Poveste cu serpi

Stiu ca nu va plac serpii. Nici mie. Si totusi zilele acestea am asistat la o scena. Langa restaurantul unde lucrez eu, copiii au vazut un sarpe. M-am trezit cu pompierii si cum nu am invatat germana bine, intr-o luna, nu am inteles bine ce zicea pompierul. Doar ca vrea sa caute ceva la subsolul cladirii. Tocmai se terminase de renovat zona si ma gandeam ca erau ceva probleme sau o verificare de rutina. Cand m-am dumirit, cautau sarpele despre care copii ziceau ca ar fi intrat in beci. O trupa de copii galagiosi locuiesc in apropiere. Au venit si cei de la politie. Apoi, la scurt timp si-a facut aparitia, o doamna ” specialista in serpi”, tocmai de la Frankfurt, marea metropola care se afla camd la 40 de km distanta de noi. Le-a exlicat copiilor cum trebuie sa procedeze cand au o asemenea intalnire. Sa nu se apropie de animal, sa anunte repede la 112 si altele. Intre timp, pompierii au lasat o cursa sa il prinda. Au durat vreo 3 ore. Apoi au plecat. Seara, dupa o ploaie ( trebuie sa va spun ca aici ploua cel putin o data pe zi, dupa care apare soarele ca si cum nu ar fi fost ropota dinainte), si-a facut aparitia si „animalutul”. Un sarpe maroniu roscat cu linii galbui, transversale si lund de vreo jumatate de metru. A fost reperat, au venit pompierii, l-au capturat dupa care l-au dus la o gradina zoologica din Frankfurt. Am incercat sa-mi imaginez aceasta scena cum s-ar fi desfasurat in Romania, in orice oras, mai mare sau mai mic.

Publicitate