La cumparaturi
Alina si baietelul ei de 7 ani ies la cumparaturi dupa ce ea i-a dat cu responsabilitate parinteasca instructiuni clare.
– Mergem la cumparaturi dar avem bani doar de… Azi nu cumparam jucarii. Bine? Ne-am inteles?
– Da mami, veni cu glasul stins, replica baietelului care se gandea ca nu are nici un rost sa mearga la magazin daca nu cumpara ceva. Si lui ii place atat de mult sa cumpere. Dai bani si primesti obiectul care iti place.
Azi nu a fost foarte vesel, doar s-a uitat, si-a imaginat ce frumos s-ar putea juca el cu trenuletul pe care il vazuse ori cu noul joc Lego. Mama insa, cu lista in mana, avea alte preocupari si nu l-a prea lasat sa viseze.
– Hai sa vedem. Am cumparat tot? Lapte, cafea, zahar, cascaval, gel de dush, fursecuri.
– Dar mami, din asta nu ne trebuie? Micutul arata spre obiectele din raftul de la casa.
– Nu. Azi nu cumparam guma de mestecat.
– Da? Bine. Atunci nici din asta nu ne trebuie. Ca avem deja acasa. Atinse cu aratatorul tubul de gel pe care scria mare: Play. Durex.
Raspunsul mamei veni cu voce scazuta, in timp ce ea se facu rosie. Ceilalti cumparatori ce asteptau la coada zambira amuzati, gandidndu-se fiecare, la ce mai pot gasi copiii cautand intre lucrurile adultilor.
Posted on 9 februarie 2012, in Povestiri din Cartier. Bookmark the permalink. 49 comentarii.
Fata din vis 
Copiii sunt mereu imprevizibili si e bine ca e asa.
Draguta povestea ta.
oh dumnezeule. biata mamica! chiar m-a amuzat !
Pai, cand esti mamica iti asumi de toate. Si gandurile negandite inca ale copilasului tau si ispravile viitoare. Copilul te invata sa traiesti cu anticipatie. Sa stii si sa iti imaginezi ce va spune ori ce va face si sa-i spui dinainte ce trebuie ori nu trebuie sa faca. Daca nu esti suficient de abila, te alegi si cu astfel de suprize. 🙂
sa tinem cont totusi ca mititeii din ziua de azi nu mai au niciun punct comun cu cei de acum 20 de ani.. generatiile astea…
E adevarat. Dar asa va fi cu fiecare generatie. Asta inseamna evolutie. Parintii invata mereu prin copiii lor. 🙂
wie läuft es bei dir? alles paletti? 🙂
Bei mir alles gutte. Danke. 🙂 Und bei dir?
La mulţi ani de Mărţişor, dragă Gabriela! 🙂
Multumesc pentru martisor si pentru gandul tau de primavara, Alex. 🙂 sa ai o primavara minunata si insorita!
Din acest motiv multi copii au tot ce-si doresc acasa..macar asa nu risti un „moment de sinceritate” in public 🙂
Momentele acestea fac parte din farmecul copilariei iar parintii trebuie sa invete sa faca fata unor situatii delicate. 🙂
Acesta era chiar un copil cuminte, care n-a indraznit sa intrebe acasa la ce serveste tubul respectiv (care tind sa cred ca i-a fost la un moment dat interzis si luat din fata ochilor, ca sa-l uite, fara alte explicatii)… Caci daca i s-ar fi dat un oarecare raspuns, cumva apropiat de realitate, n-ar mai fi fost curios in magazin. Copiii fac astfel de gesturi in public, uneori, exact atunci cand adultii nu se asteapta, tocmai pentru ca isi doresc un raspuns sau o reactie prompta din partea acestora. A intuit ca era exact momentul si locul potrivit pentru a afla, iar consternarea mamei l-a facut si mai curios.
e si acesta un posibil raspuns. Doar ca maica-sa nu i l-a pus deloc la vedere ci il tinea intre cosmeticele din dulapul ei. Si ce univers interesant este acesta, numai bun pentru e xplorari. 🙂
Pai da, iar mama n-a stiut ca dulapul ei e si dulapul lui?… 🙂 Copiii cunosc tot ce exista intr-o casa, in cele mai mici amanunte. Ai mei cand uitau unde au pus un lucru, ma intrebau pe mine si de fiecare data se distrau de precizia raspunsului!… 🙂
eu nu am fost atat de curioasa in copilarie dar sora mea mijlocie da. Si exact asa faceau parintii si cu ea. :))
Pingback: Alt joc cu poze – 20.02.12 « Florina Lupa Curaru
Pingback: Vechi scăpărări (190212) | Amintiri din filumenie
Pingback: Lătrături ocoşe (190212) « Ulise al II-lea cel Ocoş
Pingback: Clipe încremenite (190212) « Zamfir Turdeanu' – un turdean (aproape) ca oricare
Pingback: Viaţa-n imagini (190212)
Pingback: GhioceiElisa – gradina mea de vis
Pingback: Preţiosul mărţişor atipic « • Gabriela Elena •
Pingback: Sunt un strigăt de iubire | Noaptebunacopii's Blog