Una rece, cu precautie


„In sfarsit o binemeritata vacanta in strainatate”, gandi directorul Popescu, in timp ce purta dialogul permanent cu el insusi.” Capitalistii astia sunt foarte inventivi”. O organizatie straina, care detinea hoteluri in toata lumea, a venit cu o noua gaselnita. Cunoscuta fiind atractia comunistilor sau fostilor comunisti pentru medalii si trofee, s-a gandit sa exploateze aceasta in interesul lor, sa faca bani. Doar la ce se poate gandi un capitalist autentic? Organizatia avea un lant de hoteluri, in zone diverse ale lumii si cum existau sezoane ale anului, in care luxoasele lor resorturi nu aveau clienti, au inventat o chestie noua. Au creat evenimente anuale, in cadrul carora, decernau trofee unor firme si managerilor lor, pentru “merite incomensurabile la afacerile lumii”. Organizatia avea o baza de date cu aceste firme de la Camera de Comert. Se mai intampla uneori si ca unele firmele nominalizate sa fi fost desfiintate sau in faliment. Dar cine mai statea sa intre in subtitilati, atata timp cat afacerea occidentalilor era prospera si nu primea nimeni reclamatii? Invitatii trebuiau sa achite o taxa de participare la care se adauga costul cazarii la hotel si alte costuri aferente incat, suma ajungea lejer cam la 7000 de euro. Totul pentru niste bucatele de plastic cat palma, luciaoase, inscriptionate cu auriu si o bucata de hartie de inramat.  Si plini de sine, directorii din spatiul fost comunist, insotiti de alai, translatori, secretara si alti “apartinatori se duceau in delegatii externe, pe banii firmei de stat. Directorul Popescu ajunse la un luxos hotel in Munchen. Inainte de a urca in camera avu grija sa avertizeze restul suitei sa nu se departeze, pentru ca nu cunosc limba si se pot rataci usor ori mai bine, sa isi noteze intr-un carnetel numele hotelului si il arate oricarui taximetrist ca sa stie unde sa il aduca. Il privi pe noul director economic, care statea cu ochii zgaiti la barul din apropiere si caruia i se reflectau in ochi luminitele colorate ale reclamelor.

–         Vasile, ai inteles ce am spus?

–         Da sefu’. Sa traiti! Eu mi-am si notat. Scose din buzunar pachetul de tigari pe care era scris cu litele mari “ Carlsberg”, asa cum era scris pe  panoul ce facea reclama la bere, postat deasupra barului.

Sursa foto aici

Anunțuri

Posted on 9 Iulie 2011, in Povestiri din Cartier and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 18 comentarii.

  1. Bietul Vasile! Tot e bine ca nu era reclama la ceva lenjerie intima, sau altceva! M-am amuzat copios! 🙂

  2. :))))))))) ahahaha! asta-i tare de tot!

  3. Pai nu? E bine sa iti notite. 🙂

  4. Alicegeorgiana

    :)) Amuzant! Numai bine iti doresc!

  5. Ha, ha! Faină întâmplare! Bine că nu s-a orientat după vreun …WC!
    Mi-a povestit un cunoscut, cu mulţi ani în urmă, că a fost pe vremea aceea într-o delegaţie în Suedia şi, al hotel, a crezut că este ars becul la baie, când de fapt acela se aprinde automat când se închidea uşa! dar el…a folosit mereu baia, lăsând uşa deschisă, să vină lumină de pe hol! 😀
    D-ale rumânilor!
    O sâmbătă frumoasă, Gabriela!

  6. Prezint scuze pentru că:
    „Concediu de criză” ( http://zamfirpop.wordpress.com/2011/07/08/no-comment-2 ) înseamnă că 1. nu pot posta comentarii pe blogspot; 2. nu pot scrie de pe laptopul care s-a cam defectat; 3. … (alte necazuri!).
    Dar, pentru că suntem tineri amândoi – şi eu şi Ulise! – promitem să găsim (şi de astă-dată!) o soluţie pentru a reveni – în forţă, evident! – în activitatea de bloguire.
    Să te găsim sănătoşi!
    P.S.: de monitorizare permanentă nu scapi!

  7. Perfectiunea nu-i usoara; nici ieftina…
    PS. Ceva despre necesara precautie am postat si eu:http://daurel.wordpress.com/2011/07/08/despre-fraieri-n-am-prea-scris-insa/

  8. Stiu; azi, aici, am abuzat cu publicitate, deoarece este vizibilitate, sunt consumatori…
    Multumesc.

  9. Mă întreb dacă postarea ta nu va da idei de afaceri întrprinzătorilor noştri, chiar înainte de a gusta poanta finală!

  10. din cate stiu s-au inspirat deja. 🙂

  11. asta imi aminteste de patania mea de acum cativa ani, cand nestiind ca trebuie sa bag cartela in suportul special la hotel, n-am avut lumina in baie si am facut dus la lumina de pe hol. noroc ca a venit doamna care facea curat si m-a luminat 🙂
    fain hotelul lui vasile, oare avea paturile sub forma de sticla de bere?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: