Daily Archives: 17 decembrie 2012

Focuri


Furtuna

(fragment)

Pornise din firma binedispus iar in masina, muzica ii era data la un volum, incat nu ar fi auzit nimic, nici daca s-ar fi prabusit langa el o nava cosmica. Canta ceva despre viata si destin iar el vesel ii pornea in intimpinare de la volanul masinii, dansand pe scaun, la fiecare intersectie unde trebuia sa astepte.Intra in holul restaurantului si se indrepta direct spre bar. Stia deja unde se afla aparatele pentru care firma lui facea service de ani de zile. Cativa clienti sateau deja la masa iar chiar acum, aparatul de cafea o luase razna si nu mai asculta comenzile.

– Asa e cu masinariile astea electronice, o iau mereu razna pentru ca sunt foarte sensibile, il consola el pe proprietar. Ma uit acum si va spun despre ce e vorba. Deschise aparatul, in verifica, filma cu telefonul mobil starea aparatului si functionalitatea inainte de interventie. Am descoperit defectiunea. Trebuie sa inlocuiesc niste piese si va costa totul 150 de euro. Sunteti e acord sa facem interventia?

– Mai incape discutie? Fa-o sa mearga si lasa-ne factura.

Mesteri la aparat apoi, cu siguranta unui specialist, il puse in functiune. Testa calitatea cafelei, gustand cateva inghitituri. Fu multumit. Verifica daca masina are programate cantitatile necesare unei doze de cafea, apoi pentru celelalte specialitati. Termina totul, inchise aparatul si scrise factura. Ridica ochii si in acel moment vazu o pereche de ochi negri, stralucitori ca doua setele. Ea il privea direct, cu o indrazneala nedisimulata. Fu putin suprins ca nu stia ce doreste. O zarise printre mese, preluand cateva comenzi dar o ignora total. Nu era genul lui. Si i se parea ca il depaseste in varsta. Ea se apropie, zambi cald si roz scuturandu-si buclele satene cu suvite blonde. Intinse mana.

– Ma cheama Hatice. Pot primi cartea ta de vizita? Imi placi. Ma uit la tine de ceva vreme. Esti o persoana atragatoare.

– Da? Multumesc pentru compliment dar nu sunt obisnuit cu abordarile de acest gen.

Ii oferi totusi o carte de vizita pentru ca mana ei continua sa stea intinsa. Ea o lua. Zambi strengareste si pleca. Se mai intoarse pentru a-i spune peste umar, lasandu-i ocazia sa ii admire slueta si liniile unduioase ale corpului.

– Aha, facu ea citindu-i numele. Esti turc. Banuiam dupa trasaturi. Ne auzim mai tarziu, cand termin tura.

El rase. ”Femeile acestea. Mereu neprevazute. ” Telefonul suna si il grabi  spre sediul companiei. Se insera. Incet, prin padurea din apropiere, noaptea se furisa ca o amanta discreta, imbratisand ramurile copacilor si sarutandu-le frunzele intr-o magie de culori intunecate, din ce in ce mai negre. Ajunse acasa si apartamentul sau era linistit. Facu un dus si se aseza sa analizeze evenimentele zilei. Uita cu totul de femeia de la restaurant. Il lovi melancolia si puse un CD vechi- vechi, cu Julio Iglessias, pe care il asculta cand fusese in armata. Nu auzi in primul moment telefonul. Cand suna a treia oara raspunse.

– Da.

Vocea de la capatul firului il descumpani usor.

– Buna! Sunt Hatice. Ne-am intalnit azi.

– Aha. Imi amintesc, zambi el de indrazneala ei.

– Unde locuiesti? Departe de noi?

– Nu chiar. La vreo 6 kilometri. El preciza numele localitatii.

– Aha. Stiu unde vine. Apoi convorbirea se intrerupse brusc. Dupa 15 minute reveni si ea continua. Mai precis pe ce strada, la ce numar? Tamam ok. Am notat. Iar se intrerupse.

”Fata asta e dusa rau” isi spuse el. ”Sper sa nu mai sune. De ce i-am dat oare cartea de vizita?” Isi puse un ceai si lua o carte. Suna interfonul.

”Ei, asta-i acum! Ceva tot trebuia sa fie. Daca nu e una e alta. Pana acum parca nu eram atat de cautat.” raspunse la intrefon, intreband cine-i acolo.

– Hatice. Am vorbit mai devreme.

– Cum? Ai venit la mine?

– Da. Deschide-mi!

– Dar nu te pot primi. Nu sunt pregatit de musafiri si in plus e deranj.

– Nu conteaza. Deschide-mi. Vrei sa ma vada tot cartierul?

Avea dreptate. Cartierul oriental era ca o oala in care toata lumea studia pe toata lumea. Nu puteai face o miscare fara privirea ascutita a vecinul, gata mereu de barfa si in cautare de subiecte de comentat. II deschise si ea ajunse imediat in apartament.Isi lasa poseta la intrare, haina si pantofii cu tocuri inalte. Tricoul pe care il purta, mulandui-se pe corp, ii contura rotunjimile sanilor si era prea scurt pentru a-i acoperi talia. Imbracase o fusta scurta iar acum, desculta, desi era micuta de statura, picioarele ei, cu glezne destul de groase pentru a fi delicate, pareau mai inalte si paseau pe hol, pana in odaie. Facea un ansamblu seducator nu prin frumusete ci prin spontaneitate si naturalete. Stia mereu ce vroia si era mereu cu un pas inaintea planurilor lui care ramaneau inutile. Se apropie de el, fara a avea pretentia sa fie invitata sa ia loc. Isi incolaci bratele dupa gatul lui si il saruta cu pasiune, incat sa nu ii lase timp si aer pentru vre-o replica sau vre-un gand. Il trase spre pat si cu greu se putu impotrivi dorintei ei mistuitoare care-i inflacara privirile intnecate.

– Stai. Nu merge asa. Abia reusi sa o desprinda de el. Nu te cunosc, nu stiu cine esti. E riscant pentru mine. Oricat mi-as dori ca barbat sa te am, trebuie sa ne oprim.

– Nu, sopti ea bosumflata.

– Ba da. Ia loc. Spune-mi cate ceva despre tine. Da-mi putin timp. Nu stiu cum procedezi tu de obieci dar la mine sunt alte reguli. Am vazut intr-un spital, unde fac service, foarte multi bolnavi de SIDA si nu vreau sa ajung ca ei, sa mor dintr-o prostie.

– Tu crezi in din astea? Daca e sa mori, mori, si gata!

– Eu nu gandesc asa. Daca e sa mori in razboi e una, e barbateste si ai un scop, dar sa iti perzi viata dintr-o prostie, pentru o ora de extaz, zic ca e rusinos. O sa ma gandesc daca doresc sa avem o relatie impreuna. Du-te si fa-ti un test HIV si cand te intorci, mai stam de vorba.

Ea iesi valvartej, bosumflata ca fusese respinsa si trantind usa. El se aseza pe canapea, cu gandurile ravasite si sentmentele la fel. Trecuse pe acolo o furtuna puternica si avea senzatia ca abia acum urmeaza sa incepa uraganul.