Focuri


(fragment)

Nu putea accepta sa fie dat deoparte si sa treaca peste el, ca si cum nu ar fi existat sa ca si cum era doar un pion. Pe urma planurile de vacanta le facusera pentru doi. Se urca in masina si o lua pe urmele ei. Traversa, Ataturk Avenue, si dupa ce intra intr-unul cartierele periferice, cotind-o pe stradute, ajunse la casa surorii ei. Retinuse adresa cand o auzise pe ea vorbind la telefon. Parca in fata unei case albe, frumoase, cu etaj pe fatada careia se catara gratioasa o bougainvillea cyclam ce dadea o culoare vesela cladirii. Cobori din masina si se sprijini de capota, uitandu-se spre geamurile casei, cu mainile incrucisate. Nu zise nimic. Prin fereastra de la etaj o zari pe Hatice, discutand radioasa cu sora ei. O femeie la fel de frumoasa dar cu cativa ani mai in varsta. In cele din urma fu observat si Hatice ii facu de cate ori semn sa dispara. Ahmet insa nu se clinti, asteptand ca ea, in cele din urma, de jena vecinilor, sa coboare ca sa lamureasca situatia. Nu veni, dar o vazu pe sora ei deschizand usa.
– Buna ziua! Hatice mi-a povestit de dumneavoastra. Ea nu doreste sa ramaneti in preajma ei acum si va roaga sa plecati altfel va chema politia.
– Nu plec. Sa vina sa discutam.
In cele din urma, femeia se ntoarse in casa. Rolul sau de mediator esuase. Fereastra era goala acum. Vazu in schimb auzi masina politiei care parca langa el.
– -Buna ziua! Va rog sa va legitimati si sa spuneti ca cautati aici. Politistul era sobru si avea privirea dura a reprezentantului autoritatii statului. Il considera deja periculos. Il masura üe tanar din cap pna in picioare. Femeia care sunase se arata ingrijorata.
– Ce faceti aici? continua politistul.
– O astept pe prietena mea sa discutam.
– Cine este prietena dvs.?
– Doamna, arata spre fereastra.
-Doamna sustine ca o urmariti de ceva vreme si ca nu va cunoaste.
-Vrea sa plecati de aici.
– Cum nu ma cunoaste? Am venit impreuna din Frankfurt. Am aici biletele de avion. Bilete cumparate de mine. Aveam si o organizare de vacanta impreuna pana sa ajungem aici, pe aeroport. Si apoi dansa m-a anuntat ca de fapt vrea altceva.
– Am inteles. Cu toate acestea, nu va doreste in preajma. Cunoasteti care sunt legile la noi. Va invit sa plecati altfel va trebui sa luam masuri.
Ahmet pleca in cele din urma. Islamul nu permite unui barbat si unei femei sa locuiasca impreuna ori sa se intalneasca fara prezenta unei rude. Cum nu este acceptat ca un barbat si o femeie sa fie doar prieteni. Este ca si cum ai pune o canistra de benzina langa foc. Se urca in masina si se intoarse la aeroport. Cauta o cursa spre Kaiseri. Gasi bilet doar pntru a doua zi. Nu putea face distanta aceea de aproape 1000 de km dintre Ankara si orasul sau cu masina. Se multumi si cu asta. Se caza la un hotel si incepu sa se plimbe prin oras. Isi aminti ca nu fusese la hamam de multi ani si intra in primul pe care il intalni. Afara era inabusitor, peste 35 de grade. Intrarea in hamam si de acolo in dzhamekyan unde se debraca. Isi lega in jurul soldurilor prosopul de bumbac primit la intrare. Era la fel de cald ca si afara dar sufleteste se pregati pentru temperaturile din interior. Ajunse intr-o sala mare dzhamekyan, ce cadea spre incaperile cu abur. Dupa cateva minute incerca in prima incapere. Cele 70 de grade i se parura initial insuportabile. Aburul venea prin niste gauri in pereti. Statu pe banca si grijile lui se estompau in ceata. Se simtea departe de ganduri. Nu stiu exact cat timp trecu. Iesi si se intinse pe kobec tasi, o lespede de marmura de vreo 4 metri in diametru. Sala imensa si inconjurata de coloane legate intre ele de arcade. Prin cupola din tavan, prin bucatile ei de sticla colorata, cascade de lumina blanda, multicolora, il imbratisara, proiectandu-l intr-o atmosfera de vis. Isi aminti ca hammamul a fost aduse din haremuri, pe vremuri fiind privilegiul kadanelor. Se intinse in visare imaginandu-si vremile acelea. Maseurul, un barbat intre doua varste isi facu imediat aparitia. Il freca energic cu o manusa aspra, turnind din cand in cand apa fierbinte. Parca o greutate imensa i se elibera din corp si se abandona pe mainile maseurului. La un moment dat il acoperi cu spuma, creeata special cu ajutorul unui servet. Fu clatit si apoi masat din nou, cu ulei parfumat. Cu o indemanare uimitoare, barbatul ii masa fiecare muschi. Il contorsiona in cele mai neasteptate pozitii si ii misca toate incheieturile, care pocneau ca niste vreascuri. La final, parul, palmele si talpile picioarelor ii fura date cu henna. Se simti un alt om. Toata incrancenarea lui de pana atunci disparura ca prin farmec.
Cand iesi de acolo, se simti renascut, cu gandurile mai limpezi si fara nici urma de nervozitate. Accepta chiar si nebunia iubitei. La urma urmei, daca asta doreste, asta sa aiba. Se plimba pe stradutele orasului, departe de strazile cu trafic. Se opri la o cafenea si isi comanda un ceai. Sorbi cu placere din lichidul rosiatic si fierbinte. Nu stia de ce, dar parca aici, in Turcia, ceaiu are un gust unic. Si nu era doar o parere. Se ridica si colinda stradutele pana obosi. In cele din urma se duse la hotel iar in dimineata urmatoare pleca la aeroport. In Kaiseri, il astepta Selin, fratele lui, bucuros dupa o atat de lunga revedere.
– Bine te-am gasit, frate. Mi-a fost dor de tine. Cum esti?
– Bine, multumesc. Si mie mi-a fost dor. Se imbratisara. Distanta sta le era foarte grea, dar nu aveau de ales. Parca acum erau copii, alerganduse pe stradutele satului, pana la munte. Haide, ne asteapta casa mamei, bunicul si unchii, matusile. Toti abia asteapta sa te vada. Dar parca spuneai ca nu vii singur.
– Pai, asa stiam si eu.
– Ei, nu e nimic. Te-am asteptat si ai venit. Asta e important.

Posted on 8 Ianuarie 2013, in Cafeneaua turceasca and tagged , , . Bookmark the permalink. 24 comentarii.

  1. ce bine ar fi ca toate necazurile, furiile, ura si dornta de razbunare sa se poata dizolva în urma unui hamama si-un ceai!
    frumoasa poveste!

  2. M-am propus sa merg si eu la hammam. Sunt sigura ca va fi o experienta interesanta. O seara frumoasa sa ai, Carmen!

  3. Am citit cu un fel de duioșie povestea ta, povestea lui. Ahmet.

    Vezi tu, Gabriela, cred că soluția rezolvării tuturor apăsărilor este detensionarea, încărcarea pozitivă. Și , mai ales, întoarcerea acasă, între cei dragi.
    Toți avem un „acasă„, fie el oriunde.
    Undeva unde există ceva sacru.
    O parte se suflet.

    Păstrez cu mare drag, cu tandrețe chiar , un fel de mapă de carton presat, este frumoasă, presărată cu tot felul de imagini. Din clipa în care am primit-o, nu știu de ce, am început să scriu pe ea secvențe din cărți, din auzite..într-un locșor scrie că ( s-au cam șters literele) adesea, soluțiile cele mai bune sunt la doi pași de noi. Trebuie doar să ai timp să le vezi.

    Mă bucur că i-ai dăruit eroului tău șansa de a se regăsi, fie chiar în clipe greu de înțeles.
    p.s. ai grijă de el, te rog, fă-l un învingător!

  4. Gina am vazut niste fotografii de la el de casa. Un sat sarac, mic, cu casute mici, intr-o zona de munte. Muntii , incep la cateva sute de metri de sat. Doar stanca. Vegetatie putina. Si cand am vazut pozele acelea ma gandeam exact la acelasi lucru despre care vorbeai si tu. Toti avem un acasa, idiferent cum arata ”acasa”. E locul regasirii si al indentitatii, locul inceputurilor.

  5. îmi place cum presari amănunte tipice ale lumii aceleia aparte, specifice turcilor, pe care le cunoşti extrem de bine. e o delicateţe a scrierii…

    • Camelia, mi-a placut sa o observ si mai ales sa constat, ca avem o parere gresita despre turci si despre orient. Refuzam cu buna stiinta sa ne informam si ramanem tributari unor clisee. Cand se inatmpla insa sa descoperim orientul asa cume, ramanem fascinati. E o lume complexa ce se straduieste sa supravietuiasca intre modernism si traditionalism.

      • da, aşa este. am citit multă literatură turcă, am fost la ei şi i-am văzut (atât cât am putut) şi sunt fascinanţi, am încercat să cunosc tor ce am putut… desigur în mult prea mică măsură. de aceea am şi remarcat faptul că tu îi cunoşti, ceea ce mă bucură, completează informaţiile pe care le am (puţine) şi îţi mulţumesc.

      • Nu am citit literatura turca dar am trait aproape doi ani intre ei. Asa am ajuns sa ii cunosc, si sa patrund intr-o zona mai putin accesibila. Lucrand in cafenea, numai intre barbati, am descoperit acea lume a barbatului turc, cu principii si conventionalisme. Cafeneaua turceasca e o galerie de portete de emigrantii turci, care se lupta cu viata, incercand sa supravietuiasca si in acelasi timp sa-si pastreze valorile traditiei si culturii, intr-o tara departe de tot ce le este familiar, cu obiceiuri si reguli diferite si greu de acceptat.

  6. Îmi place viața ta, Gabriela!
    Încerc să-mi imaginez tot ce scrii.
    N-ai putea să scrii așa, dacă n-ai fi un bun psiholog, dublat de un observator la fel de fin.
    Seară frumoasă!

    • Viata mea nu e mai niciodata simpla dar mereu gasesc in jurul meu lucruri care sa ii dea dimensiune si valoarea. Nu stiu daca sunt un bun psiholog dar stiu ca sunt un bun observator.🙂 O seara frumoasa iti doresc si tie! Ti-am trimis un mail.

  7. Foarte frumoasă povestirea ta, dragă Gabriela! Nu doar că eşti un bun observator, dar eşti un excelent povestitor. Şi ce bine faci că scrii toate acestea. Cine ştie….poate într-o zi se vor aduna toate într-o carte! S-ar merita, căci ai multe de spus şi o faci atât de bine.

    Foarte faină întâmplarea de faţă. Da, se întâmplă şi aşa, între oameni care păreau că se înţeleg frumos. Apoi….unul nu mai vrea să ştie de celălalt… A făcut bine că a ales calea regăsirii echilibrului şi liniştii. Oricum, nu se mai întrevedea nicio şansă.

    Îţi doresc numai bine, dragă Gabriela!🙂

    • Alex, multumesc pentru vizita. Sunt un bun povestitor cu ajutorul vostru. Povestile acestea fac parte deja dintr-o carte. Fragmentul este o continuare a unor postari anterioare. Sa ai o zi minunata si micutei Sara, imbratisari si pupici!🙂

  8. Lumi diferite. Si totul pare atat de indepartat…

  9. Și eu care credeam că-i vorba de Hatice din serialul Suleiman Mangnificul. Nu înțelegeam de unde știi tu că este rea.😆

    • Carmen, nu stiu cine e Hatice din film dar chiar vroiam sa fac referire la Soleyman Magnificul. Roxolana, scalava ucraineana, vanduta de tatari haremului lui Soleyman, ajunge in cativa ani, sotia acestuia. Este prima femeie din harem care reuseste asta. Dupa casatorie, Roxolana isi ia numele de Hürem Sultan. Soleyman e foarte indragostit de ea si femeia aceasta ii este cel mai bun si mai abil consilier. Este considerata un fel de Caterina de Medici a Estului. Este e specialista in conspiratii, motiv pentru a fost atat de longeviva la curte. Cu mult sange rece isi indeparteaza adversarii ori adversarele. Spun eu ca o mare parte din succesul pe care sultanul l-a avut i se datoreaza viclenei sale sotii.

  10. Hai că încet încept mă prind și eu în povestea ta.
    Ai devenit un fel de Sheherezadă, lăsându-ne în plin suspans de fiecare dată.🙂

    • Orice roman bun trebuie sa pastreze ritmul. Daca ai afla deznodamantul in primele pagini, ce sens ar avea restul?🙂 Si apoi, fiecare povestire e interesanta, cred, in felul ei. Povestea cu spuspansul ti se datoreaza. Nu tu m-ai invatat ca finalul e frumos sa fie lasat undeva in aer, incat cititorul sa fie curios, sa ii dam ocazia sa isi imagineze? Hmm?🙂

  11. Zinaida Strinu

    Aici e literaturizat, musulmanii, inclusiv cei turci, nu acceptă refuzul femeii și are multe de pătimit, biata de ea. Nu pleacă ei așa liniștiți la hammam !😀

    • Ar trebui sa te contrazic draga Zina. Tipa in cauza nu a avut nimic de patimit. O cunosc personal si stiu ce poate.🙂 Si Turcia s-a mai modenizat intre timp, de la Ataturk si reformele lui incoace. Pai nu a plecat linistit dar nu avea prea multe optiuni.🙂 Eu zic ca a facut bine ca s-a dus. Asta i-a temperat elanul si supararile.🙂

  12. Chiar voiam sa te întreb daca povestea e reala. Am înteles din comentarii ca da. Are vreo continuare? Intreb pentru ca îmi dau seama ca sunt multe „Hatice” pe lume, iar Ahmet nu e nici prima nici ultima „ei” victima.
    Despre „casa” am scris de mai multe ori. Cred ca nu trebuie sa crezi ca ai doua case, pentru ca atunci nu mai ai de fapt niciuna. Are dreptate Gina, cu „întoarcerea acasa”.

  13. Dane, are o continuare povestea, numai ca facand parte dintr-un roman, finalul e cam departe.🙂 Povestea e una reala. Sunt convinsa ca sunt multe femei de acest gen. Eu cunosc cateva. Asta m-a si determinat sa scriu despre aceasta tipologie feminina.
    Ca si el sunt o multime de turci. Cand ii intrebi unde se duc in vacanta, iti for raspunde invariabil. ”In Turcia”. Multi au casute modeste, acolo, ”acasa” dar pentru asta sufletul si destinatiile lor tot acolo se indreapta. Daca stai de vorba cu ei ai sa afli ca nimic pe lume nu este mai bun decat lucrurile produse in Turcia, nimic nu este mai frumos decat tara lor, cultura si istoria lor. Discutam cu seful meu despre un eveniment aviatic, petrecut la Cluj. Imediat deschide laptopul si-mi arata un miting aviatic in Turcia si unul in Azerbajan. Am zambit. Intradevar, Turcia are o flota aeriana impresionanta. II spun despre Gradina Botanica din Cluj, faimoasa in Romania. Imi arata imediat pe calculator gradina botanica de la ei. Am renuntat sa ii spun dar am inteles cat de mandri sunt ei ca sunt turci. Sa stii ca am invatat multe de la ei. Si eu sunt foarte mandra ca sunt romanca si nici cu un milimetru mai prejos ori decat turcii, nemtii ori cine stiu eu ce alta natie. Asa sunt eu.

  14. Imi pare rau ca am ratat hammam-ul pe la ce SPA-uri am fost. Asta pentru ca prefer sauna🙂
    Interesant se deruleaza destinul lui Ahmet… din ce in ce mai interesant. Respectiva (Hatice) si-a batut joc sau nu s-a simtit pregatita? Imi pun si eu intrebari… Poate si el si le-a pus…

  15. Hatice are intrigile si planurile ei secrete. De ce sa nu fie pregatita? El doar a fost tolerant, nu ca ar fi putut face altceva.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: