Ochii negri de acasa


CIMG5105-1Parca masinuta, un Opel negru, vijelios, in fata cafenelei de parca s-ar fi grabit sa nu intarzie. Nu avea unde. Acasa nu il astepta nimic, nu avea pe nimeni aici. Doar sperante fluturandu-i in suflet. Are zambetul larg si deschis al omului cu ganduri curate. Sta la volan. A oprit motorul si continua sa vorbeasca la telefon. Zambeste, rade, ii vezi fericirea pe fata. Coboara in cele din urma inchizand in telefon cuvintele de ramas bun, catre necunoscuta de la celalalt capat al firului. Din doi pasi, strabatu portiunea de terasa din fata cafenelei. Intotdeauna isi facea apartitia ca un tzunami. Se opreste brusc, cu efect, in usa si aruncand o privire cuprinzatoare, ii saluta pe toti cei prezenti, cu o voce tanara si puternica, auzita sigur in toate apartamentele cartierului.
– Salam aleycum, Alah!
Zambi, isi duse mana la inima si apoi intra sa dea mana cu fiecare dintre clienti, devenit deja prieten de cafenea si obisnuit al localului. Memet e tanar. Parul negru corb pana pe umeri, lasa sa se vada doar ici colo cate un fir argintiu. Mai are vreme sa albeasca. Are doar 30 de ani. E plin de energie. Parca da in clocot. Cand este el prezent, intreaga suflare a cafenelei se anima. El singur face cat un stadion de turci la un loc. Cand este meci de fotbal, sta langa televizor, atent, striga, vocifereaza, da din picioare gata sa marcheze el in locul jucatorilor de pe teren. Rade, uneori danseaza cativa pasi din piesele lui preferate, ridicadu-se brusc de la masa de joc si apoi intorcandu-se sa continue. Canta, Karadi Kaslari, o meloie trista despre o fata cu ochi negri din trecutul sau, probabil. Fata lui frumoasa lasa sa se vada o anume eleganta si rafinament. Ochii ii sunt negri, umezi si incinsi, cu sprancene frumos arcuite. L-ai putea banui ca a trecut pe acolo o mana de cosmeticiana. El e insa natural. Poarta blugi si o bluza mulata. Peste ea un pulover gri. Usor, in urma, simti un parfum fin, plutind ca o adiere de perdea. Se intoarse de la serviciu. Are un mic business. O frizerie intr-un orasel apropiat. Nu castiga mult, dar suficient cat sa traiasca decent, linistit si fara stresul comenzilor unui sef. Nu vorbeste despre viata lui. Sunt episoade pe care vrea sa le uite. Nici despre cum a ajuns in Germania, dupa ce s-a imbarcat din Istambul, pe o nava ce calatorea spre Danemarka. I-a fost de ajuns ca a trait experientele acestea. Pe atunci avea doar 20 de ani, era mai energic, divortase recent de fata pe care i-o alesese familia. Avusese si ceva probleme cu politia pentru un scandal pe stadion. Viata lui de aici trebuia sa fie una noua, sa ii linisteasca vulcanul din suflet. I l-a mai linistit. Greutatile de inceput, statutul de emigrant, senzatia ca nicaieri nu esti in locul tau l-au mai inmuiat putin. E trist ca nu isi gaseste o fata potrivita pentru el. Dar are sperante. Cauta. Se intoarce spre bar si striga din fundul salii.
CIMG5137-1
– Wo is mine cay? Unde e ceaiul meu? Parca dinainte de a sosi, ceaiul lui trebuie sa fie pregatit, exact asa cum ii place lui, negru-rosiatic, sa nu poata citi prin paharul de sticla, si cu patru cubulete de zahar. Isi ia ceaiul si da cu ochii de Ahmet care citeste ziarul.
– Salut, frate! Ce faci?
– Bine multumesc. Citesc putin.
– Asculti muzica? Telefonul lui Ahmet, conectat la internet reda de pe youtube o piesa trista. ”Bir Selam Sal Sabah Olsu” , ”Intr-o marti de dimineata” Frumoasa piesa, spune Memet. Se aseza langa el. Ahmet ii insinse mana.
– Viel gluck zum Geburtstag, Memet! La multi ani si mult noroc de ziua ta!
Memet il privi contrariat. Se uita in jur sa vada ce se intampla. Lumea isi vedea linistita de joc.
– De unde stii Ahmet ca e ziua mea? Cine ti-a spus? Nimeni nu stie aici cand e ziua mea, d-apoi sa imi ureze La multi ani! Dupa 10 ani, esti primul care ma felicita cu ele ocazia asta.
– Ei, cineva. O zana buna. Important este ca urarea a venit, chiar si acum.
– Ahmet, ce bei? Trebuie sa te servesc cu ceva.
– Nimic. Multumesc. Am deja un Ayran, iaurt cu apa minerala.
– Totusi, ceva de la mine. Un ceai, un nectar de caise?
– Atunci, sa fie un ceai!
Stateau amandoi la masa, impartasind discutia despre neimplinirile lor, despre dorul de casa, despre viata din Turcia si fostele neveste.
– Ahmet, eu am mai fost insurat. Dar oricate femei am intalnit, niciuna nu e ca fosta mea nevasta. Imi pare rau ca am divortat. Stiu ca eu sunt de vina. Am gura mare si ne certam amandoi. Nu sunt rau. Sunt eu zgomotos dar am sufletul cald si moale, ca bumbacul. I-am scris anul trecut si am vrut sa ma intorc la ea. Acum nici nu mai vrea sa auda. Nu stiu ce o fi fost in capul meu. Dar tu? Tu de ce esti inca singur? Ai fost insurat?
– Da. Dar am divortat si ea la scurt timp a murit. A fost injunghiata de unul dintre multii ei parteneri. O averizasem cu cateva luni inainte de parca aveam un presentiment. Imi pare atat de rau ca nu am putut face nimic. A fost o femeie frumoasa si am iubit-o foarte mult. Mda. Asta e viata. Trista.
– Lasa, Ahmet. Vorba cantecului, Maine poate o sa fie mai bine. Il batu prieteneste pe umar si se muta pe un fotoliu inalt si rosu, langa aparatele de jocuri. Nu era impatimit al jocurilor. Il saluta pe Zafer, apoi il cuprinse cu bratul dupa gat. Cum Zafer, un tanar de varsta lui, insurat dar trist de viata aleasa de familie pentru el, nu protesta, il scutura si il trase de pe scaun silindu-l sa se apere si sa se ridice de pe scaunul sau.

Posted on 28 Ianuarie 2013, in Cafeneaua turceasca and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. Cunoşti cu adevărat valoarea unui om, abia după ce l-ai pierdut.
    De ce nu ne învăţăm noi oamenii, minte niciodată?

  2. Tibi, invatatm dar asa suntem construiti incat invatatm doar din propriile noastre suferinte.

  3. acel vesnic strain printre straini … incercand sa scape de el insusi …

    • Strain intre straini. Bine ai spus. Memet e constient ca nu e locul lui aici. Dealtfel mi-a si spus ca nu are in intentie sa ramana in Germania pana la sfarsitul vietii si ca locul lui e acasa, in Turcia. E aici de conjunctura, pentru ca se casiga bani dar sufletul sau e in alta parte. Nu stiu cum va fi pana la sfarsit. Cert este ca am cunoscut turci care s-au intors in tara lor, pentru ca li se parea prea rigid si de neinteles sistemul european.

  4. Gabriela, bună seara!

    Îmi era dor de poveștile din cafenea!

    Personajele tale sunt .. chiar autentice.
    În sufletele lor se îngemănează de toate- tristeți, patimi, melancolie, firesc, dorință de comunicare, nostalgie pentru acel tainic„acasă„, un fel anume de a răspunde provocărilor zilnice.
    Cafeneaua este scena lor.
    Iar tu, regizor, observator, din când în când- vocea de suflet- îi înțelegi, le îngrijești rănile ascunse, le transmiți încredere..
    Eu vă „simt” prieteni- o lume nouă într-o lume veche.
    p.s. când vei descrie cafeneaua?

  5. Parerea mea este ca atunci cand traiesti doar cu gandul de a aduna ceva bani si a te intoarce in 10-20 de ani in tara de bastina, este singura cauza ce creaza sentimentul ca nu apartii locului! fara sa te implici cu sufletul si fara sa te bucuri de viata in fiecare clipa, traiesti in provizoriat si… numarul zilelor pana la sfarsitul vietii nu si-l cunoaste nimeni!
    Frumoasa poveste! ai descris excelent caracterul lui Memed!

    Sa ai o saptamana vesela, Gabriela draga!

    • Gina, o sa postez cateva poze din cafenea. Asta pntru maine, ca tot e Miercurea fara cuvinte.

    • Carmen, ai dreptate. Numai ca toti oameni acestia, nu au venit cu gandul sa ramana, sa devina de-ai locului. In plus, ei vin dintr-o alta lume, cu alte tradtii, religie, obieciuri si valori si se vad in postura de a renunta, macar in public la ceea ce sunt ei, pentru a se putea integra. O sa postez si o poza cu el. E si el un caracter frumos. E mai tanar cu 8 ani decat Ahmet. Are business-ul lui si se straduieste sa isi organizeze viata. Vorbeste germana perfect, e manierat si cu bun simt, si foarte discret. Nu barfeste, nu discuta cu nimeni despre femeile din viata lui.

  6. Excelent episod. Reusita dozarea umorului cu amaraciunea, a nostalgiei cu încrederea in viitorul personal… M-am simțit absorbit de acel mediu al cafenelei. Au mai povestit cei doi si altele despre Danemarca?

    • Stii ce am remarcat? Ca toti clientii cafenelei, au depresia si nostalgia tarii lor. Nu stiu daca au povestit. Probabil ca da. O sa il intreb pe Ahmet. Pe mine m-a impresionat cand a spus ca nu tie nimeni cand e ziua lui. L-am intrebat in vara. ”Ei ca ma intrebi si tu acum? Si asa nu-i pasa nimanui. Nu primesc nici felicitari nici cadouri.” Si pe 1 noiembrie, cand a fost ziua lui, nu mai lucram in cafenea, dar l-am rugat pe Ahmet sa il felicite. A fost foarte suprins si placut emotionat.

  7. Presimteam ca melodia e frumoasa fiindca e trista…. Nu m-am inselat. E frumoasa. Si e trista. E foarte frumoasa de fapt. Ca si felul cum ai scris povestea lui Memet. Adica frumos.
    Trebuie sa-ti spun ca eu nu prea ascult muzica…nu mai ascult. In fine…e complicat…🙂
    Probabil ca n-as fi atat de vrajita de povestile personajelor tale daca n-as fi fost toata viata fascinata de lumea musulmana…de cele 1001 de nopti… De multe ori m-am gandit ca daca am mai trait candva, pe undeva, pe acolo trebuie sa fi trait.

    P.S.- Gabriela, am sa vin mai rar…am un job nou care-mi mananca toata saptamana. Dar stii ca am asa vin🙂

    • Elly, vino cand poti si cand iti face placere. Si eu lucrez cate 4 zile pe staptamana si atunci sunt ata de obosita incat pot doar sa deschid calculatorul sa ma uit la comentarii. Despre muzica, eu ascult zilnic muzica otomana. Imi place, ma reconforteaza si nu o mai simt trista. Piesa aceasta insa, la inceput in primele luni cand am inceput sa lucrez n cafenea, o asculta Ahmet, la disperare, de multe ori la rand. Chiar m-am suparat pe el si i-am promis ca ii ascund telefonul daca o mai pune, ca ma duce la depresie. :)) Atunci nu rezonam la muzica lor. M-am schimbat dupa ce am auzit pe unul dintre clienti interpretand niste piese la un instrument al lor, saz. Mi-a creat o emotie deosebita si am inceput sa o inteleg.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: