Competitia


Harmalaia din curtea scolii era obisnuita. Muzica din difuzor amestecata cu rasete si inghinteli compuneau tabloul fiecarei pauze. Aceasta nu facea nici o exceptie. Iulia trecu pe langa ei si scuturandu-si putin parul lung, blond, ce-i ajungea pana la mijlocul spatelui, le zambi, razand cu ochii ei albastri ca si diminetile de primavara.

-Salut Ducu, salut, Danut. Ce mai faceti voi?

– Bine Iulia. Vrei sa te conduc acasa? spuse Ducu privind lung spre ea.

– Azi nu. Raman mai tarziu. Trebuie sa ma opresc la biblioteca.

– Te invit eu la cofetarie, se oferi Danut.

– Multumesc, dar vine tata dupa mine. Mergem la bunica. Poate alta data. Va multumesc la amandoi de invitatie.

Iulia ii privea oarecum amuzata pe colegii ei. Saptamana trecuta, stiind ca e ziua ei, i-au pregatit o supriza. Fiecare separat, i-au facut cate o mica atentie. Un cadou, inchis in cutii cu fundite, parca erau intelesi, o felicitare si o floare. Le primise cu suprindere si bucuria momentului, desi stia ca mama nu va fi incantata, cand va vedea asta. Cand le-a deschis, supriza era si mai mare. Ducu ii daduse un parfum adevarat intr-o sticluta, o licoare roz si foarte delicata. Danut, ii pusese in cutiuta un ceas cu bratara oranj, adus probabil de tatal lui din strainatate. Doar lacrimile din ochii ei au facut-o pe mama, sa nu o oblige sa le returneze, si promisiunea de a nu mai accepta cadouri. La 11 ani, e prea mult.

Ducu si Danut sunt prieteni demult, din gradinita. Se distreaza impreuna, au aceleasi jocuri, partasi la aceleasi prostiute. De catava vreme insa, prietenia lor aproape frateasca, s-a transformat in altceva. Nu stiau ce. Descoperira ca amandoi o plac pe Iulia, frumoasa fata din randul intai. La inceput, a fost doar asa, ca o gluma. Apoi au luat totul in serios. Fiecare incerca sa o atraga de parte lui, sa si-o faca prietena, sa iasa cu ea in oras. Iulia era insa destul de distanta. Era absorbita mai mult de carti si de scoala decat de baieti sau de barfele fetelor despre moda ori altceva. Parca plutesete cand trece pe coridor iar cand le zambeste cu dintii ei albi sidefii de parca vrea sa le sopteasca ceva fiecaruia, in parte. De doua saptamani, baietii sunt cu totul altii. Cazuti pe ganduri. Nu mai merg impreuna acasa, de la scoala. Cand isi vorbesc sunt pusi pe cearta din nimic. Ei, care erau cei mai buni prieteni.

Ora de engleza incepu plicticoasa. Profesoara, o doamna pe la 50 de ani, sotia unui cunoscut avocat, incepe sa vorbeasca. Cuvinte de neinteles ca te ia somnul.Nu sunt atenti la ea si se cearta pe pretul unui telefon pe care Ducu il primise de la tatal sau.

– Danut, daca nu esti atent la ora sa sa te pedespesc. Tonul profesoarei e amenintator dar ei nu sunt impresionati. Se linistesc putin. Nu au stare insa si continua sa se contrazica nervosi, de parca asta era tema zilei.

– Danut, treci imediat la colt! Suparat, rosu in obraji, ca acum este in centrul atentiei intregii clase, Danut se duse fara chef la colt. Se intoarse spre Ducu si se stramba, moment in care profa il remarca si ii taxa imediat momentul de glorie.

– Stai la colt si in genunchi!

Danut se aseza. La colt si in genunchi. Doamna insa nu este atenta la colt. Danut isi continua strambaturile. Ba se apleaca sa i se uite acesteia sub fusta. Nu ca ar vedea ceva, fusta femeii fiind destul de lunga, dar asa, ca sa impresioneze clasa. Daca tot a fost facut de rusine, sa fie spectacol pana la capat. Ducu nu vede cu ochi buni momentul de glorie al prietenului sau. Aproape ca ii paru rau ca nu a fost pus el la colt. Cu o grija speciala fata de doamna profesoara ce explica limba lui Sheakespeare, poetul acela cu ”To be or not to be”, il apostrofa pe Danut, ce continua sa se maimutareasca, aruncand priviri de la nivelul solului sub fusta doamnei.

– Uita-te, uita-te, poate ca iti trage o basina de si mori! zice Ducu plin de naduf.

Profesoara se opri socata din discutie si se intoarse brusc, dand cu ochii de Danut. Se dezechilibrase si cazu pe burta. La colt pe burta. Clasa izbucni intr-un hohot de ras. Amandoi fura ridicati de urechi si dusi la directiune. Rosii si speriati, incruntati insa unul pe celalat Ducu si Danut fura pusi sa dea explicatii in fata directorului. Profesoara sugera sa fie invitate mamicile ca sa vada ce odrasle au si sa ii puna putin la respect. Apoi iesi nervoasa pe cei doi draci mici, din clasa a cincea, care ii stricasera ora. Baietii ramasera in directiune. Directorul, un batranel simpatic, privi pe fereastra o vreme, cu spatele spre ei. Scoala asta prin care trecusera atatea generatii. Urmarea cum administratorul tunde cu grija gardul viu. Zambea. Apoi isi invinse bunadispozitie si se intoarse privindu-i fix si serios.

– Ia sa aud, ce ati facut azi la ora de engleza? Ducu?

– Domnule director. Nu am vrut sa o supar pe doamna, doar am avertizat-o. Si pe prietenul meu la fel. I-am spus sa termine cu uitatul ca poate ii trage o basina de si moare, spuse el patruns de greutatea misiunii pe care si-o asumase.

Directorul era inca serios insa ochii ii erau plini de lacrimi. Ii mangaie pe cap ciufulindu-le parul.

– Mai copii. Ce sa ma fac cu voi? Doamna vrea sa va scad nota la purtare. Mergeti la clasa si cereti-i scuze pentru comportament apoi stati in banca. Cuminti. Ca niste sfinti in icoana! Ne-am inteles? Ne vedem dupa ore.

Posted on 11 Februarie 2013, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 19 comentarii.

  1. Frumos. Mi-am amintit de doua carti. Una mi-a marcat copilaria (Dutu, Lucu si vacanta mare), iar ceaalalta mi-a marcat adolescenta (Nerantula)

  2. Eu nu le-am citit pe acestea. Dar am citit Imparatul mustelor, Aventurile lui Tom Sawyer si Hucklebery Finn, Winetou, Ciresarii si multeeee….🙂 altele.

  3. Buna seara, Andrei. Copiii fac pozne la scoala si devin mici celebritati, fara sa realizeze Momentele lor vesele vor ramane peste ani, intrand in amintire.🙂

  4. Ai descris cu har întâmplarea, mi-ai amintit de Constantin Chiriță și de Mircea Sântimbreanu.
    Tot e bine că au concurat oferind daruri frumoase. Mulți se bat ca chiorii pentru fete, dar nu le oferă nici măcar un ghiocel de 1 martie…
    Gabriela, pune te rog la punct o mică inadvertență: la 13 ani (vârsta firească pentru astfel de întâmplări), nu puteau fi în clasa a treia, ci într-a șaptea (clasa cea mai perturbată de trecerea de la statutul de copil la cel de preadolescent).
    Să ai zile frumoase, draga mea !

    • I-am citit in copilarie pe amandoi, Pe Santimbreanu si pe Constantin Chirita.🙂
      Ducu e un baiatel neastamparat, ca toti copiii de varsta lui. Il auzisem pe taica-sau la telefon spunand:” Ai fost cuminte? Iar ai facut ceva nazdravanie la scoala? Spune-mi….Cum sa imi povesteasca maica-ta? Spune-mi tu…Si inca nu imi trecuse supararea pe faza cu profesoara de engleza. Ei…acum ma gandesc daca o sa-ti mai aduc de Paste o tableta.Acum da-mi-o pe maica-ta la telefon. ” Si in timp ce vorbea cu maica-sa izbucni in ras. Asa am aflat de povestea cu profesoara.
      Inadvertenta am rezolvat-o.🙂 Multumesc de atentionare. Cand scriu in cursul saptamanii sunt obosita si maiam si eu cate o scapare.
      Sa ai o noapte de vis cu vise senine!🙂

  5. Ce poveste simpatica😀 Parca imi amintesc de ore, pe cand eram eu in scoala generala🙂 Si noi aveam in clasa mascaricii nostri.. Cum trec anii! Oare ce-or mai face colegii mei de generala?
    Culmea este ca pe ce din liceu si din facultate ii intalnesc macar o data la 5 ani, chit ca am fost cu ei doar 4, respectiv 5 ani, iar pe cei din generala, alaturi de care am fost 8 ani si practic am crescut… nu i-am mai vazut!
    O zi minunata iti doresc, Gabriela draga! ☆★☆

    • Carmen, sa stii ca nici eu nu prea i-am vazut pe multi dintre colegii mei din generala. De unii mai stiu ce fac, despre altii nu stiu nimic insa. Si chiar mi-ar face placere sa ii revad. Nici pe cei din liceu nu prea ii mai intalnesc.
      Cat despre Ducu, trebuie sa se abtina putin de la acte de eroism ori alte provocari ale vietii lui tumultoase de scolar ca altfel de Paste, nu va primi tableta promisa.🙂
      O seara minunata iti doresc, Carmen!

  6. Duioșie, ironii, teribilism!
    Copiii fac lucruri trăsnite!Memoria le păstrează în colțul ei tainic, încălzit de aduceri-aminte.
    Seară frumoasă, Gabriela!

    • Gina, ai dreptate. Copiii fac si spun lucruri traznite.Tu ar trebui sa stii mai bine decat oricine. Atatea generatii care au trecut prin ”mainile” tale si carora le-ai modelat caracterul. Banuiesc ca nu au fost toti ” sfinti in icoana”.
      O seara frumoasa sa ai!

  7. Dincolo de succesiunea faptelor si natura „conflictului” m-a sedus un fel de duiosie si blandete paternalista care mă duce cu gândul la atmosfera den „Bunicul” lui Delavrancea. Senzatia va oricât de acută ar fi disputa dintre cei doi copii, existența lor e guvernata de legea impacarii.

    • Eu imi imaginam cat de amuzanta era scena pentru cineva care o vedea la modul obiectiv. Iar ”Bunicul”, cu atitudinea lui paternalista, poate fi orice profesor, cu experienta, care intelege framantarile si reactiile celor mici. Prin 1986, am suplinit cateva luni la o scoala intr-un sat. Invatatorul se imbolnavise si nu era cine sa mearga pana acolo. Erau doua clase intr-o singura sala. Abia atunci mi-am dat seama cat de greu este sa fii dascal. Invatam lectiile inaintea lor si faceam multe lucruri ca sa le placa micutilor sa vina la scoala. Si veneau cu placere. Iar energia lor era molipsitoare.

  8. Ha, Ha! Întâmplări hazlii şi boroboaţe din anii de şcoală. Ceea ce atunci părea mare vitejie, erau doar copilării caraghioase, de care ne aducem aminte cu nostalgie, peste ani…
    Mi-a plăcut povestea!
    O zi cât mai frumoasă, dragă Gabriela!🙂

  1. Pingback: CALATORII SI SUVENIRURI: Esarfe si saluri

  2. Pingback: CĂLĂTORII ȘI SUVENIRURI: Eșarfe și șaluri | Zinnaida

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: