Feciorul mamei


Florica lui Toader de sub coasta nu mai vedea de suparare in fata ochilor. Nici ciresii, care se scuturau pe coastele inverzite ale satului ei mandru din Maramures, nu o mai interesau.Venea intr-un suflet de la magazinul satesc, vorovind singura, ca si cei cu mintile duse de-acasa. La cei 45 de ani ai sai, e o femeie in putere, cu mainile muncite de lucru la camp si de crescutul copiilor, de munca gospodariei pe care a tinut-o cu drag si cu mare harnicie ca sa fie printre primii din sat. Imbracata in port traditional, cu fusta pe genunchi, colorata, verde aprins cu „pui” rosii, foarte incretita, cu camasa alba si cu dantele in jurul gatului , cu naframa de „par” trecea prin sat, pe ulita mare nevazand pe nimeni si fara sa mai dea buna-ziua de nacajita ce era. Rosie si suparata, bolborosind cuvinte si ganduri numai de ea stiute, intra in curte. Barbatul, pensionat dupa ce lucrase la mina, sapa ca un gospodar in gradinuta casei. O vazu si si indrepta spre ea. Florica isi arunca sacosa cu cumparaturi din pragul casei pana in bucatarie si exploda intr-un vulcan de cuvinte.

– Tuluoaie Doamne ma barbate ce nacaz ne-a batut! Cum mi s-a putut intampa asta tiar mie!?

– Dar ce ai muiere? Ce nacaz e? O murit ma-ta?  Am vazut-o ieri si era bine.

– Mai rau! Mirelusul nostru. Cand ii pronunta numele, incepura sa ii curga lacrimile siroaie pe obraz. Mirelusul era mezinul familiei, baiatul drag ei ca ochii din cap ca venise pe lume dupa ce Florica facuse inainte 3 fete. Mirelusul, era acum inginer la o fabrica din Cluj, terminase facultatea si avea 28 de ani.

– Mirelusul nostru ce a patit?

– Ce a patit? Numai tu esti de vina! Asa educatiei i-ai dat feciorului tau! Ce a patit? Uite ce a patit. Mi-a spus acuma Cristinuta lui Mihai, frate-to, ca Mirelus traieste cu o femeie cu nu stiu cati ani mai mare decat el. Stau necununati si cu aia mai batrana! Si eu care nu stiam cum sa-l aduc acasa sa isi faca si el o familie si o casa a lui! Asta mi-a fost norocul meu!

Barbatul se scarpina in cap si apoi iesi inapoi in gradina. Zambi. Poate o fi vre-o intamplare. Tinerii de azi sunt altfel.

– Lasa femeie ca doara nu a pune-o la fert ca pe gaina! Ce poti tu sa faci? Asta o vre, a lui e. Nu ai zis tu sa se ieie din dragoste? Acum ce te bagi?

Florica nu mai avu pace si barbatul stia ca ea nu se va astampara, pana nu va pune lucrurile la punct. Toata noaptea nu a dormit Florica si dimineata devreme se sui in cursa de Baia Mare-Cluj. Nu vazu si nu auzi pe nimeni. Cobora la ultima statie, in apropierea garii. Se urca in autobuzul 35, de parca ar fi fost clujeanca de cand lumea. Numai fustele ei crete si inflorate spunau povestea vietii ei de morosanca. Cu poseta de lac pe brat, cumparata din targ, pentru sarbatori, si cu naframa colorata, cu ruji cyclam pe fond verde, Florica umbla apasat. Era acum pe aleea blocului unde statea Mirelus. Se urca in lift. Nici macar nu se gandise ce-i va spune. Ajunse in fata usii si suna. Auzi pasi. Ii deschise o femeie frumoasa, cu parul negri si ochi albastri cam la 40 de ani.

– Ce poftiti?  Vocea brunetei veni cu blandete in timp ce o studia curioasa pe femeia de la tara. Precis venise la cineva din bloc.

Floricai i se urca sangele in cap si se facu rosie. Auzi tu draga! Ce doreste? In secunda urmatoare, ii puse mana dreapta in parul femeii scuturand-o bine si cu stanga lovind-o cu poseta intr-un ritm bine sincronizat.

– Rapandula dracului! Ce doresc? Si-o-ai de mninune sa fii! Dar cine te-a pus sa-ti faci de lucru cu copilul meu? Nu ti-i rusine? Femeia scapa cu greu din mana apriga a Floricai. Se retrase socata in casa. Te-ai ascuns? Ai crezut ca scapi de mine? Stai ca-ti arat eu tie!

Florica pleca la fel de furtunos dupa cum venise. reveni dupa 0 jumatate de ora cu un politist. Ea stie ce ii spusese si cum il convinse sa vina. Politistul suna la usa dar nu deschise nimeni. Bruneta frumoasa se uita pe vizor.

– Deschideti va rog. Stiu ca sunteti acasa, spuse politistul. Nu vi se intampla nimic. Daca nu deschideti insa va amendez.

– Va rog sa nu ma amendati. Nu vreau sa am probleme dar nu inteleg ce vrea nebuna asta. M-a tras de par si m-a batut aici la usa.

– Dati-mi va rog actele.

Politistul se uita peste documente.

– De cand luocuiti la adresa?

– De 2 saptamani. Abia m-am mutat si nu cunosc pe nimeni aici.

– Bine. Nu va faceti probleme ca nu se mai intampla nimic. Doamna credea ca stati cu baiatul ei. Se intoarse spre Florica si ii ceru actele. Dumneavoastra veti primi o amenda. Ati batut pe cine nu trebuia, spuse el cu un umor neinteles pentru cele doua femei. In timp ce politstul scria procesul verbal, aparu Mirelus, un tanar inalt cu alura sportiva.

– Ce faci aici, mamica? Ce s-a intamplat, se intoarse spre politist?

– Doamna, mama dumneavoastra a batut-o pe vecina crezand ca e prietena dvs. Politistul pleca lasand hartia cu amenda.

-Hai mamica in casa, o lua Mirelus de dupa umeri. Cum ai putut face asta? Imi bati vecinele? O saruta pe obraji si femeia se topi toata de dragul lui, uitand toata supararea si motivul pentru care venise. Vino sa ti-o prezint pe Carmen, prietena mea. Florica se uita la Carmen. Nu mai intreba cati ani are sa nu-l supere pe puiul ei drag. Vazu doar o fata frumoasa cu cohi albastri si parul blond.

– Apoi dragul mamii, daca va iubiti voi stiti ce vreti sa faceti.

Florica pleca inapoi acasa, cu sufetul impacat si fericita ca l-a vazut pe Mirelus. Ba ii daduse si niste bani de sarbatori ca in graba mare nu ii aduse nimic de acasa. De amenda nu mai pomeni nimanui nimic.

Mirelus si-a cerut iertare si ii aduse vecinei sale celei noi, un buchet imens de flori, pentru ” freza” facuta de iubitoarea lui mama.  S-au imprietenit si uneori, in gluma, Mirelus si Carmen o rugau pe Nina sa le mai povesteasca cum a zis mama cand o tragea de par.

-Haide Nina, Cum zicea mama cand a venit la tine?

Nina, o sudista din Giurgiu, retinuse o parte din expresii si incerca sa le reproduca desi pe moment nu le-a stiut semnificatia. Dar i-au intrat repede in vocabular „rapandula dracului” si „mira-s-ar lumea de tine”.

Cine mai zice ca ardelenii sunt oameni molcomi?

Anunțuri

Posted on 16 Aprilie 2012, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , , , . Bookmark the permalink. 14 comentarii.

  1. Amuzantă istorie, dar, mai ales, bine scrisă!

  2. Aprigă muiere!
    Mă întreb cum aș proceda eu într-o situație similară de aș fi în locul ei. ;))

  3. 🙂 nici eu nu stiu cum as proceda…dar nu cred ca o lupta cu adevarsara ar fi cea mai indicata. De regula copiii fac opusul a ceea ce le spunem noi sa faca.

  4. uite asa iti faci cunostinte noi pe scara, mai o ciufuleala, mai un cuvant dulce 🙂

  5. e si asta un mod de a te imprieteni. 🙂 Nu cred insa ca e foarte placut si la indemana.

  6. „…ca doara n-o pune la fiert ca pe gaina”
    N-am auzit demult aceasta in intelepciune.

  7. foarte tare asta :)))) am râs copios. :)) așa bine ai povestit, că parc-am văzut toată faza 😀

  8. Cine zice de ardeleni ce zice? IO’! 🙂
    Bine te-am regăsit, Gabriela.
    Hristos A Înviat!

  9. Hristos a înviat!
    Dar ce faină poveste! Am râs pe cinste! Şi ce frumos ai relatat întâmplarea, cu mult „parfum” în grai.
    Numai bine îţi doresc, dragă Gabriela! Mă bucur că ai reluat frumoasele tale povestiri rupte din viaţă! 🙂

  10. Adevarat a inviat!
    Alex, multumesc de apreciere. 🙂 Adevarul e ca in jurul nostru se intampla atatea.Trebuie doar sa avem ochi sa vedem si sufletul deschis. Parfumul verbal apartine personajelor. Deci am prezentat niste personaje cu parfum. 🙂 O zi frumoasa sa ai!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: