Azerul


Sait, barbatul uscativ, cu ochi negri si figura aspra, ascetica, expresia vie a unui om cu puternice framantari si ganduri intense, sta pe terasa cafenelei, sub castan, lasandu-si gandurile sa zboare putin spre casa si spre parintii pe care nu-i vazuse de cativa ani. Cat de frumos e acolo, In Azerbaidjanul lui de departe, cu gradina imensa si parintii asteptandu-i sa se intoarca vreodata. Privirile lui negre si taioase ii plutesc in paharul ceai turcesc din fata sa. Nu bea alcool. El e prea iute  si alcoolul l-ar face sa fie de nestapanit. A ajuns in Germania sperand sa gaseasca aici, ceea ce cauta fiecare emigrant. Un trai mai bun si mai linistit, fara conflicte si fara lipsuri. Le-a gasit. Cu toate acestea nu e niciodata linistit . Singura lui bucurie sunt cei doi copii. Baiatul cel mare e sportiv de performanta este mandria lui. Sait e mandru ca el l-a invatat sa boxeze ai a facut din el un campion. Micutul Roman, un baiatel de 5 ani, ii este sufletul. Cand ii vede, se topeste de dragul lor. In fiecare vineri, ii ia in masina si se duce, doar el cu baietii, la moschee sa se roage. Apoi, revin la treburile cotidiene. Cei doi prieteni cu care sta la masa il intreaba despre un recent eveniment in familia unui cunoscut.

–         Ai fost duminica la nunta baiatului lui Hasan?

–         Nu. Dar am fost a doua zi si i-am dus un plic cu 200 de euro. Am si eu copii si probabil ca o sa vina si ei la nunta copiilor mei.

–         Dar ai auzit ca toata povestea cu casatoria s-a incheiat? In timpul nuntii, Nazim si-a dat seama ca o iubeste pe prietena proaspetei sotii. S-a indragostit brusc de tanara venita din Turcia si a anulat casatoria. Peste o luna se va casatori cu ea.

Sait e un traditionalist. Nu intelege lucrurile acestea. Nevasta e numai una. Daca vrei alte femei, pentru distractie, fara acte, poti avea cate te tine buzunarul, dar nu vede la ce e nevoie. Statu un minut fara sa zica nimic. Se incrunta. Se enerva de-a binelea si se ridica de la masa. Dupa 10 minute se intoarce aruncand pe masa un plic alb. Privirile mirate ale prietenilor il facura sa dea o explicatie.

–   Daca tot nu a fost nunta nu e nevoie nici de dar. Mi-am cerut banii inapoi. Iar de oameni din acestia nu am nevoie prin preajma!

 

 

Reomandare;

Azi ma bucur sa va recomand blogul unui bun prieten clujean si sunt sigura ca multi veti fi in asentimentul lui. Cititi blogul lui Victor.

Anunțuri

Posted on 10 Iulie 2012, in Cafeneaua turceasca. Bookmark the permalink. 12 comentarii.

  1. mirceavladut

    Foarte frumos articolul. Ai surprins cu mult simt de observatie emotiile si ai reusit sa transpui toata sensibilitatea oamenilor respectivi. As putea spune ca articolul e din acelea pe care le citesc cu inima.

  2. BIne-ai venit pe blog Mircea. Poti citi si alte articole, daca iti face placere. 🙂

  3. Am stat şi m-am gîndit la gestul lui Sait ( a cerut banii înapoi). Foarte bine a făcut. E limpede şi că a stricat prietenia cu respectivii. E limpede şi de ce: dincolo de instabilitatea emoţională, băiatul lui Hasan a primit banii fără să mai aibă motiv.
    Şi mă gîndesc: eu ce-aş face dacă aş fi pus într-o astfel de situaţie?

    • 🙂 La turci, sa strici o casatorie, pentru asemenea ratiuni, e ceva strigator la cer. Faza simpatica a fost cand, Sait a sunat la usa celor in cauza si si-a cerut banii inapoi. La noi, nu am auzit sa faca cineva, asa ceva. 🙂

  4. sunt altfel de oameni, alte mentalitati, alte obiceiuri. nu pot compara, doar citesc si ma minunez 🙂

    • Nici pentru ei nu e ceva obisnuit sa-ti ceri banii inapoi dar pe Sait in inteleg. El l-ea dus banii dupa nunta ori acestia stiau deja ca nunta era stricata si casatoria anulata. Bineinteles ca toataq lumea a fost suprinsa de gestul lui dar omul a fost indreptatit. 🙂

  5. Deocamdata gestul cu darul m-a derutat.
    Inteleg mai bine demonstratia pro-constitutie de la Cluj….; isi apara constitutia in care cred dumnealor;
    la fel imi voi apara si eu constitutia in care voi crede….

  6. 🙂 Daurel, avem dreptul fiecare sa ne aparam principiile in care credem.

  7. Este provocator subiectul tău, fată din vis!. Și personajul, deși nu prea am înțeles chestia cu plicul, da, cred că avea dreptate. L-am înțeles și pe mirele sincer cu sine!

    De ce este , totuși , neliniștit? Ea lipsește?

  8. 🙂 Nelinistea lui Sait e din felul lui de a fi. Are o sotie frumoasa si cuminte. El e un om iute, temperamental si actioeaza la primul impuls. E un caracter interesant. Povestea cu plicul. Mirele nu a respectat traditia. Odata casatorit, nu trebuia sa se desparta. In familiile turcesti traditionale, parintii sunt cei care aleg viitorul sot al fiicei ori sotia baiatului, inca de la varste tinere iar copiii se supun alegerii parintilor. Poate ca azerul l-a pedepsit pe mire pentru rusinea produsa primei fete prin anularea casatoriei. Ori poate pentru nerespectarea traditiei. Pe langa asta, a crezut ca mirele nu meritase banii aceia si ca nu a fost corect sa ii accepte cand Sait i-a oferit, pentru ca se stia deja deznodamandul fragedei casnicii. Eu zic ca a fost corect chiar daca nu a procedat in mod obisnuit. 🙂

  9. simbolistica plicului nuptial e mult mai larga, dar cred ca ai restrans-o suficient de bine mai sus. nu e prima data cand citesc astfel de pseodo-pilde la tine, dar asta mi-a atras atentia intr-un mod deosebit, pe motiv de plic.

    • George, ai facut o pasiune pentru plicuri? Nu stiam ca esti cititorul meu fidel dar ma bucur sa aflu asta. 🙂 Esti binevenit! Toate povestirile mele sunt lectii de viata, deci fiecare are o morala. Modul de prezentare e unul simplist, aproape banal dar reflectand realitatea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: