Perversitatea producatorului si consumatorului de media


Fenomenul media a iscat in ultima vreme foarte multe controverse prin maniera ipocrita si periculoasa in care prezinta informatiile. Presa scrisa ori audio-vizuala ii oripileaza pe unii in timp ce altii isi satisfac cultura ori divertismentul la televizor. Aud tot mai multi oameni spunand ca nu se mai uita la televizor, in timp ce altii butoneaza telecomanda pentru stiri de senzatie, scandaluri si telenovele. Zilele trecute faceam un comentariu pe blogul lui Mircea Vladut. M-am gandit sa il aduc si aici si sa va invit la o discutie.

”Cine detine informatia, detine puterea”, spun chinezii. Informatia inseamna in paralel si multa dezinformare si manipulare. La stiri, cand jurnalistul prezinta informatia precizand punctul lui de vedere nu mai avem o informare ci un comentariu, care e subiectiv si mai mereu tendentios.Cand mi se serveste un comentariu numit stire, inseamna ca sunt dezinformata. Pe mine, nu ma intereseaza opinila jurnalistului ci faptele, asa cum sunt.

Ce reprezinta puterea? Bani si si influenta, in sensuri largi. Jurnalistul care prezinta informatia este angajatul unui trust de presa, al carui propietar, mai putin expus, are influenta majora prin politica firmei. Tine cu un partid ori face parte din el, are niste prieteni ce trebuie protejati, vrea sa rezolve niste afaceri, ori se protejeaza el insusi. Trustul, produsul media e doar un instrument cu care el isi atinge scopurile. Jurnalistul, redactorul reporterul, editorul, directorul de programe, sunt oameni care trebuie sa fie integri, pentru ca ei sunt expusi public. Lor li se inoculeaza ideea ca tot ce fac ei ca oameni de media serveste interesului public. Aiurea. Serveste patronului care isi consolideaza pozitia, isi creste puterea. De cele mai multe ori, jurnalistii sunt total neinstruiti in domeniile in care activeaza. Dar nici nu se obosesc sa se informeze suficient, fie din lipsa de timp, avand termene limita de predare a materialelor foarte scurte, fie din superficialitate, considerand ca un material trebuie sa aiba numai forma nu si continut.

Stirile pozitive intr-un ziar ori pe posturi radio ori tv trebuie sa detina ponderea. Daca nu, creeaza o stare de depresie si de psihoza a maselor. CNA-ul ar trebui sa monitorizeze asta si sa nu permita abuzul de stiri negative. Ce lucruri pozitive pot afla romanii la televizor? mai nimic. Totul merge rau, statul face abuzuri, infractorii s-au inmultit, oamenii o duc tot mai rau, politicienii fac circ si nu se ocupa de iesirea din criza ci parca in adin o intretin. Care este starea psihica a telespectatorului sau a consumatorului de media? Una depresiva. Media le serveste niste idei iar el, e dezarmat in aceasta lupta zilnica privind cum totul se naruieste in jurul lui.

Exista cativa jurnalisti care si-au construit profesionalismul in timp si creeaza materiale de calitate iar opiniile lor au greutte. Acestia sunt insa putini si reprezinta exceptia care confirma regula.

Si ultimul aspect pe care il abordez este motivul pentru care avem ”stirile de la ora 5”. Ma refer cu sensul larg, de stiri de senzatie cu crime violuri si alte infractiuni de parca Romania ar fi paradisul infractorilor. Psihologii care se ocua de media, au constata ca exista o anumite perversitate a publicului. Nu recunoaste ca il atrag stirile acestea ori emisiunile cu infractori,si cele cu scandaluri cum nu ar recunoaste ca se uita la filme XXX ori la reviste de acelasi gen. Emisiunile acestea fac rating iar articolele de presa tiraje. Cand faci asta ca sa se vanda ziarul ori sa ai mai multa audienta e ca si cum ai face dragoste pe bani. Se numeste prostitutie de presa. Si daca tot suntem orientati spre ideile acestea, de la abordarile jurnalistice de acest gen, pana la emisiunile in care apar prostituate pe post de animatoare ori de decor, ori de subiect de amuzament pentru realizatori, nu e decat un pas. Banuiesc ca acum intelegeti de ce media romaneasca e asa. De ce lumea se uita din ce in ce mai putin la televizor, iar lumea presei scrise e in declin de destul de multa vreme.

Posted on 11 Ianuarie 2013, in Despre Media and tagged , , , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. „Stirile pozitive intr-un ziar ori pe posturi radio ori tv trebuie sa detina ponderea. Daca nu, creeaza o stare de depresie si de psihoza a maselor. CNA-ul ar trebui sa monitorizeze asta si sa nu permita abuzul de stiri negative. Ce lucruri pozitive pot afla romanii la televizor? mai nimic. Totul merge rau, statul face abuzuri, infractorii s-au inmultit, oamenii o duc tot mai rau, politicienii fac circ si nu se ocupa de iesirea din criza ci parca in adin o intretin. Care este starea psihica a telespectatorului sau a consumatorului de media? Una depresiva. Media le serveste niste idei iar el, e dezarmat in aceasta lupta zilnica privind cum totul se naruieste in jurul lui`-

    gândul tău realist, tu, persoana care a trăit în mijlocul acestei complicate.mașinării .

    Ce-mi aduce mie, totuși o stare de optimism( moderat), în aceste vremuri mereu încâlcite, este prezența, fie ea, chiar sporadică, a unui Om pozitiv. Se numește Dan Puric, un ARTIST, care se străduiește să schimbe atitudinea presei prin comunicarea dincolo de cuvinte. „Comunicarea este grija pentru celălalt„, căutarea naturalului bun din fiecare.
    În vorba și în prezența lui găsești de toate- efervescență, satiră, poveste, pantomimă„când oamenii mint, mâinile spun adevărul„, cum grăiește un proverb, pe care Dan Puric ne învață să -l tot citim cu ochii sufletului.
    p.s. găsești conferințele lui pe net.

    • GIna, am descoperim mai devreme un interviu al lui Miron Manega cu Dan Puric. Discutia viza printe altele si subiectul prezentat de mine.
      ”Caracterizaţi în câteva cuvinte noncultura.

      Promiscuitate, pornografie, kitsch.

      Ce s-a întâmplat cu valorile culturale? Cum au supravieţuit?

      Cum spuneam, oamenii noştri politici – haimanalele politice, de fapt – n-au mai avut nevoie de legitimarea prin artă. În aceste condiţii, marii artişti, dezamăgiţi şi deprimaţi, s-au retras în instituţii bugetare, cu economii de tip primitiv, în care toată lumea este egală. În zona de subzistenţă economică, mai exact. Iar în zonele performante, de televiziune să zicem, au apărut oameni de calitate îndoielnică din toate punctele de vadere.”

  2. Gina, optimismul este si el necesar. Nu am spus ca nu exista deloc oameni de calitate in media. Eu ma refeream stict la media ca breasla. Dan Puric este un tip special dar e un artist, nu e om de presa. Ar mai fi cateva exemple dar din pacate putine. Mi-au placut de exemplu interviurile Eugeniei Voda iar pe PRO TV International am urmarit parca, o serie cu ”doamne de poveste”. Eu mi-as dori ca presa sa intre intr-o alta zona. Am vrut sa spun sa se reformeze. De ce ar avea nevoie o industrie care lucreaza cu timpul si inovatia, sa se reformeze? Inseamna ca are o problema. Dar in acest moment, asa vad eu, asta ar fi o radiografie a fenomenului media.

  3. asta e adevarul crud: suntem manipulati, cu o usurinta fantastica!
    Si parerea mea este ca nici nu e bine sa stim toate dedesubturile! lobbyism este prezent in orice domeniu! este infiorator sa cunosti adevarul adevarat… Daca protestezi, dispari ca un pion pe tabla de sah, daca tii doar pentru tine, innebunesti! Mai bine nu stii… decat atat cat sa poti duce o viata echilibrata… Spre exemplu, WikiLeaks a incercat sa informeze masele de oameni… Nimeni nu reuseste asa ceva! Secretele celor de la putere (ah, nu presedintii de stat! si acestia sunt mici marionete ale lobbyistilor! ) sunt prea “grele” pentru noi!

    • Carmen ai spus ceva extraordinar:”secretele celor de la putere sunt prea grele pentru noi”. Ai perfecta dreptate. Numai ca a inchide ochii ori a lancezi in ignoranta nu e cea mai buna solutie mereu. E ca si cand ti-ai trimite constiinta la culcare.

      • nu este vorba de ignoranta! niciun intelectual nu este ignorant!.. setea de cunoastere este un „virus” de care nu scapi niciodata!

  4. Care crezi ca ca ar fi cea mai potrivita atitudine? Doar aceea de acceptare tacita? Oricum, noi, simpli muritori, nu avem acces la ”secretele grele”. Nici macar la cele usoare. Stim doar ca se intampla ceva. Articolul meu s-a referit mai mult la lipsa de calitate a presei, care a reusit sa formeze o parte din public dupa tiparul sau. Cealalta parte a consumatorilor de media prefera sa inchida televizorul. Daca ai fost acasa ai putut sa faci comparatie cu presa germana. Si sunt convinsa ca ai sesizat diferenta. Si numai luand in discutiile editiile internationale sau on line a posturilor romanesti de televiziune.

  5. Ca şi Vlăduţ, la astfel de comentariu nu prea mai este mare lucru de adăugat. Nu mai cumpăr presa scrisă de mai bine de şapte ani şi cred că bine am făcut: bani aruncaţi pe fereastră. Informaţia pe internet este mult mai proaspătă decît la posturile de tembelizat poporul şi ceva mai veridică pe unele bloguri. Din păcate, oamenii se lasă prea uşor prostiţi şi sau cumpăraţi cu chestii derizorii.

  6. Inainte citeam presa. Acum nu imi vine sa mai accesez deloc sit-urile ziarelor on line. Oamenii se lasa sedusi de ideea ca ”a spus la televizor”. Si daca a spus la televizor e musai sa fie adevarat. Am ajuns la concluzia, ca si tine, ca mai multa informatie veridica gasim pe bloguri.

  7. gabriela, din păcate presa, care nu are o lege a ei, este aservită unor interese. cunosc oameni din presă şi mă bucur că visul meu de a face presă nu s-a materializat pentru că eu una nu aş fi putut pupa condurii nimănui…
    în plus, calitatea celor care scriu este de multe ori îndoielnică, nemaivorbind de sordidul îmăpins la categoria breakingnews…
    citesc presă? da… dar de multă vreme nu mai cred în ea.

  8. Povestea cu legea presei e una veche. Jurnalistii nu au dorit o lege a presei dar invoca o asa-zisa deontologie profesionala, aplicata in functie de interese. De cate ori a venit vorba de legea presei, au iesit si au protestat, in media si in strada, strigand ca ”se baga pumnul in gura presei”. Pe de alta parte nu sunt convinsa de buna intentie si de buna credinta a legiuitorilor. E o situatie doua taisuri. Am lucrat si eu ca jurnalist si stiu cum e. Nu mi-a cerut nimeni sa scriu la comanda. Nici nu as fi facut-o. dar cunosc cate ceva din problemele acestei industrii. Mi-a placut perioada aceea. A fost foarte grea. Am muncit foarte mult. A fost foarte frumoasa. Emotii, trairi, eforturi. Toate cat pentru 10 vieti. Am avut norocul sa lucrez cu niste profesionisti, oameni care imi sunt dragi si astazi. Dar am intalnit si cealalta fateta. Nu discut acum despre asta.

  9. Bună !
    Poate că nu ți-au cerut să scrii la comandă pentru că realizaseră ce fel de om ești, nu te-ai gândit ?

    • E posibil si asta. Veneam dintr-un anumit mediu si aveam o buna reputatie. Imi amintesc acum, de un coleg. Scrisese un editorial muscator despre un politician. Directorul se afla la Bucuresti la o negociere, exact cu personajul in cauza. Si cand cere ziarul sa-l citeasca, isi vede numele, in contextul articolului respectiv. O situatie jenanta.🙂 La o vreme, organizez un eveniment media. Vroiam sa invit pe unul dintre directorii de la Radio Cluj. Il cunosteam personal dar nu eram in relatii apropiate. Ii spun directorului nostru,’ in ce relatii esti cu domnul director?” Urma sa il rog sa imi intermedieze o intrevedere sa ii lansez invitatia, dar directorul nostru, deja cunoscandu-ne ce suprize ii putem creea imi raspunde scurt:” Bune. Vrei sa mi le strici”?🙂 Abia dupa o vreme mi-au povestit colegii. Eu conduceam o redactie intr-un orasel, Dej, la 60 de km de Cluj. Nu era la cuent cu toate noutatile din redactie.

  10. Presa, politica sunt oglinzi ale societatii. Poate ca nu ne plac, dar NOI devoram aceste lucruri abjecte. Cand spun NOI, ma refer la o masa imensa. Si nu ma refer doar la Romania. Cand aparuse noul format al ziarelor pe care le numim azi „de scandal”, un coleg a pus punctul pe „i”. Sunt facute pentru a ne deturna atentia de la lucrurile cu adevarat importante. La fel ca relatiile din media, relatiile din orice grup sunt seci, bazate pe interes. In nici un domeniu nu trebuie sa fi priceput, trebuie SA FII DE-AL NOSTRU.

    • Diversiunile acestea sunt invatate de undeva. Un tanar, care face o faculate, Jurnalism ori orice altceva, nu invata tehnici de diversiune si manipulare. Dar ideea ”a fi de-al nostru” este vaabila.

  11. Sunt si eu oripilata de mass media romaneasca. Doar ce am scris acum cateva zile un articol ocazionat de disparitia lui S. Nicolaescu in care ma revoltam.
    Totusi, fac parte din cei care inca privesc la televizor. Tv-ul meu sta, de regula, pe posturile de stiri, fara insa sa am habar de stirile de la ora 5 pe care niciodata nu le-am frecventat. Nu vad nimic din ceea ce inseamna divertisment. Doar de revelion am privit, fiindca nu era altceva si nici de filme si documentare nu aveam chef noaptea, zappand pe toate canalele.
    Din pacate jurnalistii sunt de multe categorii. Uneori se invart si ei in cate un cerc vicios…lipsindu-se curajul, coloana vertebrala…

    • NU vad ca lucrurile sa se schimbe in curand. Mass media reflecta pe deplin starea de desuetudine in care se afla societatea romaneasca. Mai vad pe cate unul insetat sa vada ce mai zice ziarul. Si cand vine cu replici de la televizor ori din ziar ma uit invers si il intreb:” tu chiar crez tot ce se scrie acolo?” ”Pai daca zice la ziar!” Nu ma uit la televizor ca nu prea mai am nevoie. Citesc si scriu, in rest lucrez. Si asta mi ocupa tot timpul. Nu-l pot irosi cu prostii si barfe.

  1. Pingback: Nostalghia « Ioan Usca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: