Monthly Archives: august 2012

Invitatie muzicala


Nu am timp sa scriu, dar pentru ca nu v-am uitat va fac o recomandare muzicala.  O piesa care imi place si mi se pare foarte potrivita cu starea mea de spirit. Sa aveti o saptamana frumoasa si melodioasa!

O floare pentru Sonia


Dragii mei prieteni, vizitatori virtuali si cititori de toate varstele. Azi vreau sa va fac o invitatie speciala. In urma cu ceva vreme am descoperit un blog care m-a suprins prin frumusetea si sensibilitatea randurilor. O scriitoare, Sonia Raus, care a ales sa isi astearna sufletul si povestile de viata, cu mult drag si daruire. Citind postarile ei ma cufundam parca in lectura sufletului meu. Azi ea e trista si simte ca nu poate scrie, sub apasarea Dorului de doi oate mai vesela si mai motivata, stiind ca are atatia prieteni aproape. Va invit doar sa aruncati o privire si sa ii oferiti o floare si un gand bun  Soniei.

Floare pentru Sonia

Pasiuni ascunse


Barbatul se uita la usa metalica a apartamentului. Incerca sa gandeasca, sa isi imagineze ce se ascundea dincolo, si sa perceapa, cu toate simturile, parfumuri, mirosuri,sunete. Nimic. Parca avea in fata un zid. Pe casa scarii nici tipenie de om. Batraneii care vor fi locuind, cu siguranta ca stau ascunsi la umbra sa nu ii bata soarele. Ori poate vor fi facand parte din categoria celor activi, gata sa dea ture prin oras cu autobuzul. Nimeni nu mai sta la panda cu ochiul pe vizor. Barbatul, un tanar in jur de 35-38 de ani se mai analiza inca o data, isi studie cu grija tinuta sa nu aiba scame, isi privi pantofii sport din piele gri, isi verifica bratara de la mana, din aur masiv, sa stea in pozitia preferata. Un ultim retus, isi trecu degetele prin par. Apasa pe butonul soneriei si melodia ei suna in triluri, sparahnd in fragmente de cristal, tacerea amiezii. Auzi pasi si usa se deshise. O tanara bruneta, mladioasa, ii deschise studiindu-l din priviri. Se fastaci putin, suprins de atitudinea ei directa,

– Buna ziua! Poftiti! Sunteti domnul care ati sunat dimineata?

– Da. Am crezut ca am nimerit gresit.

– Nu. Cu mine ati vorbit.

Barbatul o studie atent. Avea un halat din matase in nuante de albastru. Parul i se revarsa pe spate, intr-un contrast placut. Ii vazu degetele lungi si delicate, cu unghii colorate intr-un roz prea strident fata de nota initiala a imbracamintii.

– Mi-ati pregatit ce am discutat?

– Da. Am aici un pachet. Ii intinse o cutie gri, legata cu o funda violet.

Tanarul o deschise, se uita inauntru si se apropie cu obrazul de continutul cutiei incercand parca sa inspire parfumul ce venea dinauntru. Accepta o cafea. Intreba de cost. Fata il asigura ca ii ofera cadou si nu implica mari costuri. Avea totusi o pretentie. Era singura de ceva vreme si simtea nevoie uni mangaieri, a atingerii unei maini de barbat. Din nou fusese luat prin suprindere. Intinse mana spre ea si dadu deoparte halatul, dezvelindu-i intai un picior. O studie si ea se lasa studiata. Se dezbracara incet, ca intr-o continua prospectare. ea observa ca el nu poarta lenjerie. El o lasa sa isi scoata incet chilotii din dantela roz, apoi ii ceru.

-te deranjeaza daca ii imbrac? oricum nu ii mai porti.

Ea accepta fara cuvinte. Fu curioasa sa vada ce va face. Dorintele ei insa erau mai puternice decat curiozitatea. Facura dragoste cu pasiune, fara inhibitii , ca intre doi vechi amanti. Nu mai stiau dimensiunea timpului. Cat timp va fi trecut? Cate minute? Cateva ore? Se insera. Zarira umbrele noptii prin draperia intredeschisa. El iesi din baie, mirosind proaspat si se pregati de plecare. Lua cutia de pe masuta din sufragerie. 

– Daca mai doresti iti mai pot pregati un nou pachet.

– Saptamana viitoare.

– Atunci suna-ma marti. La aceeasi ora. Ma bucur ca am citit anuntul tau.

El surase si confirma. Pleca, fara sa intoarca privirea. Ea se aseza in fotoliu si isi aprinse o tigara. Se uita peste ziarul deschis la mica publicitate si vazu anuntul pe care il incercuise ieri, cu un marker negru:’ cumpar chiloti de dama, folositi’. Asta purta el in cutia aceea cu funda violet, in drumul spre casa. Caldura inabusitoare fusese inlocuita cu o racoare placuta si umbre.

Alergand dupa o stea


In urma cu vreo 7 ani m-am indragostit de o stea. Era stralucitoare, calda, vesela, avea privirea blanda si calda si niste buze senzuale pe care-mi placea sa le desenez conturul cu degetul, uneori. Alterori imi placea sa le sarut strangandu-le intre buzele mele. Ma uitam in ochii tai si-mi venea sa ma cufund in ei, ca intr-o apa linistitoare unde fiecare clipa traia o alta existenta. La inceput a fost un sentiment indefinit, fluid, ca si cum ceva decurgea de la sine. Apoi, sentimentul s-a intensificat si a primit consistenta. Traiam intr-un nor din care mi se vedeau doar picioarele dansand deasupra pamantului.Pluteam. Nu cunosteam notiunea fericirii pentru ca nu o mai experimentasem. Traiam intre doua vieti, una a fericirii supreme, atunci cand tu erau langa mine si cealalta

Un cosmar greu si trist in care eu, trebuia sa fac in asa fel incat sa rezist problemelor mele de fiecare zi, a unei poveri mult prea grele pe care abia o puteam duce. Dar rezistam pentru ca tu existai acolo, si pentru mine. Si nu conta in aecl moment pentru cine mai existai. Chiar nu-mi pasa. Stiu doar ca as fi facut orice, absolut orice, sa fiu cu tine. Dar nu puteam sa-ti cer asta. Am convenit chiar de la inceput ca desi stralucesti pentru mine nu esti steaua mea. Cand mi-ai spus prima data ca vrei sa fim impreuna iar la scurt timp ca te-ai razgandit, ceva s-a prabusit in mine…un huruit surd, ca o avlansa de pietre. Cealalta avea totul iar eu nu eram eu nu eram destul de buna sa fiu mai mult de atat. Nu eram speciala. Nu aveam un trecut si nici planuri de viitor. Si am inteles ca rolul meu va fi mereu acelasi. Urma sa fiu femeia din umbra pentru care va straluci o stea. Apoi au venit nori. iar cand s-a limpezit cerul, steaua acea frumoasa avea o alta stralucire. parca isi intoarse privirea in alta parte, trista si indurerata. Nu mai aveam nici lumina si nici fluidul acela de la inceput. Au trecut anii. Clipele. Sa fi fost iubire? Tu stii mai bine.Poate a fost doar o flacara arzand ori o himera, poate a fost un vis din care m-am trezit tarziu. iar in momentul desteptarii toata lumea plecase. M-am uitat in palmele mele cu care alta data te magaiam pe umeri, pe pleoape si pe buze. Nu mai eram nimic, doar o lumina fina, ca o pulbere argintie. A fost praful unei stele care acum calatoreste prin galaxie. 

Nu mai am glas e doar tacerea. Sunt singura in gandurile mele. Doar amintirile  ma mai viziteaza, semn ca am inceput sa imbatranesc. Dar am sa-mi desenez undeva, pentru cand voi fi prea batrana, atat de batrana incat nu voi mai sti nimic. Si ma voi uita mereu la desenul meu, infatisand o stea care a plecat prin lume, pe un drum fara intoarcere.

Acesta este raspunsul meu la toate intrebarile tale.

Ea termina scrisoarea uitandu-se in gol. Risipire. Ce o fi fost oare in mintea si in sufletul lui. Atunci. Acum. Ii staruia in minte finalul unei povesti din copilaria indepartata…. ‘si daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit’.

Vin vremuri albastre peste oras!


Clasic si modern in acelasi timp


Sper sa va placa. Nu stiu daca e in ton cu ceva, cu vremea de afara, cu scena politica, cu criza economica sau cu sezonul de vacanta. Poate doar cu vremurile interesante pe care le traim.