Daily Archives: 26 decembrie 2012

Nevasta de pe poarta


– Todorucule, ii spuse mama intr-o zi, cred ca e vremea sa te insori. Ai ramas ultimul fecior neinsurat de pe ulita si ti-a cam trecut vremea. La 27 de ani nu mai ai de ce sa astepti.
– D-apoi bine mama, m-oi insura cand oi gasi fata.
– Daca nu iti gasesti amu una, ti-or gasi babele si nu stiu, zo, daca ti-o place.
Todorucu lua in serios avertismentul mamei. Asa sunt mamele de la tara. Se ingrijesc din vreme sa isi aseze copiii. Si nu te poti pune cu ele. Cand le intra ceva in cap nu le mai poti scoate nici cu tractorul. Din ziua aceea incepu a se gandi el la ce fata ar mai fi de maritat prin sat. Dupa ce insira fetele care ramasesera nemaritate, lista se facu scurta. Doar doua- trei care i s-ar fi portivit. Ii placu de Alexandra. Sandica ii ziceau in sat. Era fata faina si inca nu isi gasise pe cineva. Lucra la oras intr-un magazin. Nu erau ei o familie de gazde si nici zestre nu crede ca ii va da maica-sa dar nu e nici o suparare. Todorucu avea de toate: si casa, ca fratii lui erau plecati la lucru in Spania de multi ani si avea destul pamant, ca sa isi poata tine gospodaria. De cum a terminat profesionala, Todorucu s-a angajat la CFR. Are servici stabil si nu se teme ca va ramane fara slujba. Se duse la fata acasa. Incepura sa se intalneasca. Totul mergea de minune si se bucura ca desi asteptase atata isi gai fata pe care o cauta. Sandica era o fata inalta si subtirica, cu un par blond cenusiu, prins in coada de cal . Ii ajungea pana pe talie. Avea ochii albastri ca doua viorele si cand radea, te facea sa te luminezi. In casa se pricepea la toate cele. Harnica foc, nu astepta sa ii spuna cineva ce trebuie facut. Era ingrijit imbracata si din salariu, isi cumparase o masina, sa nu mai faca naveta cu cursa ce trecea prin sat. Isi facura planurile de nunta. Au rezervat sala la Caminul Cultural, au vorbit cu popa,si-au gasit nasi. Mai trebuie invitatiile. Intr-una din zile, o astepta pe Sandica sa vina sa mearga la oras, sa vada de invitatii. Cum intarzia, o cauta acasa.
– Nu o astepta Todorucule, ca azi Sandica nu e acasa. I-o venit o verisoara din America si e dusa la Peri. Haida maine, ca maine o gasasti.
Todorucu statu o vreme dezamagit. Nu ii spusese Sandica nimic. Incerca sa o sune pe telefonul mobil. Dar ii era inchis. O fi patit ceva. Nu se poate sa plece asa si sa nu raspunda. In cele din urma se duse acasa. Parca nu avea astampar insa. Se plimba prin casa, apoi se duse de cateva ori in livada. Iar suna. Nimic. Numai mesageria ii spunea ca va fi contactat. Se imbraca si pleca. In Peri. Stia unde sta verisoara si vroia sa vada cu ochii lui de ce nu putea veni acasa in ziua aceea.
Ajunse la casa fetei si intra in curtea ingrijita, cu portile inalte din fier forjat. Nimeni nu era pe acasa, doar cainele iesi plictisit si se duse inapoi, ca si cum prezenta lui nu il interesa. ”Cu asa caine, pot fura hotii toata casa, cu caine cu tot”, gandi el. Casa solida, frumoasa, cu fundatie inalta. Se vede ca sunt oameni gospodari si instraiti. Batu la usa, dar nu ii raspunse nimeni. ”Poate or fi in casa dinainte”, isi zise el. Trecu prin camera din mijloc. La camera aceea, dinainte, in geam erau perdelute. Batu la usa. ”Poate nu-i nimeni acasa”, desi vazuse perechi de pantofi de fata la intrare. Apasa clanta si arunca o privire. Ramasese inmarmurit. Sandica lui, cea frumoasa, cu vara-sa, dezbracate amandoua in pielea goala, dormeau imbratisate.
I se intunecase in fata ochilor. Asa ceva nu mai pomenise.
-Pai ce faceti voi aici? Intreba el cu vocea sparta si tremuranda.
– Pleaca. Nu e treaba ta. Vara-sa o bruneta inalta se ridica somnoroasa, si ii inchise usa in nas. Dispari imediat sau chem politia.
Todorucu pleca injurand. Nici nu vedea pe unde calca. Ce o sa faca el? Atata rusine pe capul lui. Se duse direct la soacra-sa. Valvartej, bolborosind si injurand, rosu la fata de manie, intra in curte.
– Pai bine, lele Raveca, de-asta im faci mie?!!
– Ce ti-am facut eu, Todorucule? Spuse femeia cu un ton nevinovat.
– Ia ce am patit. Fata ‘mnitale si cu vara-sa erau in pat, amandoua. Asa le-am aflat! Si ii povesti femeii. Raveca, nu parea deloc miscata de poveste ceea ce il facu pe Todorucu sa banuiasca ca nu era straina de poveste.
– Tuluoaie Doamne Todorucule, cum ma poti banui pe mine? Noah lasa, hai nu mai fi ase suparat. Mai am o fata. Vrei sa te insori cu ea?
– Ce fata? Se lasa el prins de idee, gandindu-se ca acum va trebui sa povesteasca satenilor rusinea lui si sa vada lumea ca el, feciorul de gazde s-a facut de minune.
– Cum? N-o vezi?
– Unde sa o vad? Mneata glumesti cu mine? Crez ca imi arde de asa ceva?
– Uita-te la ea. In spatele tau.
Todorucu vazu o fata, frumusica, semana putin cu Sandica. Era urcata in picioare pe poarta de lemn si de acolo striga, jucandu-se cu alte fete de seama ei.
– Pai, cati ani are?
– Acuma termina clasa a VIII-a. A implinit 14 asta iarna. Anicuta! Hai un pic incoace!
Fata cobori si se uita cu ochii ei albastri la fecior si la maica-sa intrebandu-se ce vor fi dorind de la ea.
– Anicuta? Vrei sa te mariti? O intreba maica-sa.
– Acum?
– Nu chiar acum. In locul surorii tale.
– Eu stiu? Vreau. Dar ce-mi dai?
– Noah lasa ca om vorbi cu tata-to si om vedea. Noah ai vazut, zice femeia intorcandu-se catre Todor.
Oftand, impacat oarecum se duse acasa. In cele din urma s-a pregatit nunta si mireasa de pe poarta s-a maritat. Todorucu tot neimpacat a ramas. Uneori mai merge la crasma si vine acasa pe 7 carari. Anicuta insa nu il radba. Cum il vede ca se clatina ia sicitorul la el si il bate, strigand in acelasi timp sa o auda vecinii. ”Nu mai da in mine, nenorocitule!”. El zambeste stramb, ferindu-se de loviturile ei. ”Dracu m-o pus sa-mi iau nevasta tanara?!”