Inspiratia divina


– Doamne ajuta! zice parintele Toma facandu-si cruce. Fruntea sa larga si senina e usor incretita de ganduri dar ochii sai albastri oglindesc seninul diminetilor de la tara. Parohia nu e una mare dar oamenii din sat au prins drag de el. E ingaduitor si mereu cu o vorba buna pregatita sa le sprjine sufletul aflat in incercari. Predicile sale din zilele de duminica sunt o adevarata desfatare pentru ascultatori. Pacat ca oamenii sunt atat de prinsi de valtoarea vietii incat parca nu mai dau pe la biserica, asa cum se facea dar spiritul si credinta sunt vii, nu i-a parasit. Femeile sunt mai sensibile parca la lucrurile acestea si cata mai des la Sfanta biserica. Desi e de cativa ani in sat, se simte deja de-al locului, ca si cum aici ar fi trebuit sa fie dintotdeauna. Parintele este insa din alt judet. De copil a fost mai ciudat. Procupat de filozofie, s-a indreptat spre Teologie, cautand raspunsurile aici, in Casa Domnului. Insetat de cunoastere, a absolvit cu note bune facultatea. Singura lui problema e ca avea mereu interpretari. Niciodata nu credea ca a obtinut raspunul pe care il cauta. Sigur, undeva acolo, in spatele indrumarii si sfatului primit mai era ceva. Acum, ca s-a stabilit la parohie si-a gasit vreme sa astearna pe hartie gandurile sale. Si erau ganduri vechi, de la zidirea lumii. De cateva zile insa era ingandurat. Primise o scrisoare de la Protopopiat. O invartise in mana cu teama, nestiind ce contine. O lasa apoi deoparte. In ziua urmatoare o deschise. Avea deja mai mult curaj.
”PreaCucernice Parinte,
Te invitam pentru data de 4 aprilie, a.c. la Protopopiat pentru o problema urgenta de discutat. Va rugm sa veniti negresit, la ora 9.
Semnat, Protopop Ioan Andrei”
Nu intelese despre ce era vorba dar avea o vaga banuiala. Se uita spre cer. Se pregatea de ploaie. Ogoarele o cereau. Abia si-au semanat oamenii pamanturile si nu plouase de ceva vreme iar boabele clocoteau sub brazda nerabdatoare sa iasa la lumina, impungand cu frunze verzi bulgarii de tarna.
Isi mai studie tinuta inca o data si iesi pe poarta. Se urca in masina, o Dacie cumparata anul acesta. Se bucura de ea ca de un adevarat dar desi ea era prima lui rasplata, din munca sa, dupa atatia ani de scoala. La iesirea din sat o batrana ce astepta pe margine drumului ii face semn. Vrea sa ajunga la oras cu autostopul iar pe bietele femei in varsta nu le ia nimeni la ocazie. Avea oua de vandut si niste miere. Va lua pe astea cativa banuti pe care ii va economisi pentru zile mai negre. O lasa aproape de piata mare a orasului si el isi continua drumul. Intra la Protopopiat iar la secretariat afla ca este invitat in consistoriu.
Astepta sa sa faca ora 9 si intra. Aparu si protopopul insotit de PreaSfintiia sa parintele Constantin. Acesta preda la facultate. Era profesor in Vechiul Testament. Il cunostea pe parintele Toma, ca se numarase printre elevii sai. Ii stia cat de cat temperamentul usor exaltat si nemultumit cu el insusi.
– Buna ziua, parinte, incepu protopopul. Vocea sa era calma, fara inflexiuni dar stia ca, vocea asta, putea da verdicte dure. Esti bine? Toate bune la parohie?
– Da PreaSfiintite. Toate bune. Ca si pana acum. Dar banuiesc ca nu din pricina aceasta m-ati chemat dumneavoastra pana aici.
– Nu. Este foarte adevarat. Banuiesti bine. Sfintiia ta, nu a trecut mult timp de cand ne-am intalnit in aceasta sala.
– E foarte adevarat. Acum doua luni, cand m-ati invitat pentru dezbaterea aceea. Cand am discutat despre cartea mea, in care intentionam sa scriu motivatiile si argumentatiile mele, ca Dumnezeu a creeat lumea in sase zile, nu in sapte. Dar am inteles ca nu este pe placul Bisericii si la recomandarea dumneavoastra am renuntat. Nu fara durere in suflet ca mintea mea lucrase indelung la acel proiect.
– Parinte, ai facut bine ca ai renuntat. Acum discutia este noua. Am aflat de la credinciosi, ca dumneata, in Casa Domnului, le spui oamenilor ca nu este bine sa se vaccineze si ca vaccinul ori injectiile, nu sunt pe placul lui Dumnezeu. Parinte, ne poti arata si noua unde scrie asta in Biblie?
Parintele Toma se fastaci putin iar apoi, fixandu-i cu ochii sai albastri, senini, le spuse netulburat.
– PreaSfintiia ta, nu scrie asa, cuvant cu cuvant.
– Dar cum?
– Am inteles eu, din indelunga mea aplecare asupra slovelor. Daca Domnul ne da boala, este ca o meritam, ca o pedeapsa si ca trebuie sa ne ispasim vina, sa ne curatam sufleteste si trupeste de rautati.
– E adevarat parinte, dar e interpretarea dumitale. Biblia nu spune ca oamenii nu trebuie sa se vaccineze. Nu putem imbolnavi populatia cu bunastiinta. Dumnezeu ne-a da si minunile medicinei si ale stiintei, tocmai ca sa ne folosim de ele, sa putem trai in pace si bucurie, ca sa ii inaltam rugaciuni si cantece intru slava Sa!
Protopopul se consilie putin cu profesorul apoi hotarara.
– Parinte, azi nu luam nici o decizie impotriva dumitale. In rest esti om de treaba si iti faci slujba cu drag si pricepere. Te invitam de acum inainte sa practici dupa ceea ce se invata la scoala, fara interpretari. Daca insa, crezi ca nu te poti abtine si ca, o sa ne mai intalnim in consiliu, poate e mai bine sa te orientezi spre altceva. Du-te asadar inapoi la parohie si slujeste mai departe. Domnul sa fie cu tine! Amin!
Parintele Toma se ridica de pe scaun, obosit de parca muntele sau de sperante si lumina i se daramase brusc. Roti o privire cuprinzatoare prin camera. Mobilele negre, grele, o icoana imensa cu rama aurie infatisa pe Mantuitorul. Simti vag un miros de tamaie. Amarat ajunse in strada. Ploua marunt, mocaneste. Se urca in masina si se intoarse la casa parohiala. Preuteasa, o femeie blajina ii recunoscu starea. Il imbie cu mancare. Nu putea zice nimic darmite sa inghita ceva. Ii aduse totusi un ceai. In cele din urma se lumina. Lua o foaie de hartie si scrise cu randuri lungi si litere rotunde. O puse in plic si o dadu femeii sa o duca la posta in acea zi. Peste cateva zile, protopopul primi scrisoarea. O citi cu uimire.
” Preacucernice Parinte,
am cugetat adanc la ceea ce mi-ati spus si consider ca am nevoie de mai multa libertate in gandire. Parinte, sunt un om nu un mecanism iar din gandit nu ma pot opri niciodata. Mi-s dragi oamenii si imi place ceea ce fac pentru ca am chemare si am har. De aceea, va rog respectuos sa primiti cu scrisoarea aceasta Demisia mea”. Am hotarat sa accept invitatia de a sluji pe Domnul la pocaiti si am sa trec la aceasta credinta care mi se potriveste…”
Protopopul ramase pe ganduri. Pierdea un om bun dar o fire rebela. Casa Domnului e plina mereu…de taine nepatrunse.”

Posted on 17 Februarie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 46 comentarii.

  1. Eu zic ca tot inspiratia divina a fost la mijloc.🙂 Dar daca tot nu se incadra in regulamentul bisericii lui, a gasit probabil solutia cea mai buna. Se spune ca mereu, solutiile cele mai potrivite sunt cele pe care ti le dicteaza sufletul, nu ratiunea.

  2. O poveste cu talc… o intamplare care te pune pe ganduri. Libertatea gandului si cuvantului o are fiecare, insa nicaieri in lume nu este tolerat sa vorbesti impotriva firmei careia esti angajat si care te plateste lunar! Ba sunt firme care datorita fricii de spionaj industrial, interzic angajatilor a petrece concedii in anumite tari.
    Un alt exemplu, mai apropiat de povestea ta, este atitudinea profesorilor in scoli. Privat, fiecate are dreptul sa gandeasca ce vrea, sa aiba apartenenta religioasa sau politica in ce directie vrea, insa tinerele vlastare au dreptul de a fi educate neutral, spre a beneficia si acesti copii de dreptul libertatii gandului.
    La fel este si cu posturile de televiziune nationale – unde informatiile trebuiesc prezentate neutral, fara urma de interpretare personala.
    Frumos povestit, Gabriela draga.
    Iti doresc o saptamana agreabila! ☆★☆

    • Carmen, gandirea are libertate deplina, Actiunile noastre insa, nu. Libertatea fiecaruia se termina unde incepe libertatea celuilalt. Pe urma, esti formai profesional intr-un anumit spirit. Normal este sa lucrezi in acest spirit iar daca simti ca nu mai faci parte din aceeasi comunitate, te retragi. Lucru pe care parintele l-a constientizat pana la urma si l-a determinat sa isi dea demisia.
      O saptamana frumoasa iti doresc si eu tie!

  3. Bună seara !
    Vreau să mă mai gândesc la cele citite și abia apoi să comentez.

  4. Daca a simtit a nu-i era locul acolo…e bine ca s-a hotarat repede incotro s-o apuce. Putin oameni se decid atat de repede.
    Interesanta poveste!🙂

    • Era pus in fata unei decizii. Asa s-a simtit. Si decat sa renunte la o idee ori sa se conformeze a ales acea varianta. Asa a simtit. Nu a fos o decizie a ratiunii, indelung studiate ci a vocii sale interioare. Aparent povestea pare simpla, chiar haioasa, dar daca o privesti altfel, e o poveste de viata cu framantari interioare puternice, cu hotarari care schimba universul unui om. Adevarul este ca ajungem sa ne confundam atat de mult cu o idee incat credem ca acea idee suntem noi. Nu luam in calcul ca lucrurile ar sta si putin altfel.
      Sa ai o zi placuta!

  5. A procedat bine preotul că a demisionat, dar de ce a trecut abia acum la altă credinţă şi nu a făcut acest lucru de la început, când ştia că aceasta i se potriveşte ? Va găsi aici libertatea de gândire aşa cum şi-o doreşte? Mâ îndoiesc.După părerea mea, orice libertate nu poate fi absolută. Are nişte limite.

    • Victoria, cred ca parintele Toma era un spirit nelinistit. De ce a ales momentul? Pai momentul l-a ales pe el. El nu vroia alta credinta. Dar vroia sa se ”exprime” in felul sau personal. Ce stim este ca se afla in continuare la noua biserica, noua credinta pe care a ales-o.
      seara placuta in continuare, iti doresc!

  6. Salut Gabriela, un mic amendament: „preasfintia sa” i se spune doar episcopului, formula corectă este „preacucernice parinte” , defapt este un termen de reverenta pentru clerici (cuvios; religios; evlavios; pios).
    Cred ca daca privim slujirea preoteasca ca pe o simpla meserie, ca oricare alta si preotul si noi posibil sa ratacim Calea.😉

  7. Camely, multumesc pentru sugestie. Rectific. Sunt de acord cu tine. Nu degeaba se spune:”multi chemati, putini alesi”. Parintele e convins ca are har si isi face meseria cu pasiune. Doar ca are idei originale pe care, este ingradit sa le puna in practica.🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: