Furtuna


(Continuare)
Trecu o saptamana in care Ahmet nu-si vazu capul de treaba. Lucra peste program si accepta cantitatea asta de munca. Vroia sa plece in vacanta si economisea. Ii era dor de locurile natale si vacantele erau prilej de intoarcere si de vizitat rudele, din ce in ce mai putine. Uita total de fata de la restaurant. Intr-o zi, se intoarse de la serviciu si obosit peste masura se lasa sa cada in fotoliu. Se ridica apoi, si dupa un dus scurt se schimba. Deschise calculatorul si citi putin pe internet. Se uita la ultimele modele de arme si verifica in ce masura a evoluat productia autohtona de arme . Stia ca dezvoltarea industriei turcesti de armament nu e pe placul marilor puteri occidentale. Cunostea piesele. Stia cum functioneaza, verifica atent caracteristici. Se uita apoi la ultimele stiri. Interfonul il scose din amorteala. Se duse la usa si deschise. Probabil vecinii si-au uitat cheia. Dadu se se intoarca in fotoliu cand auzi iar soneria. Deschise. In pragul usii, aparu chipul vesel al lui Hatice. Ii dadu certificatul si intra fara sa astepte invitatia.
– Ti-am adus certificatul. Poftim. Scrie ca sunt ok si nu am nimic. Sunt perfect sanatoasa.
Se intoarse si el in living incercand sa se uite pe document. Vazu ca era eliberat de un medic din München. Nu isi mai batu capul de ce tocmai la o clinica situata la 500 de km distanta obtinu ea adocumentul si cand avu timp sa bata drumurile pana acolo. Era pe moment multumit ca scria ca ea era sanatoasa.
– Povesteste-mi despre tine. De unde esti?
– Din Ankara.
Ai rude? Cand ai venit aici?
– Am, clar. In copilarie, cu parintii. Ne-a invitat o matusa. Am venit si am ramas.
– Esti turcoaica?
– Kurda, kurda, raspunse ea, dupa obiceiul turcilor de a repeta cuvintul cheie din fraza.
– Hmmmm. Periculos. De ce ai venit la mine? Stii bine ca sunt turc nu kurd.       

 -Atat de multe vorbe! Eu nu am venit pentru asta. Mi-ai cerut ceva, ti-am adus. Gata!

Nu-l mai lasa sa continue discutia si il imbratisa. Parfumul acela dulciu il cuprinse dupa gat. Ii simti buzele, cu gust de rodii, iar degetele ei mici, cu unghii minuscule, triunghiulare, ii coborara pe spate, pe sub tricou, ii explorau fiecare centimetru cu o abilitate si o pasiune nemaiantalnita. Se simti prea molesit sa ii reziste. Femeia aceasta ascundea in ea atata pasiune si atata flacara incat il facu sa simta ca intreg universul ii e cedat lui in intregime. Il dezbraca inainte ca el sa protesteze api isi scoase si ea hainele. Prea multe textile intre ei. Ea il dorea, din ziua aceea in care il vazuse intrand pe usa. Trebuia sa fie al ei, in rest nu ii pasa de nimic. Si devenise. Barbatul acesta, care isi ascundea senzualitatea si pasiunea dupa masca unui tip calculat si fidel traditiilor turcesti era acum, din ce in ce mai mult, o jucarie intre degetele ei delicate. Si ea stie ce trebuia sa faca sa il determine sa o doreasca cu ardoare. Trebuia doar sa il atraga in pat, restul era arta ei. Si era o adevarata artista. Era, femeia de 38 de ani, cu experienta ei vasta in a creea senzatii si a starni emotii in sufletele si in mintile babatilor, el tanarul de 31 de ani, care nu avusese multe relatii, tributar fiind religiei sale alevite ce ii indeamna pe adepti sa fie fideli unei singure femei. Un adevarat uragan se starnise si pasiunile celor doi se ingemanau. Timpul o zbughise undeva si statea ascuns in univers ca un caine alungat de acasa. Adormira tarziu, in noapte. Imbratisati, goi, fara cuvinte.
Alarma desteptatorului ii zgarie urechile. Abia isi putea deschide pleoapele pe care le simti ca niste pernute de ace. Intinse mana si o cauta. Era singur. Visase? Nu. Cu certitudine. Isi simtea corpul greu de parca ar fi avut o ciocnire cu un marfar. Abia se ridica din pat si incepea o zi de lucru. Se tari pana la baie si se pregati. Dus, spalat pe dinti, barbierit. Doar o zgarietura pe umar si o urma vanata pe gat erau singurele dovezi asupra vijeliei ce avusese loc noaptea trecuta in camera lui. Isi mai aminti inca senzatile si parfumul ei, usor dulciu. Cand plecase? Nu stia. Disparuse pur si simplu, ca o naluca. Corpul intreg ii tresari, ca strabatut de un curent electric, incercand sa isi aminteasca senzatiile. Se uita la ceas. Iar o sa intarzie. Se urca in masina si dadu drumul unui CD. Muzica era calda, picurata si ritmata, cu o interpretare deosebita la saz, instrumentul indragit al turcilor, un fel de chitara cu gatul lui si cu o rezonanta umitoare. Ce era cu femeia asta? De ce se simtea atras de ea? Nu e dragoste, e o atractie ciudata, un magnetism ce subjuga ratiunea. E posibil oare asa ceva? Misterioasa, pasionala, informala si imprevizibila. Un cocteil gata sa explodeze in orie moment. O vrajitoare jucandu-se cu mintile lui. Ziua se scurse cu greu. Mainile si mintea abia ii functionau dupa atata efort si nesomn. Se simtea ca un zombie. In cele din urma ajunse acasa. Parca de la evenimentele de ieri trecuse un an. Se arunca in pat si adormi imdeiat, sfarsit. Se trezi tarziu. Nu mai avu nici un semn de la ea. Se imbraca, manca in graba ceva, rasfoi o revista si apoi iesi pe usa sa alerge. Miscarea ii facu bine. II oxigena creierul si ii dadu ocazia sa analizeze intamplarile ultimelor zile. Se intoarse si isi facu o cafea. Lua de cateva ori telefonul sa o sune. Ce sa ii spuna? Ca o vrea? Ca e liber in noaptea asta? Mai bine sa astepte putin. Va parea nerabdator. Acasa, in Turcia, un barbat si o femeie nu pot locui impreuna daca nu sunt casatoriti. Si casatoriile sunt dinainte stabilite de parinti. De aceea familia nu se prea bazeaza pe sentimentul de dragoste, furtunos dar pasager, ci pe o anume responsabilitate, in comun asumata. Aici e insa altceva. Rigiditatea obiceiurilor s-a mai indulcit. Desi locuieste intre turci, nu va fi atat de codamnat pentru faptul ca se vor intalni. Poate si asta il impresiona in comportamentul ei. Nerespectarea vreunei traditii, decat a propriei ei vointe, mai puternice decat orice. Abia daca schimbasera cateva cuvinte. Spre seara, se gandi sa o sune totusi. Raspunse abia dupa ce el insistase de cateva ori. Parea destul de distanta sau mai bine zis dezinteresata.
– Vroiam sa stiu de tine. Cum esti? Cum te simti dupa noaptea trecuta?
– Bine, ii raspunse ea scurt. Acum am treaba. Mai vorbim. In fundal se auzea muzica si voci masculine razand. Apoi ea inchise telefonul si Ahmet ramase cu el in maina uitandu-se contrariat la cadranul care indica finalul convorbirii.
”Ce-a fost asta”?, se intreba el, in linistea casei. Mai trecura cateva zile fara nici o veste de la ea. In cele din urma se resemna. Nu putea insa sa nu se gandeasca. Gandurile ii zburau la noaptea aceea ca si cum ar fi trebuit sa o retraiasca in fiecare clipa. Alta furtuna se starni in sufletul lui. Isi dorea cu nerabdare sa o aiba din nou pe femeia aceea fascinanta ca si cum devenise dependent de sentimentele starnite. Isi imagina ochii ei in flacari, momentele sau orele de dragoste incercand sa retraisca emotiile. Isi oferea siesi in doze mici, clipele acelea de fascinatie imensa, stand pierdut in visare in bratele fotoliului, ca un fumator de opiu langa narghilea.

Posted on 18 Decembrie 2012, in Cafeneaua turceasca and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink. 13 comentarii.

  1. Foarte hotărîtă Hatice şi se pare, irezistibilă. Este doar o „consumatoare” de bărbaţi?

  2. nu numai. Are un caracter interesant. De fapt, vroiam sa le prezint unor cititori, care m-au intrebat despre manipularea prin seductie. E doar inceputul unei povesti. Cum poti face un babat dependent de tine. Exista tehnici de manipulare si unele femei, le practica instinctiv. Asa-zisele femei fatale, stiu ce sa faca ori au acest instinct. Iar el a cazut prada unui astfel de personaj.🙂

  3. Asta bănuiam şi eu.🙂 Din fericire, eu fac parte dintre bărbaţii care nu se lasă mînuiţi.😛
    Serios vorbind, m-ai făcut dependent de povestire.🙂 Aştept continuarea.

  4. Tibi draga, asta inseamna sa imi postez cartea intai pe blog.🙂
    Daca tie ti se pare interesanta, poate ca si citittorilor ei.

  5. Ei, măcar din cînd în cînd nişte… fragmente, aţîţă interesul, doar ştii bine acest lucru.🙂

  6. Ok. De dragul tau mai postez din cand in cand.🙂

  7. M-a captivat și pe mine.
    Seducție pentru răzbunare?🙂

  8. interesanta si pentru mine!🙂 deci sunt trei voci pentru publicare🙂 te rugam, Gabriela!
    pupici

  9. 🙂 Sa public continuarea povestii sau te referi la carte?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: