O zi buna


De ce vor fi turcii mereu in razboi? Turcia,o tara mare, ramasitele unui mare imperiu, avand la granite alte tari gata de conflicte ori implicate in conflicte. Pe ecranul televizorului urias din cafenea, stirile prezentau noi atacuri teroriste in diferite regiuni, morti, parinti care plang si camarazi de lupta care isi onoreaza colegii cazuti la datorie. O alta stire, arata drama unei familii a carui unic fiu, militar de cariera cu stralucite performante, pilotul unui avion de vanatoare F-4 Phantom, a fost doborat in timpul unui raid aerian si a murit. “  „Potrivit concluziilor noastre, avionul a fost doborat in spatiul aerian international, la 13 mile nautice de Siria”, declara in flash-urile jurnalistilor, Ahmet Davutoglu, ministrul turc al Apararii.

Ahmet, tanarul inalt cu constitutie atletica, intra pe usa si ii saluta pe cei cativa clienti obisnuiti, completand salutul cu un gest care arata aprecierea fata de ei. Se batu usor, cu palma dreapta pe piept, in dreptul inimii si inclina usor capul a plecaciune.

– Aleicum salam!

Se aseza la bar, pe un scaun inalt, tocmai in momentul ultimei stiri. Se emotiona gandidu-se la pilotul turc, omorat in floarea varstei, ca la un camarad. Fusesesi el, militar in armata turca, in trupele antitero. S-a angajat ca sa devina mai puternic, sa isi modeleze caracterul. Nimeni nu i-a spus ca armata te schimba ireversibil si nu neaparat in bine. Acolo a aflat ca razboiul e un loc al distrugerii si al mortii, ca nimic nu conteaza iar ca viata oamenilor civili ori militari poate inceta intr-o secunda, ca o fila intoarsa, de carte. Indiferent cat de dur ai fi, lucrurile acestea te marcheaza si nimeni nu-ti poate sterge din minte imaginile. A vrut doar, sa fie un adevarat barbat, pentru ca amintirile dureroase ale copilariei lui il urmau peste tot, sa fie puternic pentru a-i proteja pe cei dragi.  Amintirile copilariei lui triste, cu un tata violent ce isi batea mereu nevasta si cei 4 copiii , pana cand, a plecat cu o iubita in Canada ii sunt vii.  Singura perioada frumoasa a fost cand bunicul, l-a luat din Germania si i-a dus pe toti acasa, in Turcia. Acolo sa simtit bine si s-a simtit copil. Sufletul lui este insa impartit intre doua tari. Germania si Turcia. Nu stie care ii e mai “acasa”.

–         Azi vreau un Ayran cu putina apa minerala si sare.

Ayranul e o bautura traditionala turceasca, un iaurt din lapte de capra, aproape lichid. Ii fu servit imediat intr-un pahar inalt. Continua discutia.

–  Azi am muncit foarte mult. Am fost acasa doar 6 ore, cat am dormit. In rest, “machine reparatur”. Dar e bine ca nu ma mai gandesc la lucruri triste si la trecutul din care am senzatia ca nu pot evada.

E un amestec exotic, de forta si de sentimente. Ochii lui negri, umezi, purtand unde de tristete te fac sa te intrebi daca a plans recent ori urmele de lacrimi se datoreaza alergiei provocate de cantitatile de polen din atmosfera. Isi arata manile, cu pielea degetelor crapata de munca. Repara masini de cafea si a facut din asta o profesie. Ii place. E un tip inteligent. Ii place sa citeasca sis a se informeze. Rasfoi usor ziarul, citi ultimele stiri, se revolta pe politicieni care sunt la fel peste tot. Niste smecheri.

Se ridica si se indrepta spre toaleta de la subsol. Dupa 5 minute reveni tinand de coada, cu capul atarnand in jos, un soarece cu blanita gri deschis. Animalutul se zbatea, dand din piciorusele lui mici.

–         Uite ce am gasit! Ma duc sa-l eliberez. E un soarece de camp si nu stiu cum a ajuns in beci. Daca-l las acolo sigur o sa moara de foame.

Se intoarse, cu privirea impacata a omului care si-a indeplinit misunea. Cu un zambet larg, care dezvelea o dantura impecabila si lumina de pe fata sa,  expresia clara a omului care nu se teme de nimic, concluziona.

– Azi am avut o zi buna!

Sursa foto: http://www.resboiu.ro

Anunțuri

Posted on 1 Iulie 2012, in Cafeneaua turceasca. Bookmark the permalink. 10 comentarii.

  1. Descoperi uneori sensibilitati uimitoare la cine nu te astepti absolut deloc!

  2. Exact asta m-a suprins si pe mine. Cred ca oamenii cauta sa compenseze, atunci cand sunt constienti de propriile defecte, cu ceva luminos si pozitiv. Desi aparent e un om obisnuit, Ahmet reuseste sa ma suprinda de fiecare data prin culoarea si diversitatea caracterului sau.

  3. cred ca fiecare om oricat de dur pare la exterior, are undeva macar o farama de sensibilitate, pe care probabil o tine ascunsa pentru a se proteja. frumoasa poveste, desi eu as fi facut pilaf aratarea 😀

    • 🙂 Anca, am vazut si eu „aratarea”, inaintea lui Ahmet. Si i-am deschis usa din spate sa iasa. I-am soptit usor in germana,” bitte schon” dar soricelul gri s-a ridicat in doua labute si mi-a raspuns usor obraznic:” ntz”. Apoi s-a dat ca pe tobogan, pe o panta a scarilor, ca si cea pt persoanele cu handicap, lunecand pana la subsol. L-am abandonat ca aveam treaba. Cat despe pilaf, nu cred ca sunt genul sa omor soricei dragalasi. :))

  4. Vecinul meu turc are cetatenie olandeza si doi copii foarte reusiti cu o romanca ortodoxa; vorba vine „ortodoxa”; doar soacra turcului este practicanta habotnica; ieri, turcul ne-a rugat, pe mine si pe sotia mea, s-o convingem pe soacra-sa sa nu le dea copiilor saorma cu carne de porc…I-am spus sotiei sa nu se bage; turcul este semidoct: sustine ca Isus s-a inspirat din Mohamed….Nu avem ce discuta !

  5. 🙂 Religia ca si femeia, a iscat de-a lungul timpului razboaie asa ca, sa nu o includem in discutie. Lucrez intr-un restaurant oriental, in Germania. Patronul si clientii sunt turci. Gatesc in bucatarie si am adus preparate de porc pe care le gateam pentru mine. Patronul a fost suparat dar timp de o luna nu mi-a zis nimic. Am observat ca nu vrea sa manance din ce gatesc desi il invitam la masa cand nu gateam carne de porc. In cele din urma mi-a spus, cu grija, sa nu ma supere. Mi-am cerut scuze. Am „dezinfectat” toata vesela si nu am mai gatit decat cu alt tip de carne. La inceput m-am simtit frustrata. Apoi, m-am obisnuit si nu prea imi doresc sa mananc carne de porc decat foarte rar. 🙂 Acum am trecut la o dieta cat mai sanatoasa asa ca, mancam salate, insotite de peste in diferite forme oua, si branzeturi. Exista viata si fara carne de porc! Carnea, se stie ca este un aliment toxic pentru organism. E adevarat ca ea contine proteine, atat de necesare si ca este recomandata doar de 2-3 ori pe saptamana, Pe langa asta, carnea de porc contine f multa grasime.

  6. 🙂 Cred ca faceam aceeasi „prostie” ca si Ahmet. Daca-l puteam prinde pe bietul soricel. Nu am iluzia ca omorand eu un soricel am scapat lumea de rozatoare. Si la urma-urmei au si ele rostul lor pe lume. Intr-o zi am venit acasa de la serviciu cu unul in sacosa. Nu stiu ce-a facut atata timp in sacosa, ca abia dupa vreo 2 ore mi-am dat seama ca era acolo (probabil ca gasise cateva fririmituri de paine). De fapt, se facuse liniste, inchisesem orice sursa de zgomot prin casa. Am auzit zgomotul micut, am strans cu grija sacosa la gura si am fugit afara. Stau la casa, asa ca i-am dat drumul in curte. Poate l-a mancat vreo pisica, poate chiar motanul meu. Dar eu l-am eliberat.
    Si povestea asta, despre sensibilitatea umana, mi-a placut 🙂

  7. O sa va mai povestesc despre Ahmet. E un personaj interesant. Ideea este ca in Germania, as vrea sa fie si la noi asa, oamenii sunt interesati de tot ce e viu si nu omoara ori distrug doar pentru ca au puterea sa faca asta. Asta tine de niveul de educatie, de bun simt si de respect pentru fiintele vii. Mie mi-s dragi animalele si cele mici ma impresioneaza cum se straduesc sa traiasca intr-o lume plina de pericole.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: