N-am sa ma satur niciodata de Romania!


De mai multi ani incoace asistam la un curent de opinie care in mod fals imparte romanii in categorii, calitativ. Ardelenii, datorita influentei germane, austriece si ungare, mai organizati se considera fericiti ca s-au nascut pe aceste plaiuri mioritice si ca ar avea intr-un fel, neconventional spus, sange aristocratic. In timp ce moldovenii sau oltenii ar fi un fel de cetateni de mana a doua. Nu intru in detalii ca desi ungurii, ”i-au organizat” datorita sistemului lor administrativ, sunt acum priviti de multe ori cu ostilitate iar incidente etnice izolate se transforma imediat in subiect de discutie fiind generalizate, incat se creeza un fals conflict intre romanii si maghiari.
In urma cu vreo 12 ani, un intelectual clujean, isi exprima punctul de vedere cu privire la autonomia administrativa a Transilvaniei, care este motorul economiei romanesti. La vremea aceea, materialul a fost oferit mai multor publicatii din Cluj spre publicare insa toata lumea a avut rezerve datorita impactului. In cele din urma, redactia ziarului la care lucram, mai bine zis editorul sef, isi asuma responsabilitatea sa il publice. Manifestul ”M-am saturat de Romania”, a avut efect exploziv. Autorul a fost imediat luat in atentia serviciilor secrete, a fost incriminat de politicienii momentului ca ”atentator la siguranta nationala”. A fost privit imediat ca o persona non-grata si din ceea ce stiu a avut numeroase probleme ca urmare a curajului sau de a face publice niste idei. Consecinta faptului ca a dat unda verde publicarii materialului, editorul sef este determinat sa demisioneze. Proprietarii trustului media de la acea vreme erau moldoveni, care ajung in functii cheie in media la Bucuresti, si deci, acei ”mitici” incriminati in manifest. In Transilvania, de asemenea e un termen folosit cu dispret, la adresa locuitorilor din vechiul Regat, in special din Bucuresti. A fost o isterie nationala pe acest subiect care in prezent nu e nici pe departe sa fie incheiat. Ideea de automie administrativa este inca vie si in acest moment si este construita pe ideea ca Transilvania, motorul economiei romanesti este defavorizata la repartitia resurselor bugetare. Este chiar o vorba in popor o vorba care spune: ”dai tot in calul care trage”. Astfel ca exista o anumita aversiune pentru ”mitici”, cei care de la sediul guvernului aloca bani, pentru Bucuresti cat pentru intreg Ardealul, iar judete sarace din Moldova li se aloca de la bugetul de stat, sume mai mari decat cele pe care le-au varsat, totul facandu-se pe considerente subiective. Ardelenii au fost multa vreme tinuti pe tusa in a ocupa functii cheie in aparatul administrativ, considerati a nu fi atat de iuti pentru temperamentul celor din Bucuresti. Deci, la o simpla analiza, constat ca acest conflict a fost intretinut cu abilitate de oamenii politici si alimentat cu abilitate,ca si atatea alte conflicte sociale. Scopul fiind acela de a da o ocupatie masei de oameni, confruntati mereu cu o criza sociala si economica acuta. Asta in timp ce liderii politici si-au impartit resursele si multi dintre ei au devenit bogati, nominalizati in diferite topuri. Industria media a fost cea care a propagat aceste informatii rasturnate si a dus conflictul peste ani, intr-o oglindire deformata.
Ardelenii molcomi la vorba si la fapta, nu sunt de fapt atat de molcomi si au multe alte calitati. Moldovenii nu sunt doar lenesi si inapoiati, sunt foarte multi inteligenti, muncitori si organizati, mai iuti la vorba. Regatenii nu sunt nici ei doar smecheri, mereu gata de profit, cu multe vorbe goale. Sunt activi, inteligenti, se pricep la afaceri, sunt oameni de cultura si arta, se pricep la organizare.
Scriu toate acestea pentru ca, de trei zile ma uit la un comentariu, facut Mircea Vladut la o postare. Reproduceam un punct de vedere al unor tarani, loviti de o calamitate in Bistrita si faceam o comparatie cu o reactia nu tocmai adecvata a unor moldoveni intr-o situatie similara. Am primit cateva comentarii iar o prietena mi-a spus:” Si eu sunt moldoveanca si nu sunt lenesa deloc”. Acum inteleg ca de fapt suntem tributari unui cliseu de gandire. A multor clisee de gandire si ca e momentul sa ne trezim. Marturisesc ca, in urma cu ceva vreme, cand am vazut pe masini un autocolant pe care scria :” sunt mandru ca sunt ardelean”, l-am privit cu mandrie si mi-as fi pus si eu unul. Mi-e rusine acum sa recunosc, dar acesta a fost adevarul. Sunt si acum la fel de ardeleanca , doar ca inainte de toate sunt romanca. Si de asta sunt cel mai mandra. Si de faptul ca am prieteni in Romania care m-au facut sa inteleg ca inainte de toate conteaza sa fii OM, iar ca ideea de autonomie administrativa e o utopie. Ce ar fi Ardealul fara Moldova, Oltenia, Muntenia ori Dobrogea?
”Nu stiu altii cum sunt” ca sa-l citez pe un celebru moldovean, dar eu nu am sa ma satur niciodata de Romania! Voi?

Posted on 22 Decembrie 2012, in Despre Media and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 30 comentarii.

  1. De acord, întâi și-ntâi suntem oameni. Pe urmă, suntem români. Și ar trebui să ne oprim aici.

    Pe blogul meu cu povestiri te așteaptă cu drag o … steluță ! Vino să o culegi !

  2. Draga Zina, multumesc pentru steluta. Sunt frumoase in prag de iarna. Nominalizarea ta ma onoreaza dar nu cred ca o merit. In decursul anului nu am fost foarte consecventa ina publica pentru ca nu sunt in tara, programul de lucru nu mi-a prea permis si nici nu am avut acces la internet decat foarte limitat. Abia recent s-au schimbat lucrurile.🙂 Iti doresc sa ai Sarbatori fericite, ca-n povesti cu parfumuri din copilarie si sunete de clopotei!

  3. Dragă Gabriela, mai întîi de toate am să-ţi spun un banc:
    – Itzic, tu eşti mîndru că eşti evreu?
    – Sigur că-s mîndru pentru că şi dacă n-aş fi, tot evreu aş rămîne.
    – – –
    Dincolo de glumă, un fapt rămîne limpede: suntem ceea ce soarta ne-a destinat să fim.
    N-am de ce să-mi reneg rădăcinile; aşa a fost să fie: m-am născut din tată ardelean şi mamă moldoveancă, la Bucureşti. Ce-s eu? Eu spun că sînt român şi nu m-am derobat de acest lucru niciodată în toate ţările pe care le-am vizitat. N-am fost privit chiar întotdeauna cu simpatie dar, asta E!
    Ne place sau nu, există diferenţe notabile între diferitele regiuni ale ţării, şi diferenţe între părţi diferite ale aceleiaşi provincii. Se ştiu, aşa că nu intru în amănunte.
    Acum. Referitor la săturatul de România. Nu de România se satură unii ci, de neputinţa seculară a românilor de a scăpa de metehne. Ne place sau nu, asupra naţiei noastre s-a pus adînc amprenta otomană şi avem destule „tare”: ciubucăreala, descurcăreala, hoţia… Încă de la Vlad Ţepeş avem exemple cu duiumul, iar de la Vodă Cuza ne-a rămas celebra OCA!
    Din păcate, occidentul ne-a etichetat cum ne-a etichetat, din pricina unor cete de ţigani – cete oblăduite de stăpînire” – ştie psd cine este Nicolae Păun zis şi Niki Scorpion!!!
    Sînt ROMÂN şi mă asum ca atare dar, mîndru de acest lucru nu pot fi întotdeauna.
    Revenind la săturatul de România. Da, unii s-au săturat şi au plecat. S-au săturat de lichelele care-au ocupat funcţii de conducere prin nepotism deşi nu-s buni de nimic. S-au săturat că după 23 de ani trecuţi din decembrie 1989 şi pînă acum, urmaşii criminalilor comunişti sunt încă la conducere, nejudecaţi şi nepedepsiţi. S-au săturat să muncească pe nimic fie la patroni, fie la stat. S-au săturat să tot dea peşcheşuri pentru orice fleac au de rezolvat; şamd. Unii s-au săturat, şi bine au făcut! Printre ei, şi fiul meu şi sincer îţi spun, şi eu abia aştept să plec din ţara unde puterea s-a cîştigat în vară, printr-un puci condus de la Moscova, puci care va sta la baza eliminării noastre din UE şi din NATO dacă nu îndreptăm rapid această stare de lucruri.
    M-am lungit prea mult şi mă opresc deşi, mai am multe de spus. Sînt mîhnit.

  4. Romania nu este cea confiscata de politicieni. Romania e tara, casa parintilor si satul cu casuta veche in care bunica ne asteapta, ulita copilariei, cimitirul stramosilor si prietenii care nu ne-au uitat. Pentru asta, cei care am plecat, ne intoarcem acolo unde ne-a ramas sufletul. Asta e Romania. Un munte, un camp, un izvor, un petec de cer albastru, o lacrima, un cantec, o poveste, niste oameni dragi. Sunt mandra ca sunt romanca oriunde as fi si nimeni nu s-a uitat urat la mine ori m-a tratat necuviincios pentru ca as fi romanca. Nu sunt cu un milimetru mai prejos decat oricare al muritor pentru ca toti avem ceva in comun: verbul ”a fi”.
    In ce priveste postarea, m-am rusinat doar de faptul ca, furata de poveste, m-am facut purtatoarea unei idei conform carora unii ar fi mai romani decat altii.

  5. M-ai luat prin surprindere, asa ca am ramas putin cam fara grai.🙂
    Voi reveni.

  6. Uneori, ca sa trezesti spiritele din amorteala, e nevoie de câte un articol precum „M-am saturat…” El a avut un impact asemanator cu cel al diatribei intitulate „Nu”, a lui Eugen Ionescu.
    Iar postarea ta de fata a fost la fel de necesară.
    Cu multumiri,
    Daniel de pe valea Nissei

    • La vremea respectiva, articolul acela a scors spiritele din amorteala, ce-i drept. A fost explozviv. O parte din populatie e fost indignata, alta a consimtit ideii. Adevarul este ca ardelenii au niste nemultumiri intemeiate. Aparent, ideea ar fi fost convenabila. In realitate s-a dovedit a fi un demers public periculos. Ar putea fi Ardealul independent si ar putea lua doar ce-o convine din celelalte provincii romanesti? Exclus. E foarte bine ca ideea aceea a ramas la stadiul de idee si ca a tras un semnal puternic de alarma politicienilor.
      Daniel, multumesc de vizita si daca nu ne ” mai comentam” zilele acestea iti doresc Sarbatori fericite, cu bucurie alaturi de cei dragi! Sa sune zurgalaii si la feresti sa cante colindatorii!

  7. sarbatori fericite alaturi de cei dragi, sanatate, vise împlinite, pace în suflet, dragoste si armonie! Un Craciun plin cu bucurii!

    • Carmen, draguta, mi-ai luat-o inainte.🙂 Ma gandeam sa te sun sa iti urez dar pe urma am realizat ca poate esti ocupata cu pregatirile si nu vroiam sa deranjez.
      Iti doresc si eu sarbatori cu bine, sa le petreci fericita alaturi de familia ta draga si frumoasa, sa ai parte de bucurie si tot ce iti doresti! Iar nepotelei tale dragalase sa ii aduca Mosul o supriza si un cadou pe masura. Te-am vazut cu fetele in bucatarie facand covrigei. Sunteti o echipa vesela, nemaipomenita si mi-e drag sa ma uit la voi. Te imbratisez cu drag!
      Craciun fericit!

  8. Foarte frumoase gânduri! Ai dreptate întru totul, Gabriela! Da, din păcate trăim cu aceste clişee care ne fac să categorisim oamenii după multe aspecte atât de nesemnificative, cum ar fi apartenenţa la o zonă geografică. Sigur că această apartenenţă lasă o amprentă puternică în personalitatea fiecăruia, dar asta nu trebuie să ne facă să judecăm un om doar pentru atât. Sunt mult mai multe aspecte, cu adevărat esenţiale. Mie îmi place să descopăr părţile pozitive prin care se remarcă semenii noştri din diferite zone ale ţării. Ai pomenit foarte bine câteva dintre ele, mai sus. Şi se mai pot spune încă multe. Ar fi mult mai frumos să găsim cele ce ne pot uni mai bine, decât deosebirile care dezbină. Şi, da! Trebuie să fim mândri de ceea ce suntem şi fiecare să aducem aportul nostru de frumuseţe şi strălucire pentru acest popor. Numai împreună putem deveni un popor minunat, aşa cum ne dorim cu toţi.

    Îţi doresc Sfintele Sărbători cu sănătate şi cu bucurie, dragă Gabriela! Numai bine, ţie şi celor dragi!🙂

  9. Alex, iti povestesc ceva amuzant. Lucram in imobiliare si imi vine un client care vrea o hala. Stiam una, exact ce cauta, vorbesc cu proprietarul, si ma duc cu clientul sa o vada. Reprezenta o firma din Ramnicul- Valcea. Cand ajung acolo, proprietarul ma intreaba:
    – Dar de unde e? Sa fie de oriunde numai mitic sa nu fie. Am avut unul din Bucuresti care nu mi-a platit cateva luni chiria si mi-a facut o gramada de probleme. Sa nu mai aud de mitici.
    Eu zambesc si plusesz.
    – Din pacate e, dar sa stiti ca e un tip serios si reprezinta o mare companie, cu care noi colaboram.
    Eu il vazusem pe tanar pentru prima data, dar din conversatia anterioara, punctualitate si comportament am inteles ca e o persoana serioasa. In domeniul imobiliar, daca duci proprietarilor clienti neseriosi esti refuzat ulterior. Cel putin la Cluj, asa se intampla.
    Se stabilesc in detaliu toate aspectele contractului, fapt ce i-a placut proprietarului, se semneaza contractul si ne despartim. Clientul ma intreaba, contrariat.
    – Ce sunt aia, mitici?
    – Pai, asa li se spune celor din Bucuesti si din muntenia, pentru ca este frecvent numele de Dumitru, cu diminutivul ”Mitica”. Rosesc, evident. Tanarul imi multumeste intelegand ca recomandarea mea a cantarit greu in decizia proprietarului de a-i inchiria hala.
    Dupa un an il sun pe proprietar sa vad daca mai are ceva hala libera si imi amintesc de client asa ca il intreb.
    – Sunt foarte multumit. E foarte punctual si corect.
    Deci, concluzia, nu toti ”miticii” sunt la fel. Ce pot sa-ti spun despre ardeleni este ca in general, tin la cuvantul dat. Si eu sunt la fel. Pentru mine cineva care nu-si respecta cuvantul sau care minte, cu exceptia cazurilor cand exista motive intemeiate, e o persoana cu care nu merita sa-mi irosesc timpul. Cam asa sunt ardelenii. Nu le place sa ii duci cu vorba.

  10. Am citit si comentariile; problema provinciilor n-au rezolvat-o niciodata romanii de capul lor; deci si in viitor va fi o vointa peste noi; deocamdata se numeste euro-atlantica.
    Pana una-alta:
    SARBATORI CU BUCURII !

    • Multumesc de apreciere Dane, dar nu fac decat sa prezint o stare de fapt care ne marcheaza existenta. Discutam recent cu cineva. Daca istoricii care scriu istoria sub subiectivi ori tendentiosi, ce e de facut? Exact ce fac eu si tu si ceilalti. Sa consemnam lucrurile asa cum sunt si sa analizam corect. ”Ziua de maine nu apartine istoricului” ci noua. Iti doresc toate cele buna si sa pasesti in Sfintele sarbatori cu lumina in suflet iar pacea si bucuria sa patrunda in casa!

  11. Exista si clisee de gândire „pe invers”, cum ca „Eminescu e moldovean, Creanga la fel, Minulescu, Beligan, Eftimiu si multi altii sunt moldoveni, ba mai mult, din Iasi, ba si mai mult, cu liceul facut la Negruzii ca mine, dar unde ajungem asa? Ne laudam cu ce au fost altii sau cu ce facem noi?
    Imi amintesc de manifestul acela, l-am citit, am fost de acord cu el si l-am judecat în acelasi timp, dar detaliile despre care povestesti nu le stiam. Ai dreptate, „isterie nationala”, ipocrizie si limba de lemn cât cuprinde din care cine trebuia a profitat din plin!
    La Multi Ani Gabriela si noua tuturor, nici eu „n-am sa ma satur de România”!!

    • Si acesta e un punct de vedere corect. Aseara am avut o discutie cu cineva, care nu a facut comentarii pe blog, dar am discutat in particular. Si imi spunea, spre suprinderea mea, ca si moldoveni au orgoliile si atitutdinea lor de superioritate asupra celorlalti romani. Cred ca avem o problema, intre atatea multe altele. Asa cum ai spus, trebuie sa vedem ce facem noi nu sa ne arogam ce au facut cei dinaintea noastra.
      La cativa ani dupa publicarea Manifestului, lucram la un post de radio si am sugerat directorului sa il avem ca invitat. A fost de acord insa a trebuit acordul primarului si a celor de la SRI. Nu mai retin detaliile discutiei pentru ca intrebarile au fost pregatite dinainte si a fost o tensiune maxima pe o emisiune de 30 de minute. Desi transmiteam in direct, intrebarile ascultatorilor ( care au fost destul de multe, au fost preluate si transmise domnului Gherman in forma scrisa, pentru a evita suprize ori reactii neplacute din partea celor care nu il simpatizau, ori pentru a evita intrebari si raspunsuri indecente. Nu am nici cea mai mica rezerva ca este e o persoana foarte instruita dar am constatat ca avantajele atitudinii lui le-au tras altii. Ulterior emisiunii, pentru ca emisiunile mele nu se terminau niciodata cand expira emisia, ci mult dupa, a avut o discutie, intr-o alta locatia, impreuna cu cateva personalitati publice locale. A venit insotiti de cativa jurnalisti si tineri maghiari, nu cred ca toti erau jurnalisti. Eu nu am crezut in extremismul maghiar actual, dar tinerii acestia au venit cu un discurs foarte agresiv. Ce mai stiu despre domnul Gherman, e ca a suferit de pe urma curajului sau de a-si promova o idee dar ca asta i-a adus multa popularitate, negativa si pozitiva. Ii citesc acum uneori, editorialele pe care le publica si imi face placere. Nu pot nega faptul ca, am fost si eu de acord la vremea respectiva cu manifestul ”M-am saturat de Romania!”. Ideile lui au facut publice niste nemultumiri si el a aparut intr-un moment in care media nu avea atata libertate de exprimare. A avut un efect neasteptat asupra celor care conduceau tara si i-a facut sa priceapa cate putin, ca tara nu inseamna doar Bucurestiul iar provincia nu e prostimea care sta gura casca la traznaile lor, iar ca ardelenii acestia, molcomi pot rasturna istoria dintr-o simpla scrisoare.
      Iti doresc sa ai Sarbatori fericite, si poate ar trebui sa incepem sa ne uram intre noi:” Sa nu te saturi niciodata de Romania!”🙂

  12. Din pacate aici Belgia este un fel de Oltenie pentru francezi si nu merita, au un standard mai ridicat si o liniste formidabila în ei. Si totusi îi privesc de sus…
    Cu orgoliul se întâmpla ceva simplu la urma urmei. Complicat este ce urmeaza. In mod normal fiecare din noi avem orgoliul nostru. Daca nu depaseste o limita e bine. Cum încerci sa strivesti orgoliul altuia, de multe ori rezultatul este invers.
    Si la ce foloseste? Se înraiesc oamenii între ei si nu mai baga de seama ce-i în jur…

  13. Cu alte cuvinte, orgoliul fiecaruia se simte in siguranta pana nu se atinge de orgoliul altuia.🙂 Cred ca asta trebuie sa intelegem. Si semnalul meu de alarma s-a vrut a fi in directia aceasta.Fiecare avem mandria propriei identitati care este cea mai buna dar asta nu inseamna ca trebbuie sa o negam ori denigram pe a celorlalti. Dupa cum bine ai remarcat e o problema ce trece de granitele romanesti.

  14. Eram dator.🙂
    Incep cu zicala romaneasca „Prostul nu-i prost destul, pana nu e si fudul”. Parerea mea e ca cu cat te crezi mai destept, cu atat esti in realitate mai prost. Din pacate traim in lumea publicitatii si mai rau de atat, a autopublicitatii. Daca nu-ti faci publicitate, e greu sa ai succes.
    Dar mentalitatea asta nu tine, totusi, de publicitate. Normal, daca mie-mi place musacaua de cartofi, eu cred ca musacaua e cea mai buna mancare din lume. Si este, dar numai pentru mine, eventual cativa altii ca mine. Dar ce rost ar avea sa conving pe altul ca musacaua e mai buna decat mamaliga cu branza?
    In general, oamenii care au un sentiment de inferioritate in interiorul lor au tendinta sa-si exagereze calitatile, sau sa faca caz de faptul ca apartin unei elite, unui grup superior, pentru a-si creste, astfel, valoarea in proprii lor ochi.
    Referitor la manifest, el reprezinta, totusi, o opinie destul de raspandita in Ardeal. Indiferent daca e corect ce se spune in el sau nu, reactia mea emotionala este urmatoarea: „Vreti sa fiti independenti de noi, pentru ca noi suntem cei care va tin pe loc din evolutie? Treaba voastra, n-aveti decat sa va duceti cu ungurii. Ati mai fost cu ungurii si ati uitat deja cum era pe vremea aceea. Poate e nevoie sa va reamintiti”. Reactia rationala este alta, care zice ca e vorba de ceva manipulare politica la mijloc.

    • NU stiu daca Sabin Gherman a facut public manifestul acela ca sa castige in imagine. E posibil. Dar nemultumirile ardelenilor exista si acum. Acceptarea unor ardeleni in guvern, in ultimii 10 ani au mai indulcit spiritele si au inceput sa primi ceva mai multi bani si sa se faca investitii insemnate in infrastructura si in alte domenii, prin sprijin de la stat. Dar clar ca toate aceste probleme sunt cu substrat politic. Eu remarc dince in ce mai des cata viclenie este din partea clasei politice si modul in care a stiut sa intretina vii multe conflicte sociale ca oamenii sa aiba ocupatie.
      Am mai spus, ardelenii si-ar dori autonomie sau federalizare, din motivul acesta. Nu vor la unguri. Asta e foarte clar. Ii respecta, ii apreciaza pe unguri dar nu aspira nimeni la o alipire cu Ungaria. Cu exceptia celor din zona judetelor Harghita-Covasna, unde populatia maghiara este in proportie de peste 80 la suta. Cteam zilele astea un banc pe internet ce m-a faut sa zambesc. In compartimentul unui tren, un ardelean si un oltean. Olteanul incepe sa cante ”M-a facut muica oltean” la care ardeleanul ii raspunde ”Noah, iart-o ma…!”. Deci astea sunt in folclor. E greu sa te lupti cu mentalitatile iar sa le schimbi e si mai greu.

  15. Aveam aceeasi parere cu Gabriela. Adica fac (si acum) o distinctie intre Romani si Romania. Romania inseamna trecut, prezent si viitor. Romania inseamna nu numai oameni.
    Ce sa ma fac insa cu faptul ca Romanii, oamenii adica, distrug cealalta parte de Romanie. Peste tot pe unde ma duc, imi plange inima, gunoaie peste gunoaie, paduri taiate, ape pline de resturi de tot felul. Incetul cu incetul Romania nu mai e Romania mea, cea pe care o iubeam, consolandu-ma cu gandul ca Romania e mai mult decat Romanii. Si gunoaie si distrugeri sunt peste tot, fara deosebire de zona istorica/ geografica, aici Romanii, numindu-se cum vor ei – ardeleni, moldoveni, olteni – sunt egali!

    • Bine-ai venit Lucian! Romanii au o mare problema: clasa politica. Nu ma refer la un partid anume ci la toate in asnamblu. In momentul in care indivizii acestia ce isi spun politicieni vor lucra in interesul natiunii, distrugerile vor disparea. Din pacate, clasa politica este dusmanul romanilor. Ii stimuleaza spre distrugeri prin saracie si lipsuri, prin coruptie si abuzuri.
      Iti doresc o zi frumoasa!

      • Multumesc pentru raspuns!
        Cred ca exista o interdependenta intre clasa politica si alegatori. Am incercat, pe cat am putut, sa sfatuiesc pe cei care posteaza pe forumuri sa nu mai voteze partide, sloganuri, steme, etc., sa voteze oameni. E o solutie extrem de simpla, poate si de asta desconsiderata, de a curata „clasa politica” de infractori, oportunisti, diletanti. Pentru asta insa e nevoie de putin efort si de constientizarea faptului ca, dupa decembrie ’89, responsabilitatea alegerii oamenilor care conduc s-a mutat de la comitetul de partid la totalitatea alegatorilor. De aceea nu sunt de acord cu cei care arunca toata vina pe clasa politica, pana la urma cei care aleg, din oferta politicienilor, suntem noi! De noi depinde sa „fortam” partidele politice sa se orienteze catre oameni educati, onesti, profesionisti, etc. Si cum putem face asta? Votand numai astfel de oameni, indiferent de sigla sub care candideaza.

      • Imi cer scuze ca raspund cu intarziere. Ieri am fost foarte obosita si nu am avut dispozitie de comentarii mai dificile. :)Exista o interdependenta intre politicieni si electorat, din 4 in 4 ani, cand merg la vot si decid care partid se va infrupta din beneficiile puterii. nu e posibil in Romania sa existe o clasa politica curata. Nu avem de unde importa politicieni cu o alta viziune decat interesul lor personal. In ce priveste alegerea, daca ai doua mere stricate, pe care il alegi? Indiferent ce ai alege, tot rau e. Nu putem forta partidele politice. Asta e o utope. Partidele sun ele insele niste mecanisme dificile si fara dorinta de schimbare.

  16. Gabriela,un prieten ,Peter,le-a rupt gura unor foarte mari maghiari cind le-a spus ca in Cluj nu sint unguri si romani ci,clujeni.
    Atunci,cu manifestul,am avut o gramada de probleme cu mai tinerii mei colegi pentru ca nu am subscris.Ba chiar am subliniat ca de aceea n-am mers in alte tari pentru ca „nu m-am saturat de Romania,ca inca n-am terminat sa o vad si n-am incetat sa fiu mindru de ea.Sint mindru ca sint roman si nevasta-mea (unguroaica) la fel.
    Manifestul acela a dat apa la moara marilor unguri,a visatorilor la fosta Ungarie mare si ,si din acest motiv au fost destul de multe „miscari” ideatice si nu numai.

    • Sunt de acord cu tine Alexandru. E o idee periculoasa. Nu avem nevoie de conflicte interetnice iar cele care au fost, s-au datorat in general politicienilor care le-au facut posibile, le-au dat dimensiune si le-au intretinut. Extremisti sunt si de o parte si de alta. Majoritatea populatiei convietuieste insa foarte bine, fara sa isi puna probleme de etnie. Imi vine sa rad. Sotul meu avea un coleg, cu care ne-am imprieteni si au devenit prietni nostri de familie. Erau unguri, si el si sotia. Attila, il chema. Ei, la serviciu, ii spuneau ”ungure”. Cateodata, cand mergeam la colindat, pe Atilla il apuca sa cante:”noi suntem romani”.

  1. Pingback: BLOG OF THE YEAR 2012 - Top 10 bloguri preferate

  2. Pingback: CURCAN UMPLUT după rețeta lui Alexandre Dumas-tatăl

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: