoi incepu se se imbrace tacticos. ”Cum adica sa fac dragoste cu el? Nu am avut alt barbat pana la Titi si nici dupa. Apoi, ce o sa creada el, daca voi accepta? Ca sunt o femeie usoara. Nu stiu daca sunt pregatita pentru asta.” Stia ca nu putea evita intalnirea daca vroia sa mearga mai departe. In chiloti si sutien se privi in oglinda, masurandu-se din cap pana in picioare si invers. Isi puse ciorapi de matase, un maiou subtire, o bluza, inca una, o pereche de pantaloni mulati, apoi peste o pereche de pantaloni de stofa. Sacoul ei gri incheie tinuta. Fardata cu atentie porni la intalnirea cu Marcel. Emotiile o bantuiau. Era primul, dupa trei ani si al doilea in viata ei. Cafeaua promisa avu o poveste lunga, cu rasete si glume. Ii placea. Era spiritual si plin de energie. Inalt, bine facut, cu ochi albastri si parul negru, o frumusete de barbat. ”Ce o fi vazut la mine?” dar isi alunga gandul repede. O lua de mana si pornira in plimbare. Invitatia lui era ca aproape din scenariul pe care il avea ea in minte. Dupa o ora de ratacit pe strazi intrara in garsoniera lui. El pregatise totul. Avea si el scenariul lui, gandi ea. Cateva lumanari plasate discret aruncau umbre galbui indefinite pe pereti. El toarna un vin dulce si aromat in paharele de cristal lasate in asteptare. Spun o poveste secreta in doi pe canapeaua acoperita cu o catifea de un rosul inchis.Soapte, rasete, chicoteli, sarutari. Mainile incep sa isi caute trupurile. Marcel incearca sa o dezbrace aratand ca nu e strain de operatia aceasta.
– Doamne, dar ce a pe tine? Cate haine ai? Ajuta-ma te rog.
Ea se conforma si incepu sa scoata rand pe rand, perechi perechi de panaloni si de bluze, adunandu-se in gramada langa pat.
– Te-am invitat la o cafea si la mine, nu in Siberia. Se pornira pe ras amandoi.
Gisela trecea in minte momentele acestea. Ochii ii straluceau a zambet cald. Auzi soneria ce o scoase din visare. Deschise. Angel, baiatul ei drag. Il saruta si il imbratisa. O durea sufletul ca la divort, sotul manipulase situatia in asa fel incat i-l luase. Nopti in sir a plans si s-a framantat.
– Mami, am venit sa te vad. Stau acum cu tata in oras. Stii ca are o noua prietena.
– Da, mi-ai spus.
– Ti-am adus o fotografie cu ea sa o vezi.
Gisela arunca ochii pe fotografie. Femeia din imagine statea langa Marcel, iubitul ei.
– Ce cauta Marcel cu femeia aceasta? intreba ea uimita.
– E fostul ei sot.
– Cum? Fosta lui nevasta e cu fostul meu sot? Soarta ne face glume mereu. Pufni ras.
– Si, se inteleg bine, tatal tau cu prietena lui?
– Mami, stii cat munceste tata pentru ea? Mi-e si mila de el. Niciodata nu e multumita si ea pretinde sa fie toate gata cand ajunge ea de la serviciu. Tata ii bate pana si covoarele.
Gisela isi aminti cum Titi refuza orice implicare in problemele casnice. El era barbat iar femeile nu au alta treaba decat sa faca mereu curat. Cata rusine a rabdat cand, in prezenta unor prietene, vazand ca ea se simte vesela si distrata, s-a dus sa vada daca totul e in ordine si a verificat daca a sters praful de pe dulap. A sters cu degetul pe dulap si in prezenta fetelor, ii facu o urma cu acelasi deget pe frunte. Fata ei rosie de umilinta simtea si acum degetul lui pe frunte si urma aceea cenusie. Statu cu Angel de povesti si plecara impreuna. Se despartira cu drag si cu imbratisari promitandu-si sa se revada in curand.
– Sa fii cuminte, mama, il atentiona ea.
– Stii bine ca sunt. Nu-ti face griji. Vin si maine la tine. Sper sa imi dea voie.
– Te astept oricand si nu uita ca mama te iubeste.
Simti un nod in gat si lacrimi. Urca in troleu si cobora in Centru, aproape de primarie. Traversa strazi si urca pe Clinicilor, pana la Spital. Cumpara un buchet de flori de pe drum. Intra in curtea spitalului. Simtea inca o inclestare intre umeri si un nod in gat. Ofta. ”Viata asta!” Ridica ochii si in fata ei, la caiva pasi Titi. Avea bratul pus in ghips.
– Salut. Ii spuse el, asteptand ca ea sa remarce durerea lui.
– Salut. Ii raspunse ea cu distanta a cativa ani irositi din viata ei. Ce ai patit?
– Mi-am rupt bratul si acum am fost sa mi-l puna in ghips, rosti el asteptand o consolare, cum facea pe vremuri.
– Imi pare rau de tine. Sper sa te faci bine curand.
El o studie cu atentie. Se facuse mult mai frumoasa. Ochii ei albastri si parul castaniu roscat incadrau un chip luminos. Inalta si mladioasa, imbracata cu gust si emanand un parfum de femeie fina. Si acum, atat de departe de el. Vru sa zica ceva dar acesta fu singurul lucru pe care i-l spuse cu furie si lacrimi in ochi, singurul care ii rasari pe buze.
– Numai tu esti de vina!!!
Ea trecu pe langa el, aruncandu-i o privire trista si cu jale. Buchetul de lalele era viu colorat, in rosu, galben, verde. Culorile vietii, gandi ea si simti ca ii cazu de pe umeri o uriasa povara. Era libera!

Au mai postat pe aceeasi tema: Psi,dictatura justitiei, Tibi, La fee, cita, scorpio, dor, Incognito, anacondele

About Gabriela

Pasionată de cunoaștere, de literatură și scris.

Posted on 24 februarie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 47 comentarii.

  1. Ai grija ca unii dintre noi recunostem unele nume. :)) Deocamdata sunt nume de strazi. Chiar ma gandeam cand am inceput sa citesc ca stiu si eu un astfel de caz, intortocheala de relatii, din acelasi oras cu Clinicilor. :))

  2. Raul, am pufnit in ras cand ma vazut comentariul tau. Mai ramane sa imi spui ca tu esti unul dintre personaje. Oricum, trebuie sa iti spun ca numele nu sunt reale. Doar faptele.

  3. Dacă tot era liberă de ce nu i-ai spus „ Evadarea ” și nu l-ai înscris la Psi în tabel ? E minunată povestea și merită citită de mai mulți.

  4. Povestea era deja scrisa si postata cand a facut Psi Tabelul. Ea era intreadevar, libera dar nu evadase ci urmase, treapta cu treapta, un drum greu si lung, catre libertate.

  5. imi plac femeile care nu raman vesnic in trena unui barbat care nu le mai vrea 😉

    • Anca, problema era ca el o vroia, dar umila, cazuta in genunchi, neingrijita, ascunsa de lume, fara prietene ori pretentii. In schimb el isi putea permite totul. Viata i-a dat niste lovituri pe care nu le astepta pe masura a ceea ce ii facuse el ei.

  6. Nu se spune întâmplător că viața bate filmul..
    Dragă Gabriela, cunoști atât de bine vulnerabilitățile personajelor tale! și sensibilitatea, și trăirile.
    O clipă, am avut impresia că le cunosc și eu, atât de bine le-ai pus sub„lupa„ analizei sentimentale.
    Lalele? pentru el? doamne, nu se poate.
    Scena cu linia de praf, trasă pe frunte, doare mai adânc decât lama bisturiului.

    Câte povești încap în haina clipei?

    • ea mergea la spital si s-au intalnit intamplator. Ducea cuiva un buchet de lalele. Soarta a facut ca fostul sot sa ii apara in cale, sa o descopere cat de frumoasa era, sa poata face o comparatie. 🙂

  7. Ce poveste draguta si plina de talc am gasit la tine! Si cat de reale par personajele si framantarile lor. Coincidenta cu „fostii” este cam mare, dar nu imposibila. :))
    Felicitari, Gabriela!

    • Vienela,bine-ai venit! Personajele si intamplarile sunt reale, ca aproape tot ce scriu. Numele sunt doar imprumutate. 🙂 Se spune ca in viata nimic nu este intamplator. Coincidenta aceea a hotarat-o destunul si a avut un scop, dincolo de ei. Ce pot sa spun e ca Gisela e fericita acum in alta tara, cu fiul ei si m-a invitat la nunta. 🙂 Cat despre fostul ei nu stiu nimic. Despre o coincidenta fostilor, se pare ca si Raul, intr-un comentariu, spunea ca ar fi cunoscut una asemanatoare. 🙂 Iti doresc o saptamana frumoasa!

  8. Avea mama o vorbă: viaţă cusută cu aţă. Tare-ncurcate-s căile Domnului… 🙂

  9. frumoasa poveste… ca toate ale tale.

  10. Mitzaa Biciclista

    Mi-a plăcut povestea ta. Eu însă, drăcoasă cum mă știu, aș fi lăsat să se înțeleagă că Marcelino i-o pusese eroinei tale numai de al naibii fiindcă i-a furat Titi nevasta 🙄
    Dar desigur, acum glumesc. Tu ai povestit o întâmplare cât se poate de fain. Și cât se poate de veridică 🙂

    • 🙂 Mitza, povestile sunt reale. Incerc sa respect adevarul pe cat posibil. Pe urma, Gisela, daca s-ar fi implicat in relatia asta asa, arata ca este o femeie ”vulnerabila” si lumea intelegea ca ea ar fi fost pe undeva vinovata de despartirea cu fostul sot. Ori nu a fost asa.

  11. Mitzaa Biciclista

    P.S. Mai vin pe la tine că-mi place cum povestești iar eu sunt amatoare de povești 🙂

  12. Frumos, mi-ai trezit amintiri si mie…..scrii frumos, imi place, felicitari!

  13. nu m-am supărat, de ce să o fac?!… de fapt citisem postarea ta, dar nu ştiu de ce nu văzusem titlul? sau nu mă gândisem la el… ca la tema de luni! 😆 sunt cu capul în nori… asta e clar!

  1. Pingback: Evadarea | Tiberiuorasanu's Blog

  2. Pingback: Evadarea « Dictatura justitiei

  3. Pingback: Evadarea | Dor De Dragoste

  4. Pingback: Evadarea | Un blog de poveste

  5. Pingback: Amintiri – versurile unchiului meu (3) – Evadarea | VERONICISME

  6. Pingback: Duzina de cuvinte – Evadarea | innerspacejournal

  7. Pingback: Provocarea- Evadarea | Cățărătorii

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: