Daily Archives: 6 februarie 2013

Fereastra


Cand vreau sa visez ma opresc aici. Fumul narghilelei ma duce pe alte taramuri exotice iar orhideele dau viata visului meu. In fata ferestrei, unde cade lumina cu bogatie se deschid visele mele. Veniti si voi. Sa aveti o zi de mirecuri inspirata si insorita!

CIMG5309

Reclame

miros de lemn sfant


Dimineata de iarna in Transilvania. Soarele cu dinti de ger musca din omatul gros de peste o jumatate de metru, ce scantaie in bataia razelor, cu mii de diamante. Casele, cu caciuli albe, de nea, asteapta vesele oaspeti de seama. Pe ulite, satenii au facut o carari sa poata trece. Parintele Teofil a pornit devreme cu botezul Domnului prin casele enoriasilor. Zi de sarbatoare. Toata lumea sta acasa, de teama sa nu se intalneasca pe drum cu popa si sa creada ca au plecat inadins. Femeile pregatesc parintelui pe o masuta, o cana cu apa, in care au pus un buchet de busuios, un pahar cu grau in care sta infipta o lumanare aprinsa, o tava cu prajituri si un pahar de vin. Mai susotesc si se mai intreaba cati bani trebuie sa dea parintelui. Parintele nu cere dar diacul ce il insoteste stie precis. Anul acesta, diacul este un tanar din comuna, ce se pregateste pentru a fi popa. Imbracat un straiele lungi si negre, cu caciula de astrahan negru pe cap, cu crucea in mana, parintele isi face aparitia in capatul strazii. Ia casele la rand. Sfinteste, stropeste, miluieste, mai schimba doua vorbe cu enoriasii dar nu multe, ca satul e mare si are mult de umblat. Din cand in cand, cate-o gospodina curioasa, pandeste din poarta, sa vada pe unde a ajuns popa. Acum e la Gheorghe. Parintele intra in curte si da sa se apropie de casa. Incepe cantarea de e trotuar si mai are vreo 20 de pasi pana sa intre in casa.
– In Ioardan botezandu-te tu …. mars javra! striga el catre cainele pe care gospodarul il uitase dezlegat. Ori poate ca e vre-un hatru pus pe glume si se gandea sa il fugareasca pe parinte. Popa Teofil insa, e un om in etate, nu se lasa cu una cu doua. Cum sa piarda banutii pe care enoriasul ii puse pe masuta. Fiecare ban conteaza. Fiecare enorias. Hamaielile cainelui ii acopera insa vocea. Usa inchisa a gospodarului zagazuieste zbaterea parintelui caruia cainele se straduieste sa ii apuce sutana.
– Al dracului caine, zice popa. Uite ca nu ma lasa sa intru. Mars! Invatacelul insa e mai sperios din fire si sta ascuns dupa parinte. Oricum, cainele, un dulau alb, mitos, cat un urs, are si el preferintele lui. Nu-i plac oamenii in uniforma si in haine negre. Deci parintele ii e antipatic, prin felul lui caineste de a gandi. Popa nu poate face nici un pas, nici inainte nici inapoi. Vrand sa il sperie ridica crucea si se facu a o arunca spre el. Neinspirata miscare. Voia Domnului facu o minune si crucea zbura din mana parintelui, exact intr-o gramada de lemne taiate, pe care gospodarul nu apucase sa le aseze dinainte de sarbatori. Cainele se linisti ca prin farmec. Se aseza pe prag si studia de acolo fiecare miscare. Parintele se indrepta spre gramada de lemne inghetate,acoperite si ele de omat. Invatacelul lasa cana cu aghiasma si busuioc si se apucara sa caute crucea, intrata printr-o crapatura, in mijlocul gramezii. Se incalzira amandoi, erau rosii in obraji, insa stiau sa lucreze in gospodarie. Cand in sfarsit dadura de ea si o scoasera de acolo, lemnele lui Gheorghe stateau frumos asezate, gospodareste. Parintele se indrepta de sale, se scutura de rumegus si sterse cu maneca Sfanta Cruce. Se indrepta spre scari exact in momentul in care gazda deschise usa. Gheorghe isi puse mana la gura de uimire.
– Buna zua, parinte! Dar ce faci dumneata?
– Iaca Gheorghe, umblu cu Iordanul si am vazut lemnele tale neasezate. M-am gandit ca ai nevoie de ajutor. Mai trebuie sa pui cainele pe lant ca eu nu am reusit. Si reincepu netulburat de latraturi de data aceasta, sa cante, cu caldura adunata de atata efort. ”In Iordan botezandu-te Tu Doamne, Inchinarea Treimii s-a aratat…” Stropi de apa sfintita plutira prin aer si pe crestetele lui Gheorghe si a celor din familie. Toata casa si curte lui Gheorghe mirosea a busuioc si a lemn sfant.