Flori de munte


(fragment din romanul Focuri)

Cand vazu masina politiei stationand in fata blocului iar politistii asteptand langa vehicul realiza ca il asteapta pe el. Nu se impacienta. Saluta si se apropie de ei. Stia deja despre ce e vorba. Hatice, fosta lui prietena, facea mereu reclamatii ca sa il sicaneze si sa il streseze iar acum, de cand viata lui se schimbase si aparuse o alta femeie, urzelile ei devenisera fara efect. El nu se mai enerva si nu mai reactiona la sicanele ei de tot felul. Hatice simtea ca pierduse controlul. Intelegea de ce dar nu avea nici o dovada inca. Furia femeii se manifesta insa in cele mai ciudate chipuri. Incerca in felul acesta sa il compromita in fata cunoscutilor. Mereu se discuta despre el, in soapta, cu atentionari din coate si priviri complice. ”Ai vazut ca politia a venit iar la Ahmet? Sigur o fi facut ceva traznaie. E normal. De aceea e tacut si sta doar la cafenea sa citeasca ziarul. Nici nu joaca la aparatele electronice, nici nu bea alcool. Ori poate ca a facut ceva tampenii pe internet. Ceva secret ascunde el ca nu obisnuieste sa se confeseze ”. El, statea in fata politistilor si discuta. Problema era deja cunoscuta. Acestia scriau ceva intr-un carnetel. Sait, azerul, mic si iute, un Speedy-Gonzales al Orientului, trecu pe langa ei. Se opri cu gura cascata asteptand explicatii de parca trebuia sa i se dea.
– Ce e? Ce se intampla? Intreba el direct, fara menajamente. Cum sa rateze bunatate de informatie gata de flecarit in cafenea.
– Circulati. Nu este problema dumneavostra, ii spuse scurt politistul. Cum Seit ezita sa se execute, bravand, politistul il va avertiza ca se va alege cu o amenda. Pleca bombanind, intorcand capul si privirile spre discutia celor trei. Greseala mare pentru ca plonja cu picioarele intr-o balta si isi stropi pantalonii. Injura scurt. Ud la picioare si cu pantalonii muiati in noroi, numai el stie cum descoperise minunea de balta, se indigna si refula, blestemand clipa in care plecase de acasa fara BMW-ul lui gri-metalizat, desi locuia dupa coltul blocului.
– Was ist daaas?!! Ce-i asta? De parca cineva era responsabil de neatentia lui si ii pusese balta in cale. Se scutura cu ambele palme, batand mansetele pantalonilor insa inutil. Was ist daaas, aminamina? Geaca lui de fas negru i se infoie singura de enervare. Nu fu luat in seama asa ca intra in cafenea si se duse direct la grupul de barbati de la bar.
– Ati vazut ce s-a intamplat? Relata scena cu multe inflorituri dar cu voce scazuta ce creea o complicitate cu spectatorii. Politistii l-au legat pe prietenul nostru. Treceam pe acolo si el era cu catusele la maini. Iar o fi facut ceva traznaie. Degeaba nu vine politia. Un murmur se auzi si subiectul paru bun de rumegat pentru dupa amiaza aceea. La doua minute aparu si prietenul. Privirile iscoditoare indreptate asupra lui il facura sa dea o explicatie.
– Nu am nimic. Alle its ok. Toate sunt in regula. Doresc un Ayran.
Nimeni nu intreba nimic desi curiozitatea generala se simtea plutind in aer. Isi lua paharul inalt de iaurt de capra si se intoarse spre masa. Se aseza luand la rasfoit ziarul. Seit astepta cateva minute dar nu primi nici o explicatie.
– Ahmet, te pot cinsti cu o bere?
– Nu, multumesc. Azi nu beau.
– Foarte bine. Eu vreau un Red-Bull. Azi am o intalnire cu o gagica super, in Frankfurt. Iti povestesc cand ma intorc.
– Interesant. Abia astept. Desi nu era curios de cuceririle lui Seit.Dar nu vroia sa ii taie elanul. Pentru asta ai nevoie de Red-Bull? Bauturile energizante te agita si tu oricum esti agitat de felul tau. Multumeste-te cu putin si cu impresia pe care o faci fetei. Ai masina tare, ai bani, esti parfumat si imbracat in toale de firma, ceasul nu e insa cel mai grozav, dar daca zici tu ca e de firma, ce mai conteaza ca are cureaua aproape rupta.
– Da, dar ti-am spus ca e originala. Una noua ma costa pe putin 150 de euro. Si nu e originala. Oricum, ii explic eu despre ce e vorba daca spune ceva despre ceas. Prin camasa desfacuta, peste pieptul paros pana la gat, i se zarea lantul de aur, gros de un deget, un alt semn de prosperitate. Posesorul trebuia sa impresioneze pe toate planurile.
– Si o cunosti, pe fata asta?
– Nu. Dar abia astept sa o cunosc. Mi-a recomandat-o un prieten. Daca iti place ti-o recomand si tie. Vrei?
– Nu, multumesc. Ma descurc si singur cand e cazul. Dar sa stii ca esti curajos. Nu te temi ca poti contacta SIDA?
– Ei. Cum sa iau? O sa ma protejez, poate. Doar nu toata lumea se contamineaza.
Seit se intoarse spre proprietarul cafenelei si il instiinta de ultima sa achizitie. Un tricou original, Polo. Si nu din oricare. Adus pentru el, special, la un pret de oferta.
– Aha. Foarte fain. Dar stai sa iti arat ca si eu mi-am luat unul. La fel si am platit cu 50 de euro mai putin. Sigur e mai de calitate.
Seit mormai ceva indispus ca il descurajase si ca avea deja pregatita discutia despre tricou. Iar dupa cum il stia pe proprietar sigur avea si el ceva la fel, dar cu un pret mai bun ori mai de calitate.
– Auzi, dar mi-ai vazut telefonul meu nou? L-am cumparat la oferta. Unul similar costa in magazin 500 de euro iar eu am dat pe el 200. Ce spui de asta? Vino sa il vezi, spuse el afisand aparatul ca o proba evidenta.
– Da, spuse proprietarul. Si eu am cumparat unul, dar dintr-o marca mai buna si am dat pe el tot 200 de euro.
– Ai vazut? La el toate sunt mai bune decat la altii!! mormai tafnos Seit si se intoarse catre prietenul sau. Acesta zambi. Avea dreptate. Patronului nu puteai sa ii prezinti ceva, o achizitie proprie, de exemplu, ca imediat el avea versiunea imbunatatita si la preturile cele mai bune de pe piata. Daca vorbeai despre orasul tau, al lui e mai grozav. Are concentrata 80 la suta din industria Turciei in el si un numar al populatiei considerabil mai mare decat in realitate. Daca vorbeai de familie, a lui era mai grozava. Totul era mai bun decat al altora.
Se intoarse la ziar si din cand in cand urmari stirile. Zapezile acoperisera cateva regiuni din Turcia in timp ce in alta parte a tarii fusese un cutremur de pamant. Oamenii in nevoie, cautand ajutor in momente de cumpana. Conflictele militare ramasesera azi pe planul secund. Ii era sufletul acolo, dar parca nu se putea identifica total cu tara aceasta. S-a nascut in Germania. O parte din copilarie a locuit aici, apoi cativa ani in Canada si pe la 13 ani, a ajuns in Turcia, la bunicul, impreuna cu fratii sai. In venele lui curge insa sange otoman. Lantul pe care il poarta la gat are un medalion in forma de semiluna iar stema ii e prezenta pe multe din obiectele personale. E patriot si uneori plateste un pret greu intre majoritarii nemti, pentru ca e turc si emigrant. Il striga in firma:” Hei, turco!” iar unii clienti cu sentimente sovine il refuza. Cu toate acestea, nu doreste sa fie luat drept altcineva decat este. E mandru ca e turc si ca odata, cu ani in urma, a luptat in armata turca participand la operatiuni militare.

Posted on 2 Ianuarie 2013, in Cafeneaua turceasca. Bookmark the permalink. 16 comentarii.

  1. Îmi place personajul tău! Și ție îți este parcă mai apropiat decât altele. Are tărie, dar este și romantic, iubitor. Și este patriot-
    „Cu toate acestea, nu doreste sa fie luat drept altcineva decat este. E mandru ca e turc si ca odata, cu ani in urma, a luptat in armata turca participand la operatiuni militare.„

    Aștept cu nerăbdare cartea!

    • Imi place pentru ca il cunosc mai mult decat cei din jur. S-a creat intre noi o relatie speciala si am fost impresionata de frumusetea caracterului sau. Dar latura aceasta nu este cunoscuta de ceilalti, care il vad un tip ciudat, pentru ca nu permite accesul celor din jur la viata sa privata, din motive lesne de inteles.

  2. Ahmet se contureaza ca personaj cu fiecare fragment…
    Frumos si interesant.

  3. La mulţi ani, Gabriela!🙂
    Te-ai îndrăgostit de Ahmet-personajul tău? Foarte bine ai făcut.🙂

    • 🙂 Inca nu chiar, mai am un pic. Adevarul este ca pe masura ce scriu despre el il descoper tot mai mult si mi se pare un caracter frumos, neinteles pentru cei din jur pentru ”nonconformismul” de care da dovada, dar care e mai mult o indepartare de traditionalism. Avem insa in realitate o prietenie frumoasa. Mi-a facut bine la suflet cand m-a sunat ieri sa imi ureze ”La multi ani” si ”Inceputuri de an fericite!”. Am facut in ultimele doua zile din an o vizita la cafeneaua turceasca si l-am revazut. Cred ca odata cu mine, va indragostit si voi, cei care cititi.🙂 Stie ca scriu despre el dar lui i se pare o chestie naturala. Mi-a dat o mana de ajutor, cu multe informatii de care aveam nevoie. Mi-a facut liste ca sa pot face cercetari pe anumite teme.

  4. Sicanele sunt un mod de viata pentru unii. Curiozitatea e si ea tipica. Ambele fac parte din clasa „cainele moare de drum lung si… vecinul de grija altuia”

    • Atmosfera in cartierul oriental e asa. Parca toata lumea supravegheaza pe toata lumea. Iar pentru ca personajul nu face parte din majoritate e privit cu suspiciune.🙂 e drept ce spui cu ”grija vecinului ”. Pe urma e o psihologie sociala. Cu cat incerci sa ascunzi ceva cu atat lumea e mai atenta la tine. De aceea se spune ca, lucrurile cele mai bine ascunse sunt cele la vedere.

  5. hmmm… în februarie, când am să plec la istanbul, am să te port în gând şi pe aleile bazarului egiptean!
    la mulţi şi buni ani, gabriela!

    • La multi ani, inca o data! Te invidiez deja. Eu am primit din Istambul o narghilea.🙂 Nu uita sa te duci la hammam daca ai ocazia. Istambul e un oras cat o tara. Un oras cu peste 20 de milioane de locuitori! Ai ce sa vezi acolo. Calatorie si distractie placuta iti doresc!

      • excursie câştigată cu o poveste, să-ţi mai spun că mă invidiez şi eu pe mine?😆 am văzut turcia anul trecut, toată coasta de vest, cea aparţinând cândva greciei, dar la istanbul nu ajunsesem… din ce am citit până acum, presimt că ne vom întoarce pe-acolo.
        dar… scrii tare frumos, nu ţi-am spus asta niciodată, deşi te-am mai citit (promit însă să o fac mai constant). te apreciez pentru că poţi scrie roman, proză de mare întindere…🙂

      • Citeste daca iti face placere doar. Cu o scriere e asa, ca si cu muzica. Trebuie sa rezonezi ca sa o intelegi. Ma bucur daca ti-a placut ce scriu. M-am mai slefuit cu timpul. Romanul acesta, s-a nascut aici, pe blog, la sugestia unor prieteni. Am scris deja 200 de pagini. Mai am putin.Cam inca pe atat. Am atatea informatii incat simt ca trebuie sa le valorific.🙂 Povestile sunt inspirate din realitate. Unele portiuni sunt reale, altele doar inspirate. Nu e o biografie a personajului principal. Astept si povestea ta cu excursia si mai ales, un reportaj despre, cu imagini.

  6. Și se zice că doar femeile sunt bârfitoare și lăudăroase…😀

    • Ei…aici Mel ai atins un punct sensibil. Turcii sunt foarte barfitori. Se supravegheaza intre ei si barfesc orice misca.. ori stationeaza.🙂 Le place cestia asta. Cel putin pe astia pe care ii cunosc. Dar gandindu-ma ca astia, traind intre nemti si-aumai pierdut din abilitatile de acasa. Asa ca in Turcia…am vrut sa zic ca nu stiu. Stiu.🙂 Am vazut in filmele lor. Si ce drame se consuma din ideea ”ce crede lumea ori ce zice lumea”.

  7. Am citit cândva o carte turcească de dragoste. Femeia cu haină de blană, nu sunt chiar sigură, trebuie s-o caut prin bibliotecă.
    Cred că sunt niște sentimentali!

    • Gina, dincolo de masca sociala pe care o afisaza si distanta pe care credem ca o au in reltiile cu femeile, in viata particulara nu sunt asa. Sunt foarte dedicati familiei si nu divorteaza decat in cazuri extreme. Iar relatiile cu femeia, in viata privata, nu sunt reci deloc. In familie, de cele mai multe ori, femeia este seful. Nu neaparat cu autoritate cat cu subtilitate. Sunt exact asa cum ai intuit, niste sentimentali. Cand se indragostesc fac mari pasiuni. O sa va spun niste povesti cu dragostea aceasta a turcilor. Acum ca m-ai provocat. Am subiectele dar nu stiu de ce stau in asteptare.🙂 Aveam poate nevoie de un imbold. Am nevoie de dispozitie pentru scris.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: