Daily Archives: 19 decembrie 2012

Furtuna


(continuare)

Intr-o seara auzi o masina parcand sub balconul sau. Se uita intamplator pe fereastra si descoperi ca era ea. Deci, s-a intors.Ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Ca si cum abia plecase. Mai bine sa nu o primeasca. Ce e asta? Azi vine, maine nu vine. Soneria intrerupse sirul intrebarilor si deschizand usa ii vazu zambetul roz, seducator, afisat ca un steg al victoriei. Toata hotararea lui de pana atunci disparu ca prin farmec si se inmuie pe loc.
– Nu ma tine la usa. Il dadu la o parte si intra, ca si cand de cand lumea ar fi venit aici. Se descalta, isi lasa pantofii la usa, poseta pe cuier si pleca direct in living. El statea inca in hol, nedumerit.
– Unde esti? Vreau un ceai, ceai. Poti sa-mi dai te rog? Sau o cafea, cafea.
– Da, imediat, spuse el, aducandu-si aminte brusc ca e gazda. O servi cu cafea si ii aduse o farfurie cu fructe.
– Esti singur? il intreba ea.
– Pai…acum sunt cu tine.
– Nu acum, in general.
– Da. Abia acum te-ai gandit sa ma intrebi? Daca nu eram singur? Ce faceai?
– Erai. Pana la urma, rase ea dezvelind un zambet cu niste dinti ca margelele de sidef.
– Hmmm… ma pui pe ganduri. Daca iti eram atat de interesant unde ai fost zilele acestea?
– Am avut treaba. Familia, copiii.
– Ai copii?
– Da. Trei. Tu?
– Hmm.. Eu nu. Ma am doar pe mine, un frate la Munchen si doi acasa, in Turcia. Totusi, la telefon erai intr-o companie foarte zgomotoasa.
– Se mai intampla. Suntem o familie mare. Fostul meu sot mai vine uneori in vizita.
– Hmmm…
– Ce hmmm? Te gandesti prea mult. I se urca in brate si se uita in adanc in strafundul ochilor. Mai vazuse el strafulgerarile acestea negre intr-un sat de kurzi, in munti, inainte sa fie stramutati. Flacari taioase si negre. Ii sopti ceva la ureche si apoi rase. Ea il musca de lobul urechii incat era gata sa tipe.Il saruta pe gat, pe buze, pe ochi iar mainile ei nestatornice cu degete mici si subtiri, nu mai aveau stare. Erau intr-o continua cautare.
– Nu mai avem ce face aici, continua ea. Haide in dormitor. Din living ajunsera in dormitor si o noua noapte pasionala se dezlantui intre cei doi. Nu o ora, nu doua ci intreaga noapte. El incerca sa ii spuna ca a obosit, ca vrea sa se odihneasca.
– Taci!… Continua! O sa te odihnesti pe ziua, ca e duminica. In cele din urma, epuizati adormira. Se trezi dupa amiaza, din nou singur. Incerca sa se ridice din pat dar picioarele ii tremurau. Cine a spus ceva de alergare cand picioarele nu il mai ascultau? Se lasa sa cada pe perna si rememora noaptea trecuta. Femeia aceasta e cu siguranta posedata. Asa ceva e de neimaginat. Cum adica o noapte intreaga, ore in sir si sa nu oboseasca? Sa nu ceara o pauza ori sa se opreasca. Saptamanile care urmara s-au succedat la fel. Ea aparea si disparea. Ca o cometa, stralucitoare, vijelioasa. Intr-o seara ii spuse.
– Unde mergi in concediu?
– Acasa. Langa Kaisireea. Un sat modest, unde e casa mamei.
– Vreau si eu in vacanta. Ma iei?
– Pai nu imi programasem in doi. Sa vad ce pot face.
– Cum ce poti face? Dar nu ai bani? Sigur ai si asta nu e o problema pentru tine. Si poate mergem si in Antalya, sa facem si acolo o parte din vacanta.
Ahmet nu fusese niciodata bogat. Era muncitor si harnic si era un suflet generos. Daca avea ceva si se putea lipsi de un anumit lucru ti-l dadea cu draga inima desi gesturile lui nu ii erau intoarse mai deloc. Dar spunea de fiecare data. ”Dumnezeu e acolo sus si vede”. Asa ca, de rusine sa nu inteleaga ea ca nu era un barbat stabil financiar se dadu peste cap si organiza sa plece impreuna. Barbatii turci tin foarte mul la orgoliul lor de a arata ca pot sa se intretina si sa isi permita confort ori chiar lux. Au o obsesie pentru pantofii de lac si costumele negre, care chiar dau bine cu tenul lor creol. Tin sa etaleze hainele unor firme celebre si masini puternice, desi poate uneori au restrictii ale bugetului la a alimenta masina. Ahmet isi aminti zambind cand fratele sau Hassan, din Munchen, a tinut foarte mult sa plece in Turcia cu masina nou cumparata, sa vada toata lumea ce BMW alb si-a cumparat iar acolo, a cerut bani imprumut pentru benzina. Ahmet insa era calculat cu banii si nu tinea sa impresioneze. Masina sa e veche, de 10 ani, dar functionala si nu are de gand sa o schimbe curand iar hainele sale erau modeste dar ingrijite, cumparate de la Aldi ori LIDL. Avea planificate toate economiile dar acum, calatoria aceasta il dadu putin peste cap. In cele din urma plecara. Ea vesela, ca o vrabiuta, il constranse cu cateva zile inainte la cateva marunte cheltuieli, nici acelea prevazute in buget. O poseta de marca, niste parfumuri, cateva rochii de vara si pantofi.
– De ce esti zgarcit, ii spuse ea. Ia-mi si mie cateva lucrusoare. O sa-ti fie rusine cu mine sa mergi asa pe strada. Un barbat bine si cu o femeie zdrentaroasa langa el.
Calatoria cu avionul fu scurta, fara escala si fara peripetii. Aterizara la Ankara. Isi preluara bagajele, el comanda unei firme de rent a car o masina. Asteptand masina, ea ii spuse scurt.
– Aici ne despartim. Eu plec acasa si tu la tine acasa.
– Cum? Pai am venit pana aici impreuna si sa plec?
– Da. Pe mine ma asteapta sora mea si stii ca nu putem fi vazuti impreuna.
– Cum asa? Doar sunt prietenul tau.
– Dar stii care sunt regulile la noi asa ca nu insista. Ne mai auzim la telefon. Uite ca a venit masina dupa mine. Pa!
Ea pleca vesela, fluturand din mana si fara sa se uite inapoi. Ahmet scrasni din dinti, enervat si socat de comportamentul ei si de planurile ei secrete despre care aflase abia acum. Pana acum nu fusese vorba sa ramana la sora ei doua saptamani si el sa plece singur acasa.

Reclame