Daily Archives: 19 martie 2012

Deliciile amare ale vietii


Au fost doi ani minunati. S-au cunoscut, colegi de serviciu. Lucrau in aceeasi tura. De la intalnire si discutii s-a creat o afectiune, o legatura care apoi a fost baza unei relatii. O relatie ascunsa, pentru ca el era casatorit. Ea  era singura. Insa a fost multa pasiune, dragoste, intamplari, ca in episoade de genul acesta. Apoi, intr-o zi, inginerul Costescu a decis ca e momentul sa puna capat casniciei lui banale, care nu-i mai oferea suspansul relatiei cu Adela. Si a divortat. Cu scandal, discutii, impartiri de bunuri. In cele din urma, era liber. Liber sa fie doar cu ea, cu iubita si colega lui de fiecare zi. S-au casatorit trecand peste cuvintele dezaprobatoare ale famililei lui. Cu banii de pe apartamentul fostei casnicii i-a modernizat noii neveste apartamentul. I-a cumparat baiatului acesteia masina de majorat, ca sa fie si el in rand cu ceilalti tineri ai caror parinti sunt instariti ori cel putin dau impresia. Dragostea lor, pasiunea, s-a stins insa repede. Monotonia primei casnicii s-a transformat in monotonia celei de-a doua casnicii. Din cand in cand, ca sa il mai creeze suspans, noua nevasta il dadea afara din casa, pentru ca baiatul ei nu il suporta. Si inginerul, cu coada intre picioare, se refugia in apartamentul de protocol al firmei, pentru ca in ciuda problemelor familiale, era un angajat constiincios. Si statea acolo sa se calmeze. Sa se calmeze ea asteptand sa-i treaca supararea. Iar ea il chema inapoi, concilianta, cu o zi inainte de ziua de salariu. Devenea dintro data interesant si acceptat cu zambete si caldura. Ea ii lua banii, mergeau la cumparaturi, la restaurant. Vizitau magazinele de imbracaminte. Si ei nu ii era jena deloc ca sponsorul, sotul, era neingrijit imbracat, cu camasa sifonata si parul valvoi, cu unghiile netaiate si cu barba tepoasa. Cand febra achitiilor se termina, intotdeauna deodata cu banii din portofelul lui, ea, se transforma in femeia imposibila si inabordabila. Cosmarul acesta devenise modul de trai al inginerului. De ceva vreme murise soacra lui. Si el era intristat.Colegul lui de birou era suprins de atitudinea lui si cum discutau multe despre intimitatile lor iaborda.

– Cred ca a fost o femeie deosebita, soacra ta.

– Da de unde, zise  Costescu.

– Atunci nu ineleg de ce esti suparat ca a murit.  As fi inteles sa fi fost de partea ta dar asa?

– Ei. Nu e greu de inteles. Cand aveam cate o cearta cu Adela, o amenintam ca ii spun maica-sii ca ii place sexul oral. Si asa se calma. Acum, cui sa ii mai spun? Nu mai am ce-i face.

-Dar tie nu-ti place ce-ti face ea, intreba colegul curios?

– Uneori da, uneori nu.

– Pai stii ceva, zise acesta zambind, cand simti ca e pericol, ia-o la fuga.

Costescu zambi amar. Telefonul suna si inginerul raspunse cu o urma de resemnare in glas.

– Da draga. Vin. Cum sa nu, am cardul la mine si mergem la cumparaturi. Cum vrei tu.