Monthly Archives: martie 2012

Deliciile amare ale vietii


Au fost doi ani minunati. S-au cunoscut, colegi de serviciu. Lucrau in aceeasi tura. De la intalnire si discutii s-a creat o afectiune, o legatura care apoi a fost baza unei relatii. O relatie ascunsa, pentru ca el era casatorit. Ea  era singura. Insa a fost multa pasiune, dragoste, intamplari, ca in episoade de genul acesta. Apoi, intr-o zi, inginerul Costescu a decis ca e momentul sa puna capat casniciei lui banale, care nu-i mai oferea suspansul relatiei cu Adela. Si a divortat. Cu scandal, discutii, impartiri de bunuri. In cele din urma, era liber. Liber sa fie doar cu ea, cu iubita si colega lui de fiecare zi. S-au casatorit trecand peste cuvintele dezaprobatoare ale famililei lui. Cu banii de pe apartamentul fostei casnicii i-a modernizat noii neveste apartamentul. I-a cumparat baiatului acesteia masina de majorat, ca sa fie si el in rand cu ceilalti tineri ai caror parinti sunt instariti ori cel putin dau impresia. Dragostea lor, pasiunea, s-a stins insa repede. Monotonia primei casnicii s-a transformat in monotonia celei de-a doua casnicii. Din cand in cand, ca sa il mai creeze suspans, noua nevasta il dadea afara din casa, pentru ca baiatul ei nu il suporta. Si inginerul, cu coada intre picioare, se refugia in apartamentul de protocol al firmei, pentru ca in ciuda problemelor familiale, era un angajat constiincios. Si statea acolo sa se calmeze. Sa se calmeze ea asteptand sa-i treaca supararea. Iar ea il chema inapoi, concilianta, cu o zi inainte de ziua de salariu. Devenea dintro data interesant si acceptat cu zambete si caldura. Ea ii lua banii, mergeau la cumparaturi, la restaurant. Vizitau magazinele de imbracaminte. Si ei nu ii era jena deloc ca sponsorul, sotul, era neingrijit imbracat, cu camasa sifonata si parul valvoi, cu unghiile netaiate si cu barba tepoasa. Cand febra achitiilor se termina, intotdeauna deodata cu banii din portofelul lui, ea, se transforma in femeia imposibila si inabordabila. Cosmarul acesta devenise modul de trai al inginerului. De ceva vreme murise soacra lui. Si el era intristat.Colegul lui de birou era suprins de atitudinea lui si cum discutau multe despre intimitatile lor iaborda.

– Cred ca a fost o femeie deosebita, soacra ta.

– Da de unde, zise  Costescu.

– Atunci nu ineleg de ce esti suparat ca a murit.  As fi inteles sa fi fost de partea ta dar asa?

– Ei. Nu e greu de inteles. Cand aveam cate o cearta cu Adela, o amenintam ca ii spun maica-sii ca ii place sexul oral. Si asa se calma. Acum, cui sa ii mai spun? Nu mai am ce-i face.

-Dar tie nu-ti place ce-ti face ea, intreba colegul curios?

– Uneori da, uneori nu.

– Pai stii ceva, zise acesta zambind, cand simti ca e pericol, ia-o la fuga.

Costescu zambi amar. Telefonul suna si inginerul raspunse cu o urma de resemnare in glas.

– Da draga. Vin. Cum sa nu, am cardul la mine si mergem la cumparaturi. Cum vrei tu.

 

 

 

Reclame

lavanda, aroma si culoare


Zilele acestea am avut multi cititori pasionati de flori.  Inseamna ca primavara sta doar sa treaca pragul cu buchetul ei gigantic de raze si caldura si  iubitorii de plante care au ajuns pe blog, se pregatesc sa-si infrumuseteze gradinile ori terasele.

Anul acesta, vreau sa va fac tuturor o recomandare florala. De cand am ajuns in Germania am fost impresionata de frumusetea lavandei, care in tufe izolate ori in adevarate borduri vii, decoreaza curtile, gradinile, aleile. Nu este o planta pretentioasa, asa cum s-ar crede, desi este originara din Asia si des intalnita in bazinul mediteraneean facand din cunoscutele ierburi de Provence.  Este utilizata in industria cosmetica, alimentara, farmaceutica datorita proprietatilor ei. Este insa si o deosebita planta decorativa. Ierneaza afara, ca si trandafirii iar frunzulitele ei argintii in forma de ace, si florile ei violet, albe, bleu ori roz, ofera un colorit placut. In compania altor  plante cu inflorescente viu colorate, ofera un contrast  si o palenta coloristica deosebita. Ii plac locurile insorite si un pamant usor argilos, acid. Daca pamantul nu este suficient de acid si o cultivati in ghivece puteti sa cresteti aciditatea cu zeama de lamaie pusa in apa de udat.  Dupa trecerea florilor, este neaparat necesara tunderea ei ca sa stimulati aparitia unor noi inflorescente. Sunt convinsa ca daca o sa experimentati cultivarea ei o sa o indragiti iar imaginile va vor convinge.

Va ofer imaginile cu placere desi nu imi apartin. Ele au fost captate de pe internet.

Fara cosmaruri


Baietelul se uita linistit la telvizor. Suprinzator de linistit pentru ca linistea si nemiscarea sunt atribute care nu il caracterizeaza. Un film pentru adolescenti, cu aventuri si prietenii.  Sosi si scena in care el, un tanar simpatic o imbratisa pe ea, adolescenta usor inconstienta de farmecele personale. El o saruta pe ea  moment in care muzica si ridica tonalitatea. Baietelul se simti stanjenit si isi puse o manuta la ochi iar cu cealalta acoperii ochii mamei care urmarea si ea filmul.

– Ce faci? Nu vad la televizor, replica ea.

– Nu e nimic. Chiar de aceea ti-am acoperit ochii, sa nu ai cosmaruri. Eu, cand vad asa, ceva visez urat.

Germania nu e Turcia


Hasan, proprietarul unei mici afaceri cu kebab si doner, sta la masa si joaca carti. Miza este consumatia mesei. Deci nu prea mare dar nici de neluat in seama, mai ales ca la fiecare joc se face o noua comanda pentru ceauri, bere, ori sucuri. Imbracat ordonat, dar cu papucii de casa, aceeasi papuci de casa din piele neagra purtati indiferent de sezon ori de moment, arata de departe ca este sotul unei turcoaice care tine la barbatul si la familia ei. Berea rece nu se termina din paharul din fata sa. Ridica privirea spre, zarindu-l pe Mustafa, batranelul cu figura de bunic, o fata luminoasa marcata de ochelarii cu rame de aur. Ii raspunse cu un zambet. Batranelul isi facea mereu aparitia pe la ora 11 noaptea, cand toata lumea nu mai avea chef de baut nimic si primea pe de gratis bauturile lelorlalti. „Asa le trebuie daca sunt prosti.” Batranelul isi scotea cu mare grija, cand era cazul, portofelul lui jerpelit, pastrat ca o posibila amintire a unor alte vremi. Avea o bancnota de 50 de euro, pentru cazuri de necesitate extrema si o moneda de 2 euro, in situatia in care avea ceva de platit. Dar cum obisnuitii loculului ii stiau obiceiul si zgarcenia binecunoscuta il ajutau sa mearga cu sumele intacte acasa. Se aseza la masa lui Hasan. Aici nu da gres niciodata.

– Salam aleicum! meraba!

– Aleicum salam, veni raspunsul la salut.

In spatele zambetului lui Hasan se ascundea o subtire ironie fata de zgarcenia proverbiala a batranului. Mustafa se uita la carti, comenta jocul si norocul jucatorilor. Zambea emanad caldura si bunadispozitie.

– Ce bei, batrane!

– Un ceai. Dar un ceai bun nu orice. Daca nu e de exceptie il refuz.

Remarca batranului asupra calitatii ceaiului primit pe degeaba ii amuza pe jucatori care isi vedeau de cartile primite. Zambete.

– Adu-ne si niste fistic, completa comanda Hasan. Fisticul, adica alunele sarate, erau din partea casei pentru cei care consumau bere dar Hasan cu spiritul sau comercial, atent cu clientii si cu musafirii, dorea sa le ofere si partenerilor de joc.

Veni ceaiul. De exceptie. Un ceai de culoare rosie, concentrat, cu 4 lingurite de zahar, dupa preferinta lui Mustafa. Acesta ridica paharul si se uita cu ochi critic. Apoi intoarse privirea spre alune. I se pareau prea putine cele doua cutii pentru patru jucatori.

– Alah, Alah! Pai asta e primire si servire? Eu cand merg in Turcia si intru in restaurant, sa vezi cu frumos ma primesc si ce frumos imi zambesc chelnerii. Si cat de frumos ma trateaza! Alah, Alah!

Jucatorii izbucnira in ras. Hasan veni cu o remarca impaciuitoare, razand si incercand sa si-l imagineze pe batran cum merge in Turcia in restaurant si primeste totul pe de gratis iar chlenerii ii mai si zambesc pe deasupra.

– Lasa batrane, Germania nu e Turcia! E alta tara!

Anotimpuri


In Cartierul Oriental, primavara bantuia cu un vant subtire, strecurat printre cladirile proaspat vospite si prin ramurile copacilor inmuguriti gata sa infloreasca. Soarele stralucea si isi proiecta imense buchete de raze de lumina in geamurile caselor. Cladirea bancii Sparkasse, era un mereu du-te vino, cu oameni care intrau si ieseau cu aceeasi expresie pe chip, a omului care nu are griji cotidiene   importante. Tanarul turc statea pe hol si era patruns de monotonia momentului iar caldura il molesea. Razele de soare ii scoteau in evidenta parul negru, lins. Doar in ochi avea umbrele unor vechi si grele povesti de viata. Isi privi bluza usor sifonata si se scutura putin. De cateva zile dormea intr-o masina veche a fratelui sau. Nu mai avea unde sa puna capul. Nevasta l-a dat afara din casa si a ramas singura cu fetitele. Si el, ce sa faca? Unde sa plece? Probleme si iar probleme. Nu mai tinea cont de faptul ca problemele lui sunt legate de masinariile electronice unde el isi juca salariu si orice banut pe care il putea primi de undeva. In casa nu mai daduse bani de doi ani. De la banca se ducea direct la primul local cu jocuri electronice si ii juca. Fatima, nevasta lui, ajunsese la capatul rabdarii. Trebuia sa lucreze multe ore pe zi facand curatenie in casele unor nemtoaice ca sa isi intretina familia iar el, ii luase si ultimii banuti castigati. Mai bine zis, ii furase. Cu asta i-a pus capac asa ca el a trebuit sa plece. Familia lui a incercat sa-l recupereze. L-au dus si la terapie. Degeaba. El mergea pana in fata cabinetului psihoteraputului si apoi pleca. Nu avea nevoie de terapie. Lui ii place sa joace si poate ca azi va da lovitura. Turcii, il cunosteau deja si evitau sa ii dea bani. Poate ii plateau uneori cate o cafea sau o bere.  Ridica privirea spre cei doi batranei turci. El mergea in fata, imbracat elegant, la patru ace. Kadin, femeia, in spatele lui, cam la un metru, de parca ar fi vrut sa nu ii faca de rusine. Alta generatie, gusturi si traditii vechi, gandi tanarul. Isi aminti cu durere de traditiile si severitatea in respectarea lor in tara natala si de ultima lui calatorie in Turcia. Unchiul sau aflase despre proastele lui obiceiuri si despre cum isi trata familia iar dupa ce il lua de la aeroport ii trasese o bataie sora cu moartea. Asa ca nu mai avea motive sa se intoarca acolo. Il scosese din visare doamna care tocmai iesise din banca.  Copilasul ei, un tanc blond cu ochii albastri, neastamparat o bombarda cu intrebari. Cand isi scosese cheile de la masina din buzunar nu observa ca ii scapase o bancnota de 10 euro. Bayram, cu numele lui de sarbatoare, se lumina la fata. Deja grijile si tristetea ii disparusera si se gandea cum isi va cumpara ceva de mancare, sa nu se mai roage de cunoscuti pentru un sandwich. Masina argintie demara, plecand cu tancul si cu doamna cu tot. Se repezi si lua banii. Parca avea in mana o comoara. Le simtea inca parfumul si caldura din buzunarul femeii. Si acum spre magazin. Vazu in stanga cafeneaua turceasca si se gandi ca nu ar fi rau sa intre sa vada cine e. Poate ca 2 euro isi va permite sa joace. Aparatele stralucrau, lstruite iar jocurile imprastiau lumini colorate. Parca intrase intr-o lume fascinanta. Dupa 10 minute iesi. Fara bani. Pierduse tot! Si era atat de aproape de castig!Atat de aproape! Langa el, vocea fratelui rasuna scurt.

– Meraba! Salut! Hai sa-ti cumpar ceva de mancare. Pana la salariu mai ai cateva zile. Din cei trei mii de euro, mai ramai cu vreo 300 dupa ce iti platesc datoriile.

Bayram multumi lui Alah ca pentru azi scapase de o grija.  Caldura de afara si invitatia la masa ii umplura viata de bucurie si il facura sa uite de frigul rabdat peste iarna.

– Bine ca vine primavara!

 

Cafeneaua Turceasca


Dragii mei, care nu m-ati uitat si care asteptati noi povestiri, va aduc ganduri bune de pe alte meleaguri si noi povestiri care vor fi grupate intr-o noua serie. Cafeneaua Turceasca este un loc interesant, situat in suburbiile Frankfurtului, un spatiu in care auslanderii, turci in special , bulgari, rusi, romani, italieni, polonezi, se intalnesc pentru a savura o cafea sau un ceai si a asculta muzica orientala. Este locul in care destinele unor oameni cu povesti de viata uimitoare se incruciseaza si pe care, nu pot priede ocazia sa vi le prezint, incercand sa scot in evidenta cat mai multe din coloritul si frumusetea autentica a acesti lumi, un colt de orient in mijlocul occidentului, ca o ambasada intr-o tara indepartata. Daca asta v-a atras atentia, de maine puteti citi prima povestire. Pana atunci, sper ca muzica pe care v-am propus-o va introdus putin in atmosfera si va face placere. Va doresc sa aveti o zi minunata la inceputuri de primavara iar tuturor prietenelor si cititoarelor mele dragi ” La multi ani de 8 Martie!”.