Focuri


  (Fragment)

Ziua se stingea incet, bland, inecand asfintitul intr-o mare insangerata lasand loc pe cer unui albastru intens, din ce in ce mai intunecat. In apropeiera aeroportului, avioanele ofereau fara voie, un inedit spectacol aviatic. Pe fundalul acela azuriu, pareau ca niste nave extraterestre, luminand culoarele aeriene, in diferite directii, dupa niste harti inacesibile privitorilor. Tanarul cobori din masina, cu mersul drept si apasat al omului care nu se teme de nimic. Raspunse la telefonul firmei, ce ii suna inca buzunar desi ziua de lucru se incheiase. Se uita incotro sa o apuce: sper apartamentul sau ori spre cafeneaua turceasca.  Acasa insa nu il astepta nimeni. Inalt si brunet, avea o infatisare exotica, atragatoare, statura atletica si zambetul larg al omului cu sufletul deschis. Era tanar si singur la cei 40 de ani ai sai. Isi rispise viata intre iluzii si iubiri trecatoare. Cafeneaua ii oferea substanta de viata sociala pe care nu si-o permitea. Intra, lovindu-si in semn de salut cu palma dreapta pieptul in zona inimii. Salut scurt, si intra imediat in atmosfera, simtindu-se acasa. Pe masa, numarul de azi al cotidianului Hurriyet, astepta cititorii. televizorul prezenta ultimele stiri. Conflictul cu Siria, era cel mai de actualitate. Parinti, primindu-si baietii in sicrie militare, rude indurerate, iar din cand in cand premierul Erdogan, suspectat de colaborationism cu americanii, sustinea cate un discurs sforaitor, consoland populatia, deja familiarizata cu pierderile de tineri in dinferite confruntari teroriste.

– Eine bier, bitte! One bier, please, se simti dator sa precizeze si in engleza, ca sa fie inteles international. Asa se intampla cand esti auslander. Trebuie sa stii cat mai multe si limbile straine de circulatie sunt mereu de mare ajutor. Arunca o privire de cunoscator. Ii era familiara lumea aceasta, a bataliilor si conflictelor. Cum au zburat cei 10 ani de cand fusese luptator in trupele de comando turcesti, nici nu stie. Isi aminti doar ca din grupa lui doar 3 au supravietuit unei operatiuni speciale. Un val de tristete ii umbri ochii si asa intunecati. Se apropie de televizorul urias si imaginile il proiectara in scenele de lupta. Era deja acolo. Unul dintre barbati il intreba ceva despre armamentul folosit in confruntare, si inca privind ecranul ii raspunse. Se intoarse la masa si lua la rasfoit ziarul. Isi puse muzica preferata pe telefonul iar acordurile triste rasunara in sala. Melodii triste, sfasietoare pentru sufletul sau macinat dar ascuns bine dupa expresia unui chip inca tanar tanar si zambitor, un perete inalt in spatele caruia ardea fierband un vulcan. Dureri, dorinti, povesti de viata, dure si insangerate. Termina de rasfoit gazeta. Stia deja ultimele vesti asa ca isi plati berea si iesi, indreptandu-se spre casa. Urca incet pana la etajul doi si rasuci cheia in broasca. Ofta. Totul gol. Apartamentul era nemiscat, fara viata. Gasi lucrurile in ordine in care le lasase dimineata, cand plecase in tromba, cu sandwichul de la micul dejun in mana, in mare graba sa nu intarzie. Nu mai avea chef. In gat ii urca incet nod i se urcase un nod mare si amar. Se abandona singur pe canapeaua din living, cu un pahar inalt e ceai. Sistemul audio din camera sa puse in functiune si acordurile sentimentale ale lui Julio Iglessias  fermecara. Avea CDul acesta de 10 ani si il asculta mereu, ca pe o muzica ambientala in timpce el plutea in contemplari.Lua fotografiile si le rasfoi. Isi opri privirea pe fotografia unei brunete frumoase. Ii contura chipul cu degetul, ii mangaie buzele. Din ochi ii tasnira lacrimi fierbinti. Isi apropie mainile a rugaciune si isi inalta sufletul si ochii spre fereastra deschisa spre parc. ”Alah, tu cel care le vezi si le asezi pe toate, da te rog minte femeii acesteia si iarta-o pentru tot ce a facut iar pe mine ajuta-ma sa imi vindec arsura dinauntru! De ce nu o pot uita? Fa o miracol si ajuta-ma sa o uit!” Telefonul suna si il scose din ganduri. Melissa, apelanta, suna insistent. Se gandi sa nu ii raspunda dar mana nu il asculta, parca centru de comanda al popriilor reactii nu mai era la el. Raspunse cu o voce surda, ragusita.

– Da! Efendim.

–  Salut! Meraba! Ce faci? Dormi?

– Nu. Stateam. De ce m-ai sunat?

– Vreau sa vin la tine, sa stam de vorba.

– Sunt obosit. Nu am chef de conversatie acum. Vreau sa ma odihnesc. Oricum, nu mai avem de discuta.

– Vin. Sunt deja pe drum.

– Intoarce-te! Nu veni! Era speriat de faptul ca ea e atat de aproape. Incepu sa tremure fara sa vrea. Stia cat de greu ii va fi. Femeia aceasta, pentru care el era gata sa isi dea viata il topise incet, ca pe un pumn de zapada, din muntii sai dragi de acasa. Se ridica, intr-o stare de betie si isi puse un pahar de apa. Lichidul ii facu bine. Simti ca o data cu el, lacimile sale se inncara. Soneria tarai scurt. Se tari pana la usa si deschise. Era ea. Cu parul negru fluturand pe umeri, in valuri calde si avand afisat zambetul ei roz, acea expresie unica de care fusese fermecat. Fusta prea scurta pentru ea si tocurile inalte, parfumul usor prea strident pentru preferintele lui.

– De ce ai venit?

– As fi vrut sa te bucuri ca ma vezi si sa ma iei in brate, asa cum faceai si alta data. Ea intra, neasteptand invitatia lui. Se aseza pe canapeaua din living. Vazu fotografiile facute in vacanta, anul trecut, in Turcia si remarca ochii lui rosii, insangerati. Isi dadu seama ca a plans.

– Dragul meu, nu vrei sa fim din nou impreuna? Uite cat suferi.

– Nu, nu se mai poate, spuse el hotarat, cu vocea grava si tremuratoare, a omului care a luat cea mai grea decizie a vietii. Dupa ce s-a intamplat, nu se mai poate.

– Dar iti promit ca totul va fi in regula. Te rog! Ma rog de tine in genunchi. Ea se aseza imediat in genunchi si ii lua mainile sarutandu-i-le si in palme, si pe dos. Te rog! Haide sa incercam. De dragul amintirilor frumoase. Haide sa incercam Te rog! Sirul rugamintilor parea fara sfarsit iar lui i se zbatea inima in piept. Femeia aceasta frumoasa, de care era indragostit si acum nu mai putea fi a lui. Era ceva ce nu putea accepta. Era peste puterea lui de intelegere. El e un alevit, e dedicat trup si suflet unei singure femei. Nu intelegea sa aiba si alte iubite dar situatia era ireparabila. Ea il plesni peste obraz.

Te-am rugat atat! Ce ai vrea sa iti mai fac sa te conving ca vreau sa vin inapoi?

Socat de gest o plesni si el inapoi. Ea se ridica furioasa tipand. Nu te-ai schimbat deloc!Incapatant ca si un catar. Ce poate fi atat de greu?!!

– Pleaca!

Ea iesi veritginos, pacanind cu tocurile pe scari. Ii auzi masina ei violeta, o culoare imposibil de digerat, demarand din parcarea blocului. Asezat pe canapea, inca mai tremura si plangea in pumni, stangand in brate perna din matase rosie. Soneria suna scurt. S-a intors? Deschise usa pregatit de o noua confruntare dar se opri la timp. In fata sa stataeau doi polizei.

Buna seara! Am primit o sesisare telefonica de la prietena dvs. Sustine ca aici a avut loc o altercatie, o agresiune. Este adevarat?

– Nu. Am discutat doar contradictoriu. Prietena mea face mereu astfel de sesizari cand e nervoasa. Verificati va rog.

Dupa cateva minute de discutii, politistii plecara. Tanarul se intoarse in camera lui innotand prin obscuritatea inserarii. Inca o noapte alba. Si avea mintea atat de incarcata de ganduri si sufletul tot o rana rosie, fierbinte!

Posted on 7 Noiembrie 2012, in Cafeneaua turceasca. Bookmark the permalink. 25 comentarii.

  1. interesant personaj, gabico, sunt curioasa daca-i face vant lipitoarei si daca apare altcineva in locul ei🙂

  2. Anca, trebuie sa mai asteptam putin. Apele nu s-au limpezi si lipitoarea ii e infipta in inima. Dar nu se stie nicioadata.🙂

  3. Magistral fragment! Poate figura si ca proza… de sine statatoare. Bine scrise si naratiunea si dialogul!

    • Daniel, ma bucur ca ti-a placut si imi fac placere comentariile tale obiective. E o lectura scrisa la prima mana, fara corecturi. Cam asa scriu eu.🙂 Fragmentul va face parte dintr-o carte iar personajul s-a oferit sa-mi povesteasca viata lui. Eu am doar bucuria de a scrie si de a transpune in alt format vietile sau intamplarile oamenilor din jurul din jurul meu. Si m-a activat putin sugestia ta de a scrie despre emigrantii turci. Iti doresc sa ai o zi frumoasa incontinuare!

      • Dacă e aşa, înseamnă că ai o comoară în preajma ta. Nu pot decât să-ţi doresc s-o administrezi bine. E un lucru mare ceea ce faci tu, cu darul scrisului pe care-l ai! Să ai o zi fără vânt prea puternic, că de ploaie… cine ne poate feri, în Noiembrie?!

      • Multumesc de sustinere. O umbrela e foarte buna in zilele ploioase. Dar si caldura de acasa, o lectura placuta sau muzica preferata ne ajuta sa gasim ca zilele de toamna nu sunt atat de urate. Ci vor doar sa ne schimbe putin perspectiva asupra naturii. Sunt zile de pasaj, de trecere.

  4. Carmen, esti o draguta , ca intotdeauna.🙂 Iti multumesc pentru urare. Te imbratisez cu drag.

  5. La mulţi ani, dragă Gabriela! Multă sănătate şi numai bucurii să ai!

    Mi-a plăcut tare mult povestea. Sunt curios să văd cum va continua. Mă gândeam ce anume l-a făcut pe el să o respingă atât de îndârjit. Sigur este o greşeală gravă, peste care nu poate să treacă.

    Să ai o zi minunată!🙂

    • Multumesc pentru urare, Alex. Iti doresc si tie numai bine iar micutei tale sa creasca mare si frumoasa. Ma gandeam eu ca o sa va placa povestirea si cum am cateva zile mai linistite am zis ca sa le umplu creativ. Daca astepti urmarea inseamna ca intradevar a fost interesanta. Doar putintica rabdare.🙂

  6. La multi ani, Gabriela!
    Salutari din Olanda! :))

    • Minnie, multumesc de urare si ma bucura sa stiu ca am prieteni in diferite colturi ale lumii. Te salut si eu, si nu suntem chiar atat de departe. Eu locuiesc in Germania.🙂

  7. …cunosc o persoana care a povestit de sute de ori o intamplare asemanatoare (as spune chiar identica) dar pe care a trait-o doar in mintea sa. Mintea asta, e uneori un drac!

    • Bine-ai venit pe blog, Mariana. Povestea e una adevarata la fel si personajele. Aici e un blog literar, literatura presupune si fictiune. Faptul divers si relatari in direct pot fi urmarite la televiziune ori in presa. Este o optiune de lectura. Daca iti face placere esti invitata sa mai treci pe aici. In ce priveste mintea umana pot sa-ti spun ca este o fascinanta creatie divina. Depinde de noi cum stim sa o folosim si in ce scopuri. Iti doresc o seara placuta!

  8. La Multi Ani, bucurii si sanatate!

  9. LA MULȚÏ ANI!!(cu întârziere)

  10. Îmi place, e nebună rău tipa !

  1. Pingback: PETRECERE ÎN SECOLUL ÎNTÂI din O aventură în secolul I - P.Monelli

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: