Rodicuta


Usa biroului vibra sonor odata cu aparitia vertiginoasa a sefului.

– Cum nu stiti voi unde sunt notele de plata? Cine m-o fi pus sa las contabila libera chiar acum, cand am atat de lucru? Si de ce ea stie toate despre acte iar celelalte fete nu se descurca? Parca era vorba ca nu e nimeni de neinlocuit. Off…O sa facem cumva. Sper sa nu piara lumea pana maine. Si in timpul acesta, Rodicuta se veseleste la Felix, cu iubitul ei si cu masina cea noua.

Ca si cum ar fi auzit ca este invocat spiritul sacru al contabilei telefonul mobil al sefului suna si el vazu cu ciuda si bucurie numele apelantului. Raspunse imediat insa la telefon o voce sonora de barbat ii taie revelatia clipei.

– Buna ziua! Sunteti domnul Adrian Georgescu?

– Da. Cine sunteti?

– Sunt comandantul Politiei Rutiere din Oradea.

– Buna ziua! Asa. Cu ce va pot fi de folos?

– Pai nu stiu. Nici nu inteleg de ce vorbesc cu dvs. Angajata dvs, doamna Rodica Tara, mi-a accidentat masina.

Adrian se inrosi imediat. Rodicuta abia isi cumparase masina, o Dacia logan, rosie si in prima ei zi la volanul noii achizitii facuse accident.

– Domnule comandant, va rog sa nu o amendati! E prima data cand conduce masina aceasta. Abia si-a cumparat-o. Iar apoi, femeile nu sunt in elementul lor la volan. Dar ea e o fata foarte de treaba si cuminte. Si atat de tacuta!

– Tacutaaaaa! Daaa! Hmm… poate nu vorbim de aceeasi persoana. De o jumatate de ora doar dumneaei vorbeste si are o gura atat de mare, de parca eu as fi de vina ca i-am intrat in drum, nu ca ea nu mi-ar fi acordat prioritate!

– Va rog nu ii ridicati permisul. Rezolvam cumva si va reparam masina. Va rog! Si nu va mai luati dupa femei. Maine am un drum la Oradea si ne intalnim.

– Pai nu ma iau ca am si eu una acasa. De ar fi sa ma au dupa gura, femeilor as ajunge la nebuni!

Rasera amandoi intr-o subtila complicitate masculina pe eternul subiect al complicatiilor pe care le produce aparitia femeii in viata barbatului, atat de enervanta dar atat de utila.

– Dati-mi-o pe Rodicuta la telefon….

– Seful, dar stiti…..

– Rodicutaaa! Din toata multimea de masini care era in orasul acela, fix pe comandantul de la rutiera ai gasit sa-l ciocnesti?Te urci in masina si pana la Cluj nu deschizi gura. Da? Ne-am inteles?!

– Da’ sefu’…

– Ne-am inteles?!

Mormaitul femeii confirma supunerea. In sfarsit se simti razbunat pentru notele de plata de negasit. Rase. Toata incordarea si iritarea ii disparu si isi promise sa nu mai dea liber contabilei in timpul saptamanii.

Posted on 4 Noiembrie 2012, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. „aparitia femeii in viata barbatului, atat de enervanta dar atat de utila.” implicarea autorului in firul naratiunii are farmecul dar si riscurile ei. In cazul unei costructii de dimensiuni mai mari, poate creea probleme ce țin de consecventa modului de raportare la personaje, de exemplu

    • Daniel, cred ca in cazul de fata nu a fost o exagerare. oricum, iti multumesc pentru comentariu. Imi face placere sa primesc recomandari. Multumesc. Sa ai o seara excelenta!

      • Pe când un nou episod pe tema comuniţăţii imigranţilor/ turcilor din Germania?

      • Daniel sa stii ca lucrez la asta. E un proiect mai amplu si sunt in faza de documentare. Subiectul e intradevar interesant. Cunosc putin comunitatea turca din interior si cate ceva din cultura lor. Exemplele de viata sunt autentice si fiecare emigrant are povestea lui spectaculoasa. Pana sa vin aici nu am cunoscut mai nimic despre Turcia si foarte mari retineri sa lucrez pentru turci. Nu stiu de ce. Poate ca am fost tributara cliseului ca turcii sunt o natiune cu o atractie excesiva catre femei si cu un fanatism religios dus la extrem, toate acestea, suprapuse pe ideea ca productia interna este similara cu cea a Romaniei in perioada comunista, adica produse ieftine si de proasta calitate. Am aflat ca de fapt au o industrie proprie foarte puternica, inclusiv in sfera industriei militare, ca au un turism bine dezvoltat, turcii fiind cunoscuti ca initiatorii sistemului ” all inclusive”. As putea spune multe acum. Credeam ca sunt o natiune in care cultura nu este foarte importanta. Am aflat atatea lucruri interesante si imi doresc sa pot pleca intr-o vacanta acolo. Comunitatea turca este de asemenea foarte interesanta, si grupata in jurul catorva orase mari din Germania dar si reprezinta un procent semnificativ din populatia Germaniei. Asta spune multe. Cu toate acestea, procesul de integrare nu e usor si ca orice emigrant, tin la identitatea nationala impotrivindu-se asimilarii.

  2. ei na…. ca nu-i asa grav🙂
    o intamplare deloc neobisnuita dar pe care ai reusit sa o redai in asa fel incat devine interesanta

    salutari de la Jibou

    • Sany draga, zici tu ca e obisnuita intamplarea?🙂 De cate ori ai dat ”nas in nas” cu comandantul de la rutiera? Dar ma bucur ca ti-a placut povestirea.
      O zi frumoasa iti doresc si tie , de la Frankfurt!🙂

      • :)… sa sti ca m-am batut si eu de domn’ comandant…. insa fara masina. dar ciocnirea a fost atat de puternica incat era sa rasturnam casa de marcat din supermarket :))

  3. ups, saraca rodicuta, noroc ca are uns ef intelegator!😀

  4. Sany@ inseamna ca este o problema, ori o explicatie. Circula prea multi comandanti pe unde nici nu te astepti.🙂
    Anca@ o contabila buna are mereu un sef intelegator. Cee ar fi o firma in ziua de azi fara o contabila profesionista si o secretara foarte atractiva? 🙂

  5. Ma intreb daca va fi reusit sa stea tacuta Rodicuta pana la Cluj…🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: