Dansand prin istorie
Marele vizir iesi dupa ce ii aduse sultanului ultimele vesti. Ingrijorarea i se citea acestuia pe chip, ca o umbra. Privirile sale verzi, doua luciri taioase sub o frunte inalta si fina, ramasesera pironite pe fereastra in ogiva, ce se deschidea catre un peisaj maret. Muntii din zare, se profilau rosietici in lumina asfintitului. Isi mangaie usor barba scurta si rara. Avea nevoie de o noapte intreaga sa mediteze daca va porni razboiul ori nu. Porunci sa i se aduca ceai si fructe.
– Sa vina si dansatoarele!
Muzica il va linisti iar dansul il va trage cu gandurile in alta parte incat, la noapte, cand stelele vor scanteia pe cer si luna in crestere se va reflecta in apele rosiatice are fluviului, ca o lama de aur, va avea mintea limpede sa scoata la iveala cele mai bune hotarari. Auzi fosnet de matasuri si clinchete de bratari.Isi dezlipi privirea de la fereastra, dansul incepu si acordurile flautului si ale sazului inundara incaperea cu vibratii ce iti faceau sufletul sa tremure.
Posted on 5 Februarie 2013, in Cafeneaua turceasca and tagged dans otoman, dansatoare, istorie, Muzica, turci. Bookmark the permalink. 4 comentarii.
M-ai atins cu articolul asta.
Pai cum asa?:) Ma gandeam la Camelia cu clubul Psi care pleaca in Turcia in curand. A scris o postare cu referire la Soleyman Magnificul si a castigat un concurs. Asa ca m-am incadrat in ambianta. Ea avut o tema cu Dansul. 🙂
să te ţii poveşti la întoarcerea din vacanţă! 😳
mulţumesc mult de postare… cana de apă, nu?
O am pregatita. 🙂 De povesti ma tin mereu. Ce sa fac. E felul meu de a fi.