Daily Archives: 10 iulie 2012

Politica din bucatarie


Caldura si mirosul din autobuz o facea pe Nina sa isi doreasca sa ajunga la destinatie cat mai devreme. Isi intoarse capul dezgustata cand barbatul in varsta de langa ea isi ridica bratul, lasand sa curga un miros gretos de transpiratie uscata. Cobori lasand in urma autobusul cu mirosurile lui dubioase, sa se piarda in astfaltul incins. Mai avea  doi pasi sa ajunga la casa baiatului ei. Il vazu de departe pe Ion, batranul schizofrenic ce se aciuase de o vreme la ei. Ion avea 75 de ani si era grijului cu nepotii Ninei. Fusese acceptat ca un fel de bunic, uneori mai tafnos, dupa cum ii erau toanele. “Iar trebuie sa tin piept nebunului”, isi zise Nina.

–         Buna Ioane! Ii zise Nina dar in sinea ei mormai ceva scurt.

Ion, cu aerul unui amfritrion exigent se uita lea ea de sus fara sa zica nimic. Prezenta Ninei il enerva, chiar daca ea nu venea acolo zilnic. Femeia isi iubea copilul si nepotii si merge frecvent sa le gateasca si sa le faca prajituri. E o bunica iubitoare si o soacra blanda. E iubita de toti pentru dragalasenia si blandetea ei. Are o pensie mica dar asta nu e un motiv sa le dea lunar si nepoteilor bani. “ Vreau sa va amintiti cu drag de mine.” Urca scarile la etaj, unde e bucataria imensa a vilei. Se apuca de gatit, Curata zarzavaturi. Ion, in spatele ei o urmarea atent, la fiecare gest, cu ochi critic facand comentarii despre ultimele evenimente politice.

– Bine ca l-au demis pe Basescu, zise el. In sfarsit avem un presedinte frumos si serios in Crin Antonescu. Si cat de frumos vorbeste.

Nina se abtinea cu greu sa nu spuna nimic dar remarcile lui incepeau sa o enerveze. Ion continua.

–   Nici nu era nevoie sa faca referendum. Chiar ma bucur ca am scapat de portocalii astia. Si de Basescu, de marinarul asta chel.

– Stii ceva? incepu Nina starnita de remarcile batranului. Nu e nimic ca l-au demis,  o sa-l alegem iar. Mai e un pic pana sa mergem la referendum si prietenele mele, toate, voteaza cu Basescu. Mai bine el decat hotii astia cu diplome false, niste mincinosi cu obrazul gros, de talpa, niste excroci care au furat atatia ani si si-au batut joc de noi.

Ion se enerva brusc, de parca ar fi fost oparit. Starnit se porni intr-un potop de acuze.

–         Basescu zici? Chiorul ala. Sa nu aud!

–         Chiar o sa ma duc in oras la mitingul acela pro Basescu. Nu stii la ce ora e? Cred ca la 7 vin tinerii aceia, cu pancarte, brava ea,  spre enervarea crescanda a mosului.

–         Tu esti o curva ca si Elena Udrea! Sunteti amandoua la fel! Mai bine te-ai marita ca ai imbatranit singura! De ce nu te mariti?

–         Pentru ca nu am gasit unul cu bani. Din astia, nenorociti cu pensie de doi bani, ca si tine ,am gasit pe toate drumurile!

–         Da? Atunci sa-mi dai inapoi milionul pe care ti l-am dat cadou in mai, de ziua ta.

–         Bine mai amaratule. Ti-l dau la pensie.

Batranul se apropie amenintator sa o sperie, radicand cotul sa o loveasca.

–         Asculta sontorogule, facand aluzie la piciorul lui beteag si operat. Daca indraznesti sa dai in mine, te sontorogesc si de celalat picior.

Nora aparu in miezul conflictului.

–         Ce se intampla? Dumirindu-se ca politica i-a invrajbit intratat ii spuse autoritar batranului.

-Ioane, du-te si stai in fundul curtii, al umbra ciresului in sezlong cat sta Nina aici. Stai cat mai departe de ea.

Ion isi lua nervos ochelarii de soare, vechi, din tineretea lui, cu lentile rotunde si negre ca si pentru nevazatori. Se aseza in sezlong, aruncand priviri ascutite si mormaieli confuze ca sa stie “nenorocita’ ca el e acolo si e cu ochii pe ea. Dar daca se duce la miting, ca e in stare?

Azerul


Sait, barbatul uscativ, cu ochi negri si figura aspra, ascetica, expresia vie a unui om cu puternice framantari si ganduri intense, sta pe terasa cafenelei, sub castan, lasandu-si gandurile sa zboare putin spre casa si spre parintii pe care nu-i vazuse de cativa ani. Cat de frumos e acolo, In Azerbaidjanul lui de departe, cu gradina imensa si parintii asteptandu-i sa se intoarca vreodata. Privirile lui negre si taioase ii plutesc in paharul ceai turcesc din fata sa. Nu bea alcool. El e prea iute  si alcoolul l-ar face sa fie de nestapanit. A ajuns in Germania sperand sa gaseasca aici, ceea ce cauta fiecare emigrant. Un trai mai bun si mai linistit, fara conflicte si fara lipsuri. Le-a gasit. Cu toate acestea nu e niciodata linistit . Singura lui bucurie sunt cei doi copii. Baiatul cel mare e sportiv de performanta este mandria lui. Sait e mandru ca el l-a invatat sa boxeze ai a facut din el un campion. Micutul Roman, un baiatel de 5 ani, ii este sufletul. Cand ii vede, se topeste de dragul lor. In fiecare vineri, ii ia in masina si se duce, doar el cu baietii, la moschee sa se roage. Apoi, revin la treburile cotidiene. Cei doi prieteni cu care sta la masa il intreaba despre un recent eveniment in familia unui cunoscut.

–         Ai fost duminica la nunta baiatului lui Hasan?

–         Nu. Dar am fost a doua zi si i-am dus un plic cu 200 de euro. Am si eu copii si probabil ca o sa vina si ei la nunta copiilor mei.

–         Dar ai auzit ca toata povestea cu casatoria s-a incheiat? In timpul nuntii, Nazim si-a dat seama ca o iubeste pe prietena proaspetei sotii. S-a indragostit brusc de tanara venita din Turcia si a anulat casatoria. Peste o luna se va casatori cu ea.

Sait e un traditionalist. Nu intelege lucrurile acestea. Nevasta e numai una. Daca vrei alte femei, pentru distractie, fara acte, poti avea cate te tine buzunarul, dar nu vede la ce e nevoie. Statu un minut fara sa zica nimic. Se incrunta. Se enerva de-a binelea si se ridica de la masa. Dupa 10 minute se intoarce aruncand pe masa un plic alb. Privirile mirate ale prietenilor il facura sa dea o explicatie.

–   Daca tot nu a fost nunta nu e nevoie nici de dar. Mi-am cerut banii inapoi. Iar de oameni din acestia nu am nevoie prin preajma!

 

 

Reomandare;

Azi ma bucur sa va recomand blogul unui bun prieten clujean si sunt sigura ca multi veti fi in asentimentul lui. Cititi blogul lui Victor.